6,493 matches
-
ars într-un fulger de vers în palma uitării Doamne rămân ca o ciupercă întoarsă ploilor finalului de toamnă într-un noiembrie în care dorul devine leagăn neatins nemișcat în vântul amintirilor calde umbre mă învelesc îmi învelesc pieptul în strigătul lui dureros spre buzele fragede ale sugarilor anotimpurilor neuitate de carnea mamei mi-e dor Doamne mi-e dor nesfârșit și crâmpeiul de vorbe așternute sunt precum clapele pianului bătrân căutând armonia mișcării arcușului pe trupul viorii și al violoncelului
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
uitării. Ascult muzică, privesc un puzzle uriaș, așez - reașez piesele colorate și-mi spun că orele următoare voi uita acel ceva care însămânțează nerostul meu în fagurele deschis al pământului. Încerc să construiesc o imagine a unei situații repetabile până la strigătul inimii, până la strigătul sufletului încorsetat de trăiri pe care nu le mai poate ține în frâul de argint al evoluției gândului, emoțiilor, tuturor acestor fragmente de fulger care răzbat seară de seară, răsărit de răsărit, poarta de fildeș a rezistenței
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
privesc un puzzle uriaș, așez - reașez piesele colorate și-mi spun că orele următoare voi uita acel ceva care însămânțează nerostul meu în fagurele deschis al pământului. Încerc să construiesc o imagine a unei situații repetabile până la strigătul inimii, până la strigătul sufletului încorsetat de trăiri pe care nu le mai poate ține în frâul de argint al evoluției gândului, emoțiilor, tuturor acestor fragmente de fulger care răzbat seară de seară, răsărit de răsărit, poarta de fildeș a rezistenței echilibrului meu. Scriam
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
aveau să treacă doiniștii erau în fierbere, în mișcare, pregătindu-se pentru primirea fraților. Gările erau tixite de oameni veniți chiar din satele învecinate, iar întreaga vale a Carașului răsuna de cântecele fanfarelor și corurilor, de bubuitul teascurilor și de strigătele de bucurie. Numai locuitorii comunei Răcăjdia nu și-au putut manifesta bucuria ți fericirea . Harnicul notăraș s-a îngrijit ca valahii( cei din Răcăjdia n.n.) să nu tulbure liniștea, luând instrumentele fanfarei și bătând până la sânge pe bieții coriști. 209
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂA MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX(2) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363160_a_364489]
-
care infinitul se zbate între două alegeri zbucnește viața -acid al neputinței de a iubi într-un sărut al nopții cu dimineața renașterii nu mă iubi nu mă iubi nu mă iubi recunosc refrenul de la mila a noua a primului strigăt până la ultima chemare a pământului și cerului deopotrivă dar mă întreb de ce în viață tindem să fim un întreg ca apoi în moarte luăm totul în spirit și plecăm plecăm plecăm umplem luntrea cu amintirile noastre într-un prezent numit
VERDE ÎNŞELĂTOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363183_a_364512]
-
din mână ghiozdanul și cu mânuțele înghețate, nu-l mai puteam prinde din zăpada așternută. Frigul m-a cuprins, am început să strig și am avut norocul că servitoarea ieșise din casă și venind în întâmpinarea mea mi-a auzit strigătul și m-a ajutat să ajung acasă. Verile, în schimb, erau fermecătoare, căldurile suportabile. Nu am trăit la țară, să fiu binecuvântată de natură în copilărie și atunci încercam să o descopăr, să merg eu spre ea ... Iubeam deschiderea cerului
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CÂND IUBIREA NE-A CUPRINS Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Zornăitoare în ce gând luna parcă nu-mi dă pace, glasul ei se sparge crunt într-un strigăt ce-i rapace. Se adună ca un cânt lupii codrului de pâine, peste tot peste veșmânt se întoarce zor de mâine. Aurit desțelenit tot albastrul intră-n case, moara scutură porumb plumbul se răcește-n oase. Peste tot, totul din
CÂND IUBIREA NE-A CUPRINS de PETRU JIPA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368332_a_369661]
-
te țin urmând noua piruetă. Închid ochii aprins de-al destinului balans Și zboru-ți văd, zvelt pe aripi de egretă. Săpunul se usucă în savonieră, Fluturi uluiți plesnesc pe bec. Țigara fumegă uitată-n scrumieră, Te strig și-ncerc, cu strigătul să nu mă-nec. 07.08.15 Referință Bibliografică: Și azi... / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1682, Anul V, 09 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ȘI AZI... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368392_a_369721]
-
o mașină de teren intră în curtea fermei. Oamenii partidului coborâră unul după altul, cu pălăriile de fetru trase pe frunte și mâinile afundate adânc în buzunarele hainelor lungi din fâș de culoare bej. În liniștea grea, se auzi clar strigătul fazanului care se înălță într-un zbor zgomotos de pe dealul din spatele grajdurilor. Man nu își putu alunga imediat din minte fraza care i se năpustise către buzele crispate fără voie: începe vânătoarea. Îi trimise pe toți la treburile lor, îi
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
Virgil Ciucă este mai blând, mai plin de înțelegere și îngăduință, mai nostalgic și cu mult mai înțelept. Ceea ce nu poate fi decât salutar. Altfel, așa cum spune Virgil Ciucă, „Pavându-și calea către răstignire/ În vremuri măcinate de orgolii,/ Cu strigăte-n deșert, fără oprire,/ Pe drumuri străjuite de magnolii” (Percepție). Ceea ce e remarcabil la acest autor este atitudinea hotărâtă, voința de a nu abdica de la principiile sale, spiritul justițiar, caracterul ferm și o anume directețe în exprimare. El nu se
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
un moment dat să-și tragă sufletul. O domnișoară, cățărată pe niște tocuri înalte-înalte, care pășea ca din pod în aceeași direcție cu ea, încercând să o ocolească, își agăță poșeta plină de zorzoane într-un coș de gunoi. - Fac! Strigătul indignat o făcu pe Doamna Fira să tresară. Oare ce voia să facă domnișoara? Probabil era obosită săraca! O fi fost o secretară care trebuia să facă mereu cafele. Doar secretarele arătau așa de primenite în ziua de azi. Doamna
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
Noe mai apare. // Să-nvingă viața, că-i minune, / Să auzim tunul cum tace, / Doar Imnul Terrei să răsune / Și să ne înrolăm în pace!” (Să ne înrolăm în pace). Viziunea continuă și în poezia următoare, care e ca un strigăt al disperării, lansat către omenire: „E plin pământul de torpile / Și păsările mor în zbor, / Natura nu își vine-n fire / Și a pierit cuvântul dor. // Pe cerul luptei se aprind / Rachete-n fiecare noapte, / Urmele lor nu mai surprind
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
ei reflectă o dăruire intelectuală ce liază suflete, eliberându-se de dogmatismul laicului, dar și de stridențele, vulgaritățile moderniste și postmoderniste.” Versurile din acest volum ne așează în fața ochilor un univers variat de sentimente, de simboluri, de taine ascunse în strigătul unei conștiințe care duce o luptă inegală cu destinul, mereu răvășită de neliniștile existențiale. „ Toate mor. Pe unde vei trece noaptea/ vei auzi șoaptele străzilor pustii,/ a caselor părăsite, a ferestrelor nedeschise.” ( Într-un cuvânt încape întreaga lume). Poeta Irina
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
ușor,/ în zbor prinzi amintirile presărate/ de cântecul privighetorii.”/ „La ceas de seară/ lumina ta pâlpâie încă!/ Am gura plină cu litere sângerânde./ O baladă a durerilor negre sunt,/ dulcea ei asperitate/ pentru a-i simți atingerile de catifea!”. (Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare). Momentele de blazare și disperare fac parte din structura sensibilă a poetei. Lirismul ia naștere dintr-un amestec de seninătate și chin, impresionând prin tonalitatea profundă, intensitatea trăirilor captive între „zidurile” unui trup care
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
răbufniri de revoltă împotriva nedreptăților de tot felul, împotriva falselor valori, împotriva oricărui tip de manipulare, care aduc atingere libertății individului, manipularea prin mass-media fiind una dintre cele mai nocive: „În fiecare zi,/ ascult gălăgioasele glasuri/ ascunse în blestematul televizor, / strigătul atâtor nedreptăți,/ asist, fără putință,/ la condamnarea binelui,/ cum oameni, până la cer de nevinovați,/ ne sunt aruncați în ochi,/ să-i sfâșiem cu colții/ unei răzbunări inutile...”(„Cui să spun că mă doare?”). Ca orice creator autentic, Mihai Dor este
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
mai avea poftă Să ne întoarcem La cele clasice. La urma urmei, operele clasice Te fac să privești îndărăt. Și te cheamă înapoi În trecut, unde caii visează În iarba de stepă. Aici totul este mai ușor, orizontul e aproape de strigătul ciorii de câmp lângă care sufletul arde la sol. Nu, totuși ce bucurie Din strâmtoarea strigătului disperat al ciorilor de câmp, Brusc să rupi zăgazurile pentru Lumea plină de spațiu a cailor ! (4) Aș sta Pe o verandă sticloasă Aproape de
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
să privești îndărăt. Și te cheamă înapoi În trecut, unde caii visează În iarba de stepă. Aici totul este mai ușor, orizontul e aproape de strigătul ciorii de câmp lângă care sufletul arde la sol. Nu, totuși ce bucurie Din strâmtoarea strigătului disperat al ciorilor de câmp, Brusc să rupi zăgazurile pentru Lumea plină de spațiu a cailor ! (4) Aș sta Pe o verandă sticloasă Aproape de mare Și să mă uit la orizont Prin vânt și vele. N-aș asculta oamenii, Ci
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
bufnița este Semnul nopților nedormite Și zborurilor tăcute printre stele. Este diferită nu numai de mine, Ci de întreg neamul meu Cu suflet liric, Și de poporul Meu Cu destin tragic. Iată ca bufnița strigă în întuneric. Iar sufletul răspunse strigătului, Un pic stins și scurt. Știi, berzele și privighetorile Ne sunt oaspeți cât le este cald. Când vremea se face rece, pleacă. Dar bufnița rămâne Permanent cu noi, Ca un înțelept și de pradă Totem... (15) Când te uiți la
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
simplitate și limpezime aproape miraculoase. O încercare de autodefinire: „Am crezut că știi cine sunt./ Eu mă credeam,/ deopotrivă că sunt/ și umbră și ființă./ Până când mi-am dat seama/ că-n oglinda timpului/ nu eram mai mult decât/ un strigăt,/ un hohot de râs,/ o rochie albă,/ o flacără de lumânare,/ un ou roșu,/ o bucățică de prescură,/ un ochi de lumină” (Spune-mi cine sunt). Un element comun poeților din totdeauna și de pretutindeni: dorința de zbor, năzuința spre
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
care au mai fost... Era duminica nunții noastre când fericiți treceam calea ferată spre ultima noastră vizită la mănăstire... Tocul sandalei tale se prinse între elementele de șină ferată iar eu încercam să te eliberez din răsputeri, fără să aud strigătele prietenilor, șuieratul mocăniței de pe nemiloasa și înfierbântata cale ferată! Cu lacrimi în ochi m-ai întrebat zâmbind adorabil, era cel mai albastru zâmbet de pe Pământ: - Ai mirosit vreodată, norii?! Adulmecam prin aerul încins de aburi și sunet de cărbune doar
AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368546_a_369875]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ARFEALUL-- E STRIGĂTUL APEI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului cântecul ploii pe lame de vânt și strigătul apei țâșnind din izvoare când setea îți năruie și ochii și limba mersul pe vârfuri când
ARFEALUL-- E STRIGĂTUL APEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368537_a_369866]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ARFEALUL-- E STRIGĂTUL APEI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului cântecul ploii pe lame de vânt și strigătul apei țâșnind din izvoare când setea îți năruie și ochii și limba mersul pe vârfuri când gându-ți i-o carte ascunsă-n aroma de ochi și căpșuni de mii de cuvinte ce-și caută chipul de floare un” să
ARFEALUL-- E STRIGĂTUL APEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368537_a_369866]
-
din cer se abate și șuieră coasa prin iarbă trecând Ardealul e zâmbetul verii când ciocârlia se-nalță spre nori la Ogrădeasa în surâsul cântării ce-ți moaie ființa în stropi de cuvinte 26-mai 2016 cluj Referință Bibliografică: Arfealul-- e strigătul apei / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan Daniel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ARFEALUL-- E STRIGĂTUL APEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368537_a_369866]
-
după ce și-a anunțat părinții de căsătorie, s-a întâmplat ceva teribil. Noaptea, în timp ce tinerii îndrăgostiți dormeau, au fost uciși în somn, cu multe lovituri de ciocan... De atunci se spune că, casa este bântuită de stafii. Se aud permanent strigăte înfiorătoare, disperate în noapte... - Ce tragedie! exclamară uimiți Paul și Isabela. Mulțumim mult de tot pentru informații! spuseră în cor Paul și Isabela. “Ce ciudat! “ gândi Paul. “De ce povestirea a fost un șoc pentru el? Un șoc care parcă l-
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
se îndreptară rapid spre ciocanul pe care-l văzuse aruncat atunci când vizitaseră prima dată casa, ca spre o soluție . .. - Oare ce o fi? întrebă în șoaptă, speriată Isabela. - Poate stă vreo nebună în clădirea de vizavi, o liniști Paul. Dar strigătele se auziră mai puternic, mai înfiorător. Povestea cu stafiile nu o crezuseră deloc, dar acum... - Poate stă cineva la mansardă! Acolo unde era o ușă metalică nouă, la fel ca a noastră și la fel ca cele din toată casa
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]