1,487 matches
-
și, deodată, o văd elevă În clasa a XI-a la Liceul din Slatina: calc În urma ei cu Irimescu urmărind-o când ieșim de la ore, are sandale cu curele largi; de câte ori ridică piciorul, i se descoperă talpa, mai precis, pielița străvezie din mijlocul tălpii, acolo unde se formează o adâncitură; se vede că are puțin platfus, ceea ce o și Împiedică să meargă mai vioi. Aerul acela de Încetineală maiestuoasă este dat de mișcarea Împiedicată, are gleznele foarte subțiri, neverosimil de subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu dumneata! Întoarse spatele. Învățătorul se retrase fără zgomot. Când venise încoace avusese bătăi de inimă dureroase și emoția îi uscase cerul gurii și gâtlejul. Își aranjase în creieri cele ce voia să spuie bătrânului boier Miron. Toate erau limpezi, străvezii și convingătoare. Imposibil să nu fie înțeles și aprobat. Se înfățișa o situație excepțională și primejdii excepționale și iminente. El le simțea, și le vedea, și le auzea. A le păstra pentru dânsul și a le ascunde ar fi fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de altfel prea puțin însemnate), Grigore întrebă deodată, ca din senin, schimbând vorba: ― Crezi că Olga ar vrea să fie soția mea, Victore?... Dar te rog să-mi spui sincer și fără nici un menajament, fiindcă... Predeleanu surâse cu o șiretenie străvezie: ― Ea ce crede?... Ai întrebat-o? Atunci Grigore Iuga îi mărturisi pe nerăsuflate că o iubește de mult, că s-a luptat cu sine însuși în zadar, că i s-a urât cu viața, că ar vrea să înceapă o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e omul dracului. Altora, care au vreun șchiop pe-acasă sau chiar ei au câte un beteșug încovrigat și ascuns în ghete, li se rupe inima de mila lor și se uită la noi, orbii, chiar dacă avem ochii goi și străvezii și uscați de pește mort, ca la niște prefăcuți. Cât despre tine, flăcăule, nu știu ce să zic. O fi ceva și cu ăia ca tine, altfel n-ar așeza lumea pe socluri tot felul de statui fără picioare și brațe. — Lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în Asia. Delegații Porții au răspuns însă că împuternicirile lor se limitează la confirmarea Convenției de la Akerman. Ambele părți porneau de la nivelul maxim al pretențiilor, tocmai pentru a avea de unde ceda. În această privință rușii au operat o manevră destul de străvezie. Deși au invocat principiul conservării stăpânirilor teritoriale otomane în Europa, ei își aveau deja ochii țintiți asupra gurilor Dunării. Manevra a constat în minimalizarea voită a importanței lor pentru a adormi vigilența Porții. Orlov declarase chiar delegației otomane că insulele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mers, dădeai peste militanți de nădejde care întocmeau rapoarte despre tovarășii lor". Se știa totul, și totul era trecut prin sita judecății morale. "Mulți tovarăși" au fost ""strânși cu ușa" să aleagă între soție sau parteneră și cutare relație prea străvezie". Ea însăși "avusese baftă", căci ""se" știa prea bine" că încheiase cu Jean-Toussaint un "contract sartrian", deloc în conformitate cu ortodoxia stalinistă. Și totuși, "nu s-a intervenit niciodată". Cu toate acestea, Dominique Desanti trebuia să fie atentă cum se comportă. Ca
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
teme de eventualități nedorite se dovedește, la prima încercare severă, un discurs fals, găunos, înțesat de complexe Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care le-am suportat în "epoca aia de aur coclit" (expresie din Cavou bar) sînt străvezii, după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
poeme despre Kandinsky, Delaunay, Chagall, Chirico, fără emoție, încercând să sublinieze ceea ce este mai caracteristic în arta lor. Unele poeme transcriu și emoții generate de momente ale spaimei, ale iubirii și ale morții: "pasul acela, palidul, unde-i?/ o, fragil străveziu,/ zilnic mi-l fură-n cearcănul unde-i/ marea, târziu." Poemele devin descriptive, fără strălucire, în perfecțiunea formei și a includerii ideii, dar și narative. Volumul antologic "Versuri" (1972) cuprinde poeziile grupate-n cicluri: "Cântece de dragoste","Balade", "Omul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în transă, fascinată de drogul creator, de împărății vizuale, sonore și olfactive: Când vom ajunge însă lângă Styx,/ Pe mal la semnul meu, va fi răcoare/ Și vor zbura căderi mângâietoare/ Atunci vă voi privi atât de fix, Atât de străveziu va fi în zare/ Că toate se vor atinge în uitare" (II). Poetul descrie drumul spre Styx ca o evadare în altă lume; universul este similar celui real, cu desfășurări cotidiene (visuri de iubire și mărire), într-un peisaj bolovănos
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
reci/ privești la cer și ții în mină/ o floare albastră, floare albastră". Distingem un flux sugestiv dominat de o imagine de ansamblu: oglinda morții în care sunetul mării și al sferelor, paloarea cadaverică a îngerului și a iubitei plutesc străveziu de la un poem la altul, contribuind la întregirea spirituală a unei structuri eminesciene întârziate. Timpul hărțuit de devalorizarea omului, de devitalizarea orașului sunt elemente care vor genera setea de golul primar similar perfecțiunii. Așa explicăm evadările în lumea hăului și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
când mai încearcă senzualități târzii ("Trupul acela masiv și veșted/ care n-a uitat încă de tot îmbrățișarea bărbatului"), și poeta ajunge să se confeseze, degenerând în reportaj: "De aceea, când mă întorc aici, mi se pare/ ceru-i mai străveziu ca oriunde,/ Și-s luceferii mai mulți,/ că vântul îmi mângâie fața mai răcoros." " Tocmai ieșeam din arenă", "Portretul din Fayum", "Oricine și ceva" ne trimit la L. Blaga, la Barbu și la Arghezi. Transformările o uimesc și parcă o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cât brațele altora în șapte/." E, într-un fel, un Hyperion investit cu puterea cunoașterii, seamănă pe rând cu Zamolxe sau cu Pan. Ca și în "Pașii Profetului", asistăm la o interferare de regnuri (animal, vegetal, mineral): "când prin aerul străveziu ca izvorul de apă păienjenișul de miere/ al miresmei de tei;/ când prin ape străvezii ca vântul". Portretul lui Manimazos se alcătuiește treptat de-a lungul poemului prin asimilarea unor elemente de basm. Manimazos are un ochi care râde și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
seamănă pe rând cu Zamolxe sau cu Pan. Ca și în "Pașii Profetului", asistăm la o interferare de regnuri (animal, vegetal, mineral): "când prin aerul străveziu ca izvorul de apă păienjenișul de miere/ al miresmei de tei;/ când prin ape străvezii ca vântul". Portretul lui Manimazos se alcătuiește treptat de-a lungul poemului prin asimilarea unor elemente de basm. Manimazos are un ochi care râde și unul care plânge. El ne trimite și la bătrânul preot din "Strigoii" lui Eminescu: "Avea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
procedeul se extinde până în volumul "Laus Ptolemaei": "oasele sunt cârji interioare/ ele susțin carnea și nervii/ dar sunt mai prietene și mai aproape pietrei" ("Câteva generații", "Laus Ptolemaei'). Poetul vine cu o lume în care: "copacii rămân suspendați, fluviul este străveziu, sub lună caii rătăcesc cu timpul", însuși poetul, dacă ar face un salt, "ar pluti în aer". Totul intră în stare de imponderabilitate și ceea ce dă echilibru, consistență, formă, volum și culoare sunt abstracțiunile care vor căpăta relieful lumii concrete
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pag. 19; vol. V, pag. 169. 44. IDEM, ibidem, vol. IV, pag. 18 și 83; vol. V., pag. 23. 45. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 266. 46. M. EMINESCU, Opere vol. V, pag. 236; Iar fața ta e străvezie. 47. IDEM, ibidem, vol. IV, pag. 83: Cînd Crivățul cu iarna. 48. IDEM, ibidem, vol. II, pag. 5: Erotocrit. 49. IDEM, ibidem, vol. II, pag. 9; Povestea codrului. 50. IDEM, ibidem, vol. II, pag. 75: Dorința. 51. D. POPOVICI, Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
totul e după alte ritmuri,/ Iar soarele umblă după calculele/ Sale secrete / Oricum ai privi lucrurile, aici/ Este și altcum, nu doar altunde.// Doar ceea ce e închis în timpul meu/ Rămâne la fel, oriunde m-aș preumbla/ Un fel de aer străveziu ce depășește/ Și încăpățânarea aspră a pietrei.// Te ții tare, suflete al meu,/ Stabil și călător în aceeași pulsație/ Deodată". Căutarea asiduă a diversității, a diferenței pitorești sau emblematice nu este, pentru poetul călător Liviu Antonesei, decât un simptom al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mulțimii. Cu o conștiință tragică avem de-a face, de bună seamă, doar că ea aparține unei individualități pregnante, ce își marchează, decis, singularitatea și se detașează, la fel de decis, de exterioritate: "și astăzi am sânge subțire de înger și/ mâini străvezii și praf s-a făcut/ solidaritatea mea cu mulțimile cu omul din popor cu/ abisalii cheflii de la periferie" (fiul). Delimitarea se face, adesea, în termenii unei apostrofe de care histrionicul autor uzează fără menajamente (a se vedea frecvența termenilor ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ursachian, căruia cumulul de enumerații și figuri retorice îi accentuează emfaza. Tocmai această retorică a insistenței grandioase însă atrage atenția asupra altei posibilități de lectură, căci ea subminează solemnitatea imprimată confesiunii lirice printr-o doză consistentă de ironie, subterană sau străvezie. Ironia și cele trei fețe ale sale (ironia socratică metodologică, ironia romantică gnoseologică, respectiv ironia radicală ontologică) au constituit, cum se știe, unul dintre subiectele predilecte de meditație ale eseistului Mihai Ursachi. Ne interesează, aici, considerațiile acestuia despre temeiul ontologic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
depărtare. Scara aceasta e astfel construită, încît doi oameni pot urca în același timp, fără să se vadă. Luată în sine, ea pare un mic templu izolat; ca și bisericile franceze, e susținută și ocrotită de arcadele aripilor ei subțiri, străvezii, aidoma unei broderii sparte. Piatra docilă s-a mlădiat parcă sub degetele arhitectului, lăsîndu-se plămădită, dacă ne putem exprima astfel, după capriciile fanteziei sale. Cu greu ți-ai putea închipui cum au fost schițate planurile și în ce cuvinte li
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fulgerări pe sub săgețile țepene ale bradului alpin; pîrlesc fața munților; aprind zăpezile; învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar, mai subțire și mai străvezie, mai frumoasă. Liniștea ei uimește, limpezimea-i amăgește, frumusețea fără seamăn, vaporoasă, transparentă, pe care ea o repetă ca un ecou, pare să-i sporească adîncimile; iar la poalele acestor munți despărțiți de glob și parcă suspendați în văzduh descoperi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un coridor întunecat de tot și cu ușa din fund bine încuiată. [...]. Ce tristă era, duminica, la ceasul cînd suna de vecernie! [...] În zilele cînd era frumos cobora în grădină. Bruma lăsase pe verze horbote de argint cu lungi fire străvezii, care se întindeau de la una la alta. Nu se auzea nici o pasăre, totul părea că doarme: spalierul învelit cu paie și vița ca un mare șarpe bolnav sub streașină zidului pe care, cînd te apropiai, vedeai tîrîndu-se sfoiegi cu picioarele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cruciadelor, așa cum caută pictorii pentru ta-blourile lor. Dacă încadrezi toate astea între nuci străbuni și plopi tineri, cu funze de aur palid, dacă pui cîteva fabrici grațioase în mijlocul întinselor cîmpii în care ochiul se pierde sub un cer cald și străveziu, vei înțelege una dintre miile de frumuseți ale acestui ținut. Am apucat-o pe drumul care duce la Saché, pe malul stîng al rîului, uitîndu-mă la amănuntele colinelor care se ridică pe celălalt mal. Și, în sfîrșit am ajuns la
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
că sistemul are un deficit cronic de piață. Dar pentru soldații ideologiei neomonetare, și dacă ar fi peste tot doar piață, ei ar susține că este prea puțină! Asemănarea cu încrederea și convingerile comuniștilor în tot mai mult plan este străvezie. În fapt, și de o parte, și de alta, a fost vorba despre un experiment social de testare pe suportul vieții omenești a consecințelor acestor ideologii. Este la îndemâna oricui să constate unde s-a ajuns. Mai întâi un instrument străin
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o instituție socială (chiar de socializare a performanței), piața, a fost compromisă pentru că a dat dovadă de propensiune spre moderație, când a fost forțată să lucreze (intensiv și, mai ales, extensiv) în atelierele câștigului nelimitat. Ce s-a dorit este străveziu: salvarea ideologiilor și ideologilor unor exagerări în privința forțării sistemelor să funcționeze spre limita extremă, ca și când natura ar putea să facă salturi pentru atingerea iluziilor din ideologii. Fixarea în material Un aspect particular ține de faptul că economia are tentația de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
al cântecului și al reflexivității eufonice: „Azi sînt îndrăgostit. E un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună, Oglinzile situându-și-le-n dans, Și brazii mai vuiesc fără furtună Într-un amețitor sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii, Cristalele cântecelor grele Și stropi scăpărători de melodii Ca roua nasc în ierburile mele, Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.” Erotica lui Labiș este o erotică implicită. Tânărul numit
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]