10,586 matches
-
câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de plapumă, se ridică încet, oftând... Cele două fete avuseseră o discuție despre oftatul mamei. Se duce fără nici o plăcere, îi spuse Carmina. Și atunci de ce se duce? întrebase cu logica ei de fier Elena. Le băteau la amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
învârtea între pereții de porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas tare, ca și cum ar fi fost stăpână în casă. De obicei hotărârile ei erau secrete și avea mereu grijă să nu lezeze voia nimănui, se strecura hoțește printre ei, plănuia pe ascuns și când reușea să-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își controla sarcasmele, se retrăgea puțin câte puțin de pe poziții, cu bună știință, ceda, accepta pe ici pe colo spusele celuilalt. Din colțul ei Nina savura această înfrângere simulată, ochii ei aruncau fulgere vesele, își freca palmele de mulțumire, mai strecura câte o șopârlă, aparent imparțială, de dragul diversiunii, de obicei oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de fraza ei care părea să-i vină în sprijin, ea îl încuraja, îi mai servea o replică, parcă îl împingea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era mult mai lesne să-l ocolești decât să-l combați, era imposibil ca după o întâlnire cu el să nu începi să te îndoiești de propria ta persoană, să nu-și șubrezească cele mai intime convingeri, să nu-ți strecoare în suflet îndoială, să nu-ți invadeze gândurile câteva zile măcar. Alexe era ca un fel de conștiință supărătoare, sâcâitoare, arțăgoasă, absurdă și era mult mai ușor să te lipsești de-o asemenea pacoste, de nopți răscolite, de pace pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai sunt om, mă înțelegi? Mă înțelegi măcar un pic? Își încrucișă brațele cuprinzându-și șoldurile înguste, se cocoșă de parcă ascundea o durere. Fața toată pliată de riduri îi era imobilă ca o stană de piatră. Nu, nu mă înțelegi, strecură printre buze, n-ai cum. Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână și o clipă Carmina gândi că poate de la ea provenea mirosul de șoarece ce se simțea iute, pronunțat, intrat de mult în cărți, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era o linguriță ușoară din aluminiu, inestetică, n-ar fi luat-o nimeni acasă. Viorel prinse servieta și salutând cu plecăciuni ostentative pe tânărul coleg, plecă la datorie. Afară larma rândunelelor presa, îți împrăștia gândurile, te sufoca, și, culmea, îți strecura un ușor, dar periculos, sentiment de frică. PĂSĂRILE. Merse hăt, hăt, departe, într-o stație de autobuz și se așeză, realmente frânt de oboseală, de unde oare atâta oboseală, pe bancă, sub adăpost, filând în continuare mișcarea rândunelelor. Era o fâlfâire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai edificator, Sidonia Trofin era, desigur alături de ei, sub masca unei împotriviri nete, parcă obosită, își frământa cu degetele fruntea, se frângea ca o trestie, clătina capul dar cu voce chinuită le sugera calea cea bună, cum trebuiau să se strecoare, ce tertipuri să folosească, ce fapte să ascundă, ce fapte să prezinte, trebuia neapărat să fie un proces liniștit care să se sfârșească printr-o pronunțare convenabilă: din vina ambelor părți, altfel i se părea imposibil, atâta vreme cât era și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ea nu concepea o moarte fără suferință, o moarte din senin. Și totuși așa se întâmplase. Într-o zi simțise că-i fâlfâie inima, ridicată în gât ca o pasăre, ceva care tot mai căuta să se zbată, să se strecoare, să zboare, zbateri, zbateri, din ce în ce mai încete. Până au chemat doctorul ea își pierduse conștiința, pulsul abia se mai simțea. Și-a dat sufletul odată cu prima țâșnire de sânge care ieșise pe acul seringii. În mână ținea un canaf de la bundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai trec prin ce am trecut astăzi. Pricepi? Carmina îl privi înverșunată. Ar voi să-i spună ceva despre idioțenia acelei propuneri, dar felul cum el o privea, ca în transă, o blocă. Un scurt semnal de alarmă i se strecură în sânge. Se simți săltată din fotoliu. Spune-mi, dacă nu mi-ai fi văzut mașina în fața blocului ai fi venit cu el sus? O întrebă cu gura lipită de obrazul ei. Spune-mi, repetă și o scutură. Inutil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
buzunar o clamă, ținută cu siguranță special acolo și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o plăcere ce-i schimonosea trăsăturile, o făcea să se aplece în scaun. Se simți dintr-odată privită și deschise reflex ochii, împietri, își strecură clama la loc în buzunar, și murmură, scuzându-se parcă: O să plouă. Apoi săltă andrelele din poală și începu să lucreze repede, repede, se auzea pocnetul celor două capete de metal, trăgea de fir și lâna i se plimba petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
binevenit oricând la bibliotecă. Vă rog încă o dată să mă scuzați, da, aveți perfectă dreptate, am procedat stupid, da, foarte exact.. Turuind aceleași fraze își asigură retragerea către ușă. Când reuși să ajungă la clanță deschise cu rapiditate și se strecură afară murmurând: Sărut mâna, scuzați. După ce termină programul Carmina îl regăsi dincolo de poartă așteptând nemișcat, cu basca fixată pe-o ureche, cu mapa sub braț, foarte drept, cu ochii pe ceasul mare de la intrare. Știți, îi spuse, după ce își potrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când în când el o prindea de mijloc. I-a spus că e tehnician dentar, că o duce bine. N-avea salariul prea mare, i-a spus, dar nu era zi lăsată de la Cel de Sus să nu i se strecoare în buzunarul halatului bani. Făcea mare paradă de micile lui învârteli. Fuma țigări scumpe și când se oprea să bea câte ceva răcoritor scotea un portmoneu bine căptușit cu bani. Curând femeia și-a abandonat toată reținerea. Seara au hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l scot afară, hai mai repede că m-așteaptă tata, doar își pune papucii și ieșim, cum am dormit, așa plecăm, ei, cine-și dă seama? Mișto! 4 sticle goale de vin, șoseta cu tutun în ea prin care am strecurat din sticlă în pahar când Miau a înecat un Tigar de la trambulină, îmi vine să râd, cum am aruncat covorul pe geam și stăteam călare pe pervaz, ei?! Băieții de la Capitol!!! și baba asta care tot sună întruna și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
scoțându-și din mers mănușile de bumbac și băgându-și-le în buzunarul halatului. Adrian o auzi cum descuie ușa de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub o pernița de pe canapea. Pe urmă, după ce mai chibzui un pic, vari toate ziarele sub canapea, să nu fie nici unul la vedere, tocmai când Eleanor dădea să intre cu Șam. — Adrian, ghici cine-a venit, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
invitația ei și el te-a convins s-o accepți. — Ei bine, Geoffrey chiar s-ar bucura să-mi vadă din nou numele în ziare, dar... — Na, poftim de vezi! exclama entuziasmat Șam. Ai putea scrie un text minunat, Adrian! Strecoară în el toate poantele alea despre cultura colportării de zvonuri. O să-ți facă plăcere. — Există un singur dezavantaj în tot planul tău. — Care? întreba Șam. — După toată afacerea asta m-aș trezi și eu încondeiat de Fanny Tarrant. Șam rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pierdut, în afară de regulile lui Queensberry, urma Șam, trăgând câțiva pumni în aer. — Nu fi prostuț, Șam, spuse mămoasa Eleanor, de parcă i-ar fi vorbit unui copil mult prea neastâmpărat. Adrian lua suplimentul duminical al lui Sentinel și dădu să se strecoare spre ușa. — Hei, încotro? îl interpela ea. — Cu permisiunea dumneavoastră, la buda, răspunse Adrian. — Iei cu tine chestia aia? îl întreba Șam, arătând spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să zic. Chestia e că el n-avea nici un drept să-i spună nimic despre mine, cu atat mai puțin ceva legat de viața mea intimă. — Nu, bineînțeles că nu, dar... — Ani de zile m-am împăcat cu gândul că strecoară fărâme din viața mea privată în românele lui. Nu-i deloc plăcut. E... că și cum ți-ai vedea hainele vechi, lucrurile pe care credeai că le-ai aruncat la gunoi, expuse în vitrina unui magazin pentru săraci. Dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
amândoi! îi puse Eleanor la punct. Ridică mâna într-un gest poruncitor. Cei doi îi dădură ascultare și auziră huruitul unui vehicul ce se apropia de vila. — Mă duc să deschid ușa din față, zise Eleanor. Durează îngrozitor de mult până când strecoară toate ziarele în cutia poștală. Ieși în vestibul. Bărbații se așezară și o așteptară. — Cum arata dezbrăcată? întreba Șam, curmând tăcerea. — Hai, măi, ce Dumnezeu! Zău că mă interesează! — N-am prea băgat de seamă. Hai, nu ma tromboni, Adrian! Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mașină fatal fuseseră implicați niște paparazzi. Ba da, a existat o oarecare doză de ostilitate, spuse reporterul. O femeie strigase la unul dintre fotografi „Nu va ajunge cât rău i-ați făcut?“ Din vestibul se auzi zgomotul făcut de ziarele strecurate în cutia poștală, care apoi căzură pe podea. — Au sosit ziarele, spuse Eleanor. — Să le-aduc înăuntru? se oferi Șam. Nu, lasă-le acolo, răspunse Adrian, fără să-și ia ochii de pe televizor. Și se uitară în continuare la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
după cum își roade mustața și după cum sparge zările tot una cu calul în spume. La ,,Moara cu noroc”, banii curg valuri și mâinile care tremură și-i pipăie nu mai sunt curate și aspre, căci între galbeni și om se strecoară o umbră de sânge. Ne-am obișnuit să vorbim despre dragoste cu vorbele lui Eminescu. Ne-am obișnuit să vorbim despre copilărie cu vorbele lui Creangă. Ne-am obișnuit să vedem orașul pe la 1850 prin ochii lui Caragiale. Și știu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să folosească și anumite cuvinte sau expresii reținute din text, acestea reprezentând pași însemnați în formarea deprinderii de comunicare orală. Este necesar totodată ca textul oferit drept model să fie selectat cu grijă, să conțină expresii poetice care să se strecoare apoi în vocabularul activ al elevilor. Subiectele trebuie alese cu discernământ, așa încât ele să-i atragă pe elevi, trezindu-le interes pentru citire și povestire. Un text dificil, cu fraze lungi și anevoioase, care dezvoltă un subiect abstract, neînțeles pentru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înălțat în cer, distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se adună odată cu seara nouri de taină, ca dovadă că nimic din cele trecute nu s-au schimbat în acest colț de lume. În pâcla lui vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. În jurul Ceahlăului e nevoie să-ți pregătești sufletul și să veghezi la cele trecute; numai astfel, urcându-te în aerul pur al înălțimii, toate ți se vor înfățișa cu dulceață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de tamarix. Din depărtări, șuvoaie lungi de păsări traversau întinsul cristalin al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții cerești luminate, undele mării. Pescărușii pluteau lin pe luciul undelor înfrângând valurile de nepătruns și dominând în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]