6,757 matches
-
spunea că era capul unei nobile doamne aparținând poporului etrusc, care Îi precedase pe romani. O compară pe Antilia cu toate femeile frumoase pe care le cunoscuse, cu doamnele pe care le iubise. Nici una dintre ele nu suporta asemuirea cu strălucirea dansatoarei, cu excepția Beatricei, cu zâmbetul ei ceresc. Respinse Încă o dată, Înciudat, comparația aceea nepotrivită, care Însă continua să Îi revină În minte. — Ei bine, messer Durante, pe cât se pare, Antilia ți-a lovit și domniei tale imaginația, zise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chipul lui Dumnezeu și, ca și acesta, trebuie Învăluită, ca să nu ne orbească. Probabil că ai dreptate, messer Flavio. Dar se spune că În clipa cea din urmă, Înainte să se prăvălească În tenebre, ochii condamnaților la orbire cunosc o strălucire miraculoasă, care le dezvăluie forma lucrurilor. Poate că noi toți căutăm tocmai acea strălucire. Bătrânul ridică din umeri. — Da, Înainte de tenebre. După ce se despărțise de meșterul colorist, Dante ieși În strada aglomerată. Nu i se părea că ideile i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că ai dreptate, messer Flavio. Dar se spune că În clipa cea din urmă, Înainte să se prăvălească În tenebre, ochii condamnaților la orbire cunosc o strălucire miraculoasă, care le dezvăluie forma lucrurilor. Poate că noi toți căutăm tocmai acea strălucire. Bătrânul ridică din umeri. — Da, Înainte de tenebre. După ce se despărțise de meșterul colorist, Dante ieși În strada aglomerată. Nu i se părea că ideile i s-au mai lămurit. La colțul străzii se găsea o cârciumioară. Se așeză pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înțeleagă. Poate că asasinul sustrăsese partea deja scrisă a prețioasei lucrări cu care spițerul se Îndeletnicea, odată cu recipientul cu lichid verde. Pe jos se găsea doar un fragment de pergament ros de vreme, cu urme de culoare ce Își pierduse strălucirea. Restul unui desen sau al unei hărți. Era sigur că ar fi fost cu totul inutil să perchiziționeze minuțios prăvălia. Se reapucă să examineze singura foaie scrisă. — Ce Înseamnă asta, priorule? Îl auzi pe Bargello murmurând din spate. Omul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
expună tezaurele, colecțiile de bijuterii și de tablouri de la curte, pentru a-și preamări propria cârmuire. Iar Florența nu era, cu siguranță, mai prejos, În privința ingeniozității și a iscusinței propriilor artiști. Aici, cetățenii privați puteau fi cei care să dea strălucire cetății, Încredințându-și colecțiile acelui spațiu. Doar papii mai aveau colecții de artă atât de importante, În Italia. Însă aceea avea să fie prima din Italia deschisă poporului. Un muzeu, iată numele just. Se uită din nou peste proiect, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încânte urechea cu dulcile note ale lirei, pe care varsă mierea cântării? Nu este oare timpul o iluzie penibilă a noastră? Simțurile Înșelătoare nu sunt oare temnicerii noștri? Înger din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
larg. Se propti cu putere În cadru, ca să nu se prăbușească de-a dreptul peste ușa care ieșise din balamalele ruginite. Dinaintea lui era o cameră neluminată, complet pustie. În față Începea o rampă din trepte mici din piatră. Slaba strălucire a lunii care pătrundea pe ușa smulsă din țâțâni abia dacă era suficientă ca să permită să te orientezi În spațiul Îngust. Zări o lampă cu ulei, așezată Într-o nișă din perete. Scoase din pungă iasca și amnarul. De Îndată ce fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ochii săi nenumărați? — Arată-mi despre ce vorbești. Veniero scoase cu un efort de sub vestă câteva foi. — Sunt hărțile meșterului Teofilo. Și el voia să dea o formă acestui secret, murmură ridicându-și privirea către perete. Desigur, cu mai puțină strălucire. Printre foi era una cu mult mai mare, Împăturită. O desfășură, iar poetul se aplecă cu aviditate peste harta ce i se arăta, pătată cu sângele pe care el Însuși Îl făcuse să curgă. Recunoștea imaginile pe care le studiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și coborârea din stirpea zeiască a lui Amon erau argumente fragile și efemere, bune, eventual, pentru Înflăcărarea soldaților pe câmpul de bătaie, dar neconvingătoare à la long. Iar Înlăuntrul lui Alexandru Își făcuse loc o himeră care Îl orbea cu strălucirea sa ademenitoare: să lase În urmă un imperiu pentru eternitate. Din calcul rațional sau Într-un fulger de inspirație providențială, cine poate ști?, el a realizat că instrumentul de care avea nevoie lumea sa pentru a ființa și a dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lucrarea depășise stadiul tatonărilor și Încercărilor, tinzând spre finalizare. Mulțumit de Înfățișarea Codului, care se apropia de forma definitivă, Alexandru a organizat În aceeași seară un banchet in timpul căruia a Închinat sibilinic pentru gloria nepieritoare a imperiului și pentru strălucirea viitorului său. Destul de repede, regele s-a amețit. De la o vreme, devenise bun tovarăș cu Bacchus, fluidul dulce-otrăvit al alcoolului Împingându-l câteodată la gesturi necugetate: la o petrecere stropită din belșug cu vin tare, dintr-o vorbă aruncată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie valabilă, Încât eram dispus, mai curând, să accept orice aberație care i se asocia decât să admit că, pur și simplu, mă Înșelasem? Naiba știe!... Cert este că a trebuit să se scurgă ceva timp până când gândul aprins de strălucirea comorii a lăsat loc În mintea mea unor lucruri mai pământene. Fiindcă erau destule, slavă Celor de Sus - despre băieții ăia zgubilitici din cosmos care se jucau cu noi de-a șoarecele și pisica, vorbesc... Când, la mijlocul unei partide nocturne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se zice, se punea țara la cale, unde se făceau și se probau căsătorii, se comentau ultimele cancanuri din bătăliile navale etc. Veneau apoi balurile veleitarilor, mici nobili scăpătați, cavaleri fără portofoliu, curtezane aspirante și alții. N-aveau petrecerile acestea strălucirea celor dintâi, dar se remarcau totuși printr-o bună aprovizionare și o nesilită veselie scutită de canoane aristocratice. Urmau balurile breslașilor și, în fine, balurile prostimii, gorzoviglie, adică „chefuri” sau „băute”. Spre deosebire de celelalte, balurile prostimii, din cauza unei surde și permanente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
exemplu, i-am înconjurat pe sârbi de două ori și ei nici nu și-au dat seama. Episodul 219 ANUL NOU OTOMAN — Aspră viață - făcu Metodiu. O viață cu adevărat spartană, dar fără de care imperiul dumneavoastră n-ar fi căpătat strălucirea și întinderea de astăzi, cu totul și cu totul meritate. Ești un drăguț - spuse turcul cu modestie. — Și totuși - continuă Metodiu încurajat - îmi vine să mă-ntreb: când oare găsiți răgaz în toiul atâtor campanii să vă mai și odihniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încredințau francezii. Mărimea sa și distanța nu se schimbă niciodată; în funcție de linia orizontului ca punct de reper, când o privim avem impresia că se mărește sau se micșorează. Oricum ar fi fost, se afla acolo, preschimbând întunericul într-o frumoasă strălucire, obligând frunzele palmierilor să facă umbră din nou și lăsând să se distingă silueta crenelată a munților unde membrii micii sale familii trebuiau să-și găsească adăpost. Acolo, în acel labirint de creste și viroage pe care le bătuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
măruntaiele. Cu câteva ore înainte, văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce rămăseseră în urmă, atrași probabil de cadavrul primului nefericit pe care acei sălbateci îl asasinară. Doamne ajută! murmură din nou. Luna întârzia să capete strălucire. Nervii și nerăbdarea îl măcinau pe dinăuntru și își dădu seama că simțea nevoia să meargă, deoarece însuși faptul că vedea cum fiecare pas îl apropie încă un pic de țintă făcea să-i calmeze tensiunea ce părea că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
potrivesc toate, auzi fața de oaie exact parcă-l văd) Și deodată a coborît asupra lor o mare lumină și au văzut carul În care era El suind la cer. Și Îl văzură pe El În car Înveșmîntat În gloria strălucirii, cu veșmintele lui ca soarele, frumos precum luna și cumplit că de groază nu se putea uita la El. țe ca o parafrază la „fericiți cei săraci cu duhul că a lor e Împărăția cerului“ oare există plată și răsplată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru Marcelică sau pentru Niki) Și iată un glas din cer zicînd Ilie! Ilie! și el răspunzînd cu strigăt mare: Abba! Adonai! Și-l văzură pre El chiar pre El ben Bloom Elijah prin norii de Îngeri Înălțîndu-se În splendoarea strălucirii Într-un unghi de 45 de grade peste stabilimentul lui Donohue În strada Little Green precum piatra dintr-o praștie.“ S-a terminat primul volum, mai bine nu citeam. E ca o premoniție. Cine știe ce mai e În stare să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
CÎnd m-am trezit mi-am mîngîiat mîna stîngă. Sărăcia congenitală a trupului. Aceasta este Împlinirea dorințelor mele de a mă regăsi mereu umilită, de a roși. Mă plictisesc aceste rînduri. Nu sînt ceea ce aș fi vrut să fie. Nici o strălucire, nici o emoție. Mediocre și banale ca tot ceea ce mă Înconjoară. Îmi aprind țigarea. Întind mîna după o carte. Vreau să-mi amintesc ce scriu alții. Deschid la Întîmplare jurnalul lui Ginsberg Boston, decembrie, 1960 „Viitorul pămîntului este de altfel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frică. Nu știam ce vrea. Numai că mama nu știa nimic despre asta, dar chiar nimic! a țipat ea. Căci de zece ani, de când a murit Bálint, n-am văzut de fapt nici un bărbat. Numai acarul, conductorul și brigada pentru Strălucirea Șinelor, de departe, cum curățau zăpada sau buruienile, în funcție de anotimp. Eu eram deja pe cale să verific dacă e adevărată teoria aceea nenorocită despre putrefacție, că dacă nu, mai bine sap trei metri după el și-l iau acasă, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Că n-o să-l părăsească pe Ulrich. C-o să-l îmbălsămeze și o să-l ducă acasă. Că nu e nimic adevărat în toată putrefacția. Și mămica a vrut să fugă la teatru după el, dar trei flăcăi de la brigada pentru Strălucirea Șinelor au prins-o, spunându-i că nu era la teatru și nici nu l-au împușcat în ceafă și cineva l-a văzut la poalele cetății cu un pistol, iar ei l-au văzut mort la capătul Străzii Principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
iată că acum decidea ce-i de făcut cu el. Eram mândru de ea. Așa nu mi-a mai fost nici mie atât de teamă. Luna pătrundea în cameră prin spatele ei, așa că o făcea să pară înconjurată de o strălucire argintie. Avea părul lăsat pe umeri, iar lumina făcea ca fiecare fir de păr să arate ca o pânză de păianjen în soare. Tanti Mae părea mare și puternică. Numai așa, cum stătea ea acolo, mi se părea că seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ostenea să-l îndrepte. Avea ochii ațintiți asupra orașului, nu știu exact pe unde. Privea fix în jos, spre oraș, atâta tot. S-a întunecat pe verandă după ce norii au început să acopere luna. Curând nu mai era decât o strălucire palidă pe cer, acoperită de un fum cenușiu. Puteai vedea umbrele norilor pe dealuri, străbătând valea cu viteză. Nu peste mult timp, tot cerul era plin de fum cenușiu, care venea dinspre sud și arăta de parcă valea ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe deal, a început să se audă un zgomot nedefinit care s-a împrăștiat pe tot cerul până a atins și casa. Cerul se aprindea și se stingea ca una dintre firmele de pe strada principală, însă fără culoare, doar o strălucire argintie. A început un vânt răcoros care anunța întotdeauna ploaia și nu peste mult timp puteam auzi primele picături mari pe acoperișul verandei, pentru a le simți imediat pe genunchii mei. Loveau lutul cu un zgomot surd și constant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
gravați ostentativ sub pielea palidă, atât de palidă de parcă nu fusese văzută niciodată de soare. Părul era șaten și neregulat, ca și cum și l-ar fi tăiat singur. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți, un pic înclinați, sub sprâncene perfect drepte, de o culoare imprecisă, albastru sau gri, dar deschiși la culoare pe lângă paloarea pielii. Nu i-am putut citi expresia feței. Era ceva îngropat în spatele privirii, ceva ce voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
s-o fi ascuns? Am găsit-o lângă Victoria Davenant, aceasta din urmă având de-a face cu un tânăr jurnalist. Cele două artiste contrastau: Susan Durrit era o chestie mică și slabă cu părul spălăcit și pielea lipsită de strălucire, pe când Victoria era mai degrabă tinerească. I-am transmis lui Susan mesajul cu care mă însărcinase Judith, iar ea a rămas încremenită la ideea de a-și întâlni cumpărătorii. —Du-te, Susan, a zbierat Victoria. Doar n-or să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]