1,498 matches
-
animus și anima cea dătătoare, etern, de viață: "de-atunci poeți cu lira și îngeri cred că de va/ mai reveni silaba divină printre noi,/ la pântecul tău iarăși va trage! ave eva!/ ossana! slavă ție! doar tu, din bieți strigoi,// din șerpi și duhuri rele, din monștri, lighioane/ bestecăind prin smârcuri, căzuți din paradis,/ ne vindeci aste trupuri ingrate și sărmane/ și zei atotputernici ne faci din nou./ FINIS!" Ave Eva!). Căci Toamna în labirintul de semne lingvistice în mijlocul căruia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întoarceri la vechea situație. Vârfurile nomenclaturii și aparatul represiv sunt mai cu seamă vizate, sub bănuiala că mai ocrotesc "stafia" comunistă. Bănuială justificată, deoarece structurile puterii nu s-au modificat prea mult, iar noile etichete nu pot înșela pe nimeni. Strigoii vechiului regim se arată ici și colo, împrăștie zvonuri, întrețin teama și suspiciunea, derutează spiritele. În spatele lor se află o masă apreciabilă de profitori ai regimului, interesați deci în perpetuarea acestuia, fie și deghizată sau "îmbunătățită". Desigur, se contează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
A fost un animator al vieții culturale și politice arădene, ales deputat în Dietă. S-a aflat printre delegații trimiși la serbarea de la Putna (1871). La Pesta scoate în 1861 prima revistă umoristică pentru românii transilvăneni, „Tutti frutti”, urmată de „Strigoiul” (1862), „Umoristul” (1863) și „Gura satului” (1867), iar în colaborare cu Iulian Grozescu redactează și o „revistă literară și științifică”, efemeră, „Speranța” (1863). Orientarea acestor publicații era militant-națională, de unde și cele câteva procese de presă în care S.-A. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
devenind vapir, de unde a fost probabil împrumutat în limba română, care i-a adăugat un m, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea cuvintelor slave împrumutate. Astfel, vapir a devenit vampir 67. Fol-clorul românesc este mai familiarizat de fapt cu termenul strigoi, o variantă locală a vampirului, cu etimologie latină (strix,-igis). Cuvântul era utilizat în latină pentru "bufniță", dar a fost modificat în română în strigoi, termen care ar corespunde sunetului pe care îl scoate bufnița, considerată în folclor o pasăre
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Astfel, vapir a devenit vampir 67. Fol-clorul românesc este mai familiarizat de fapt cu termenul strigoi, o variantă locală a vampirului, cu etimologie latină (strix,-igis). Cuvântul era utilizat în latină pentru "bufniță", dar a fost modificat în română în strigoi, termen care ar corespunde sunetului pe care îl scoate bufnița, considerată în folclor o pasăre prevestitoare de rău. Un alt termen frecvent utilizat, de origine greacă de data asta, este acela de vârcolac (de la grecescul vrykolakas), care se referă și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
animalelor", invocată în riturile de aducere a ploii și de alungare a pericolelor. Din lemn de tei se fac instrumente sacre: toaca din lemn ("care mângâie și cheamă credincioșii la biserică"), buciumul din coajă de tei ("cu care sunt alungați strigoii și moroii în noaptea de Sângiorz"), icoanele de lemn și biciul Mutului (zeul cabalin al Cetei călușarilor), copăița și leagănul. Se spune că sub coroana teiului se află un spațiu ocrotitor pentru om (în care dorm bolnavii pentru însănătoșire, se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Îl primi dar de bărbat și cununându-se cu dânsul, după legea domnilor și-a-mpăraților, cu alai de la-mpărăția socru-su și de la crăiia tată-su ... Macul este folosit în multe ritualuri cu funcție apotropaică, împotriva vrăjitoarelor și a strigoilor. "În tradiția mito-poetică e legat de somn și de moarte; e un atribut a lui Hypnos, divinitatea somnului la greci, frate geamăn cu Thanatos-zeul morții. [...] Semințele de mac sunt prezente în unele culte de pomenire a morților sau în actele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
etc. sunt tot atâtea semne care pot vesti întâmplări sau evenimente fericite sau nu. La fel sunt și semnele din naștere. Dacă un copil se năștea cu căiță 72 pe cap, era un semn că se va transforma în moroi, strigoi sau chiar vrăjitor. În unele zone se credea, dimpotrivă, că este un semn de noroc. De exemplu, "În Țara Românească asemenea se crede că copilul care se va naște cu căiță pe cap, va fi norocos. Acea căiță însă să
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și să se lege la gâtul copilului, din când în când fiind bună de deochi. În alte părți, tot în Țara Românească, din contră, se crede că copilul care se naște cu căiță pe cap, după moarte se va face strigoi"73. În spațiul nord-european prezența acestei membrane era socotită un semn al nașterii unui vrăjitor sau se credea că poate conferi celui ce o păstrează peste timp capacitatea de a se face nevăzut. Sunt însă și alte semne care pot
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fie că este înnăscut, fie că este dobândit) sau psihic (epilepticii, nebunii). Stigmatul devine un semn al unei predispoziții către practicile divinatorii, magie și vrăjitorie. De exemplu, în multe din credințele popoarelor, copilul născut cu căiță pe cap poate deveni strigoi sau vrăjitor. Michel Foucault 205 scria în 1972 că nebunia a fost definită și tratată ca o boală numai din secolul XIX. Până atunci, nebunii erau reprezentați ca fiind posedați, profeți sau oameni care aveau darul de a vedea lucruri
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
spațiile nordice se credea că nașterea unui copil cu membrana amniotică pe cap este semn că acesta va avea darul de a se face nevăzut sau că va fi un bun magician. La români, acest fapt prevestea transformarea copilului în strigoi 251. Grecii au inventat fiziognomonia, știința prin care se pot realiza previziuni asupra personalității unei persoane plecând doar de la caracteristicile fizice (față, ochi, nas, frunte, mâini etc.) Aceste încercări nu au rămas fără ecou peste timp. O parte dintre ele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
malformații congenitale sau chiar dobândite. Orbii, ciungii, cocoșații, cei cu un ochi de o culoare și cu celălalt de altă culoare, toți cei care poartă într-un fel sau altul marca diferenței sunt interpretați ca fiind locuiți de diavol, vrăjitori, strigoi. În general, aceștia primesc valorizări negative. De cele mai multe ori mentalul social a plasat aceste trăsături sub semnul stigmatului și, la limită, al diabolicului. Ilustrative sunt manuscrisele ce au rezultat în urma proceselor intentate de către Inchiziția Evului Mediu occidental, dar și scrierile
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
bucuria - acțiuni, situații arhetipale: călătoria, vânătoarea magică, coborârea în infern, rătăcirea în labirint, păcatul originar, pactul cu diavolul, jertfa creatoare, lumea ca teatru, viața ca vis - personaje: Isus, Lucifer, Adam, Eva, Iona, fiul risipitor; Orfeu, Pygmalion, Hyperion, Icar; Zburătorul, zâna, strigoiul, ciobanul mioritic; Oedip, Faust, Don Quijote, Don Juan ș.a. - aforisme, maxime: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vara miros de fân și de rășină- totul îmbibat cu ceva ce aduce a sudoare și a pământ - pământ adânc. Veți prvii luna mare, familiară și apropiată de pe cerul nostru nefiresc de senin, veți asculta toate poveștile cu stafii și strigoi, precum și împușcăturile ce mai vuiesc răzleț între munți. Veți afla despre flăcăii noștri că-s voinici ca brazii sau unii becisnici ca tufa. Despre fetele noastre că-s ca florile - de cicoare sau cucută. Dar pe încetul totul va prinde
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
pământul se înfățișează pozitiv. Aparținând Regimului Diurn. Pământul este, în același timp, și un spațiu infernal, un tărâm al suferinței și al morții, fiind simbolizat de o serie de elemente specifice Regimului Nocturn ființe fantastice teriomorfe (balauri, zmei, ciclopi, titani, strigoi etc.), prin metaforele morții și ale lumii de dincolo (infern, mormânt, subterană, labirint etc. ).142 Întoarcerea la pământ, pe Pământul Făgăduinței sau la pământul natal simbolizează renașterea dintr-un spațiu sacru.143 În mitologia românească, o primă legendă despre nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de toamnă), șerpii, salamandrele și șopârlele se retrag în pământ, iar la Filipii de Toamnă (mijlocul lui noiembrie) începe împerecherea lupilor. Calendarul popular cuprinde sărbători cu dată fixă și cu dată mobilă, diurne (Sântilie, Călușul) sau nocturne (Anul Nou, Noaptea Strigoilor), cu durată de o zi (Dragobetele) sau mai multe zile (Zilele Babei, Filipii), patronate de sfinți creștini (Sântoader, Sângiorz, Sântilie, Sâmedru, Foca, Moș Alexie, Lăzărelul, Dochia) sau fără a avea vreo legătură directă cu creștinismul Călușul, Caloianul, Paparuda, Ropotinul Țestelor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vatră de-ațâțat. / Pune borșișor la foc / Cu moare din poloboc / De pește din bolotău / Legume de la sudău / Și cu apă din Suceavă, / Nu-i mai mânca borș degrabă. Îmblă noaptea pe afară / Pe la răchite cu borți, / Pe la borți cu strigoi. Știe-a face de ursită, / De-ngheață și apa-n sită, / A vrăji, a descânta, / La fete-n palmă-a căta, / Flăcăi, fete-a fermeca. Apucă cârligu-n mână, / Trage luna în fântână. / Și când bate din picioare, / Întunecă și mândrul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru tunete, trăsnete; Foca este o zi de foc și este interzis a lucra pentru "a nu arde" pământul; la Pintili călătorul se spune că "se călătorește" vara și se ține pentru boală; Sfântul Andrei este ziua lupilor și a strigoilor și trebuie ținută. Există, însă, și sărbători "fără calendar", dar vii în mentalitatea populară: "Sărbătoarea dinților" (11 aprilie), "Sărbătoarea tâlharilor" (11 noiembrie), Sărbătoarea oilor, Sărbătoarea lupilor, Paparudele, Marțolea sau Marțiseara, Filipii, etc.220 Timpul sărbătorii transformă cadrul evenimențial al trăirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la S. „Aceasta este colina raiului negreșit; / din ea cresc ierburi înalte cu seve bogate,/ flori solitare, heraldice plante/ și frunza de viță ce cântând se zbate,/ smucindu-și zdrențuitul veșmânt, întorcându-l pe dos, ocrotind ciorchinii.../ Și iată, aracii strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde miere și soare se contopesc nesfârșit” (Colina viei) sau: „Coapsa albă a vazei,/ coloană de lumină,/ se-nalță de pe masa castanie;/ în vază - margarete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
Riga Crypto și lapona Enigel este Domnul de rouă: "Cu tot coșmarul de convenții ("luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde", "copila jună" cu părul bălăior ce trece "plaiul dalb" etc.), Bolintineanu figurează aici un mare mit poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-împărat iubește o scită "dulce ca un vis" și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde, îl va risipi într-o rouă dulce" (E.S.). Romantismul românesc, prin Bolintineanu, își lărgește peisajul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
toate acestea, comunismul, singura doctrină totalitară care a impus terorismul de stat și masacrarea cu metodă a propriilor cetățeni sub pretenția mincinoasă a unei "orânduiri mai bune și mai drepte", nu pare a fi murit complet, ci ne bântuie încă, strigoi însetat de transfuzii cu sânge proaspăt de jurnalist, intelectual sau politician imberb. Mai nou, cică ar fi cool să fii de stânga, marxizant flegmatic, revoluționar antisistem (cu inevitabila meclă a lui Ché pe burtă) sau luptător neobosit pentru drepturile minorităților
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
oroare, dar clamând cu tupeu că valorile și principiile în numele cărora ucide sunt ... minunate și că micile greșeli sunt doar inevitabile erori de parcurs, de rezolvat prin autocritică sau, la rigoare, răsplata meritată a dușmanilor de clasă. Văd că acest strigoi roșu renaște cu dezinvoltură și la noi și tare aș avea chef să încep a ciopli niște țăruși (simbolici), numai buni de tratat tahicardia monstrului. Mă mai gândesc. 14 noiembrie 2009 Trăim într-o societate care și-a pierdut reperele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vorbeau lătrând ca niște câini și gemând ca niște lupi. Gemitusque luporum. Cât despre Faulques, ultimii pași ai lui Olvido Îl redaseră pe veci umbrelor ce populau turnul: un bărbat În picioare lângă un râu negru, căutând de pe celălalt mal strigoii melancolici ai celor pe care Îi cunoștea de când erau Încă În viață. Olvido și el, și-a amintit, priviseră Îndelung de pe același mal un râu pictat Într-un tablou din palatul Uffizi: Tebaida, de Gherardo Starnina, pe care unii Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să-i faci slujba pe plac. Pe dreptate și-ndesat Cu foc i-a pîrlit studenții De-au rămas numai pereții Pe ei să crească bureții Și să pueze brăbeții. Dracu să-i ia de ciocoi De hapsîni și de strigoi Să-și are pogoanele Înjugînd cucoanele. ” Auzită și culeasă de la İ . Bălă, din RÎpa de Zegujani. Pe cît se poate observa, nu toate sunt cîntece care să se cînte. Unele dintre ele fac referiri asupra unor stări sufletești de bucurie
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
și arhitectură la Paris, este victima unei eredități încărcate, care nu va întârzia să răbufnească. Ciclotimic, trecând ușor de la veselie la tristețe, el suferă de „excitație maniacă”; iar „deraierea” lui e prevestită de unele comportări ciudate. Va sfârși ca un „strigoi”, într-un ospiciu, modelând din zăpadă - simbol lejer - o statuie. Detaliile morbide abat romanul în sfera patologiei, speculată într-o anecdotică insistentă, ce dă în vileag lecturile predilecte ale prozatorului. Tentat de analiza psihologică, el nu-și reprimă deloc, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]