2,009 matches
-
n-a fost excesivă, proximitatea municipiului, aștept și acum la cîntece de linie ferată, m-am spurcat la limbaje mai expresive decît vorbirea și i-o ișît înaintea lui, Costică că nu știu ce, ca să-i facă morală! că nu știu cum! iazul în stuf, ochii închiși, bătrîna ta cît știe, cît mai veghează, omul se cunoaște, nu-i trebuie să se afle nici din scris CFR, " Haos în CNSAS" titrează "Adevărul", ziarul "Ziarul", meteooo! pictograma sonor pe cîmpul Jijiei, bisericile închinate Maicii Domnului pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
chirpici de acasă, îmblăciu fonetismul, în fotografie șura de îmblătit, sistemele constructive în pereți, cît de ușor să gunoiești! sala II Plante tinctoriale, nume fără leac taxonomice, pescuitul prostovol ≠ leasă ≠ vîrșă, muzeul totdeauna din magie verbală, stupul ține și din stuf și din nuiele lăcuite, barcă = monoxilă, lege sensibilă la peste 20% minoritari și versiunea ungurească lipsește, mai de rufe de Valea Mureșului, mai de rufe de Valea Nirajului, toc de brici/tioc pentru gresie, roata olarului roata, a murit fostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să obțină ulei comestibil din jir, semințe de tomate sau din alte surse (unele extrem de nocive!), s-au găsit capete „luminate” și la Ministerul Agriculturii și Domeniilor ce îndemnau țăranii să culeagă și să distribuie animalelor frunze de copaci sau stuf verde ori chiar uscat sub formă de fân. Urmând sinuosul drum birocratic, ministerul de resort trimisese câte o circulară fiecărui Inspectorat General așa că cel de la Galați returnase conținutul acesteia și SSV Tutova, spre conformare. Iată ce semnase directorul gălățean dr.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
înceapă imediat o intensă propagandă (subl.ns.) de lămurire a acestor proprietari de animale asupra valorii nutritive a frunzarelor și nevoia folosirii lor pentru salvarea animalelor ce le-au mai rămas”. Tot noile autorități de la București mai recomandau cetățenilor folosirea „...stufului din bălți (...) care se găsește suficient în depozitele Camerelor Agricole Galați și Brăila”. Nu se știe și nici nu avem de unde ști dacă țăranii tutoveni s-au folosit de „excepționala” valoare nutritivă a frunzarelor sau a stufului. j. Altă bătaie
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
recomandau cetățenilor folosirea „...stufului din bălți (...) care se găsește suficient în depozitele Camerelor Agricole Galați și Brăila”. Nu se știe și nici nu avem de unde ști dacă țăranii tutoveni s-au folosit de „excepționala” valoare nutritivă a frunzarelor sau a stufului. j. Altă bătaie de cap: epizootiile! De parcă n-ar fi fost de ajuns foametea la care fusese supusă cu bună știință populația, conform lucrărilor multor istorici contemporani, mai dăduseră și molimele în animalele de pe lângă casele oamenilor sau în cele aflate
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
satele noastre; evrei puși pe căpătuială prin explozia speculei cu orice, etc. La toate acestea, datorită secetei prelungite, se mai adăuga și lipsa reproducătorilor autorizați de Stat care, fie muriseră de foame, fie muriseră mâncând „valoroasele” frunzare sau bețele de stuf recomandate călduros de către incompetenții de la minister. Iată ce mai scria doctorul Beldeanu în raportul său, referindu-se la temă: „Din punct de vedere zootehnic, Județul Tutova a fost lipsit de reproducători masculi la speciile bovină și cabalină. Numărul taurilor comunali
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
an a fost arestat și condamnat 10 ani... Și după 10 ani doi consăteni au fost întrebați, au dat referințe și au spus că îi periculos pentru sat, că a fost legionar... și i-au mai dat 3 ani la stuf peste prima pedeapsă. Ce știți despre cum a trecut el prin reeducări? Vorbea despre asta? Să vă spun... l-am oprit! Sunt atâtea cărți despre fenomenul Pitești, și eu l-am oprit să povestească... Începea să plângă și îi ziceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
puțin timp, am ajuns să doresc Gherla, așa cum era ea. Am înțeles că suntem duși pentru exterminare, că nu se poate rezista acolo. Trebuie să găsești soluțiile să reziști, și soluțiile erau foarte puține. Acolo ne-au dus la recoltat stuf. Aveam normă, și dacă nu făceai norma erai bătut. Brigadierul trebuia să spună dacă e bine sau nu... Care era norma impusă? 20 de snopi... cu circumferința de un metru, de persoană. Dar în ce condiții? Stuful avea promoroacă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dus la recoltat stuf. Aveam normă, și dacă nu făceai norma erai bătut. Brigadierul trebuia să spună dacă e bine sau nu... Care era norma impusă? 20 de snopi... cu circumferința de un metru, de persoană. Dar în ce condiții? Stuful avea promoroacă pe el, aia cădea pe tine și te udai. Când stăteai... îngheța. Jos erau cioatele care rămâneau după tăiere și care-ți forfecau picioarele, și mai erau și locuri cu smârcuri, unde gheața se spărgea și intrai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
schimonosite de ger, de oboseală, de suferință... Dar eram uniți. Și atunci am stabilit că nu facem norma, că snopii trebuie să fie puși pe jumătate. Și i-am învățat și pe ceilalți cum să facă: tăiam un mănunchi de stuf, îl îndoiam în două, îl băgam în mijloc și legam pe urmă. Și făceam gluga: Vino să numeri! Cui îi convenea să vină să verifice? Totul era ca brigadierul să nu ne toarne. Am fost ulterior descoperiți, dar abia spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
două, îl băgam în mijloc și legam pe urmă. Și făceam gluga: Vino să numeri! Cui îi convenea să vină să verifice? Totul era ca brigadierul să nu ne toarne. Am fost ulterior descoperiți, dar abia spre sfârșitul etapei de stuf. Cei care vroiau să facă norma, de frică, au început să cadă. Și au început să plece coșciugele cu săniile pe gheață, probabil la Periprava... unde era centrul de care aparțineam și de unde ne și alimentau. Probabil că nu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dar un suflet de înger. Plângea de foame. N-au reușit să ne sperie și și-au rechemat câinele. Când s-a terminat perioada de recoltat: Gata s-a terminat cu recoltatul. A urmat o altă etapă. Luam snopii de stuf și îi căram pe distanțe lungi pe malul grindului să vină cu vase, cu șlepuri, și să-i încarce. Ei, atunci au descoperit că erau glugi cu snopi măsluiți, și nouă ne-au creat niște greutăți, că din trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
au creat niște greutăți, că din trebuia să-i dezlegăm și să-i legăm din nou... Era deja luna martie, o primăvară care începea să se arate așa câte puțin, zgârcită, dar se arăta. Era mai bine decât la recoltat stuf, pentru că scăpai de cioate, de smârcuri, de apă... Luam snopii, băgam tarpanul în legătură, îl puneam la spate și mergeam. Acest plutonier, însă, care ne însoțea, le avea și el pe ale lui: pe cei care rămâneau la urmă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
apere și cățeaua sărea întotdeauna la mână. Era foarte greu să te vindeci acolo. O rană era un pericol în condițiile alea, că era umiditate, era condens. Noi făceam focul în soba aia, că aduceam fiecare câte un snop de stuf, când ne întorceam de la muncă, dar se făcea condens. Și dacă am văzut așa, am hotărât să-i anihilăm cățeaua. Am studiat mișcările, am văzut ce face... Mai întâi am stat noi la urmă și aveam tarpanele, dar și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
niște bacuri și ne-a dus în Balta Brăilei... Unde anume ați fost în Balta Brăilei? În Balta Brăilei am fost la o localitate numită Stoenești. Acolo eram vreo 2400 de deținuți politici într-o cabană care era acoperită cu stuf, cu trestie, și n-avea plafon. La muncă ne scotea la dig și din cauza muncii de acolo am devenit inapt fizic, că aveam doar 49 de kilograme. Și mi-aduc aminte de o-ntâmplare care m-a impresionat deosebit. Mergeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
tot, după câteva luni de zile. Apoi, în ultima perioadă, fiind pedeapsa expirată, am fost mutat într-o brigadă de dulgheri, de tâmplari, care făceau barăci. Acolo am lucrat vreo două sau vreo trei luni de zile... băteam cuie, tencuiam stuful, adică se amenajau viitoarele case pentru deținuți. Și alea erau în zonă unde nu era gard sau nu era cordon militar. Ne păzeau totuși, dar erau puțini, erau numai 2-3 cu brigada. Mi-aduc aminte că unul dintre băieți o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din Gherla înspre Deltă. Veneau sate întregi cu din ăștia de la țară, care nu vroiau să intre în colectivă, da’ numa’ bărbați peste optișpe ani. Și i-aducea cu totu’ în penitenciar, și îi duceau pe urmă pe majoritatea la stuf... Și pe-ormă, după un an, în ’60, s-a înființat spitalul penitenciar din Gherla, că ăia care-au fost duși acolo, trebuiau acum aduși înapoi, pentru că erau bolnavi, și trebuia să-i trateze undeva. Și au făcut la spitalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu salariul cel mai mic, deși noi, ca să aveți idee, am făcut Canalul 62%, am făcut hidrocentrala de la Bicaz... 70%-80%, am făcut îndiguirea Bălții Brăilei, peste 100.000 de ha, am făcut Letea, dac-ați auzit de fabrica de stuf, care mergea acolo... Am făcut atelierele de la Aiud, unde munceau 4-5.000 de oameni, industrie ușoară... Nu mai vorbesc de cele trei mine: Baia Sprie, Cavnic și Valea Nistrului... Ai noștri au făcut tot. Enorm de mult... Am lucrat foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
se reped să mănânce mălaiul care era de sapă... Mâncau exact ca vitele... Doamne, Maica Domnului! Mi-am făcut cruce. Măi, da’ se poate un lucru ca ăsta!? Și cum o’ făcut desecările în Delta Dunării, o’ rămas rădăcinile de stuf uscate, cum le-o’ tot arat... Și era câte unu’... când vedea câte o rădăcină că se vede, de la distanță fugea la ea, de gândeai că-i mană cerească. Fugea, că în cordon o avut voie să fugă, numai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vedea câte o rădăcină că se vede, de la distanță fugea la ea, de gândeai că-i mană cerească. Fugea, că în cordon o avut voie să fugă, numai în afară nu avea voie... Și se ducea după rădăcina aia de stuf ș-o mânca, și zice către mine: Auzi dom’le, ia gustă și matale să vezi ce bună e! Dar eu îl întreb: Nu vă supărați, da ce e asta? Zice către mine: Biscuite de baltă. Doamne, Maica Domnului! Io
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
apropia frigu’ zice: Noi foc avem? Băi, ai două surse de căldură, bă! Soarele, de la Dumnezeu, și căldura animalică de la tine, băi! Atâta. N-am văzut acolo foc în 3 ani de zile, nimic... Baraca era din chirpici, acoperit cu stuf... Iernile erau cumplite! La Salcia vă scotea la muncă? Da. La un moment dat eram atât de slăbit de efortul ăla, că munceam mult, și venisem slăbit, avem colici, și aveam dureri teribile, și la un moment dat am rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dat a acostat, și a’ început să ne coboare. Eram la colonia Grădina, mai ’nainte cu câțiva kilometri de colonia Piatra Frecăței, dacă știți, că așa-i zicea... 0987 Ostrov. Cum erau condițiile de viața aici? Erau barăci acoperite cu stuf, unele chiar zidite, și eram cam aproape trei mii de deținuți în colonia asta... Era aproape de Salcia... Și am stat aci cât am stat, după aceea ne-a mutat pe la Băndoiu, la prășit de porumb, pe la Stoenești... Am stat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Albă, la Periprava. La Periprava cum a fost? Ne-a dus cu vaporul și dăi bataie acolo... dăi la cules de porumb... Și n-aveam ce face, că te scotea zi di zi, nu conta cum era. Tăiai și cărai stuf, în apă, și te udai la bocanci... și seara trebuia să te usuci... Erau lanurile ca la colectiv, de un kilometru, toți căram ciocane la margine și de aici aveau oi, și mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
zicea că fugi de al dracului, ca să pice el în apă... Vă mai amintiți cum se chema colonia? Secția Stoenești, prima dată, în Balta Mare a Brăilei. Acolo a fost moarte de om... Era o clădire mare cu pereții de stuf presat, de cincizeci de metri de lungă, cât e de la stâlpu’ ăsta la ălalaltu’... Pe pământu’ era pus stufu’ ăsta presat, și deasupra tot stuf presat. Și acolo aveam trei sau patru sobe pe centru și aduceam noi stuf și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a Brăilei. Acolo a fost moarte de om... Era o clădire mare cu pereții de stuf presat, de cincizeci de metri de lungă, cât e de la stâlpu’ ăsta la ălalaltu’... Pe pământu’ era pus stufu’ ăsta presat, și deasupra tot stuf presat. Și acolo aveam trei sau patru sobe pe centru și aduceam noi stuf și ce mai găsam noi pe unde ne duceam la dig, și cu aia făceam focu’... Și ați fost ținut doar la Stoenești? Nuu! De la Stoenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]