2,394 matches
-
nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. „Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra funerară, dragă Daniel”, a râs el de sperietura mea. Mi-a spălat rana, care din fericire era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o istorie filmată În ralenti, cu Planul ce se forma În pas de gimnastică artistică, precum rotația lentă a unui aruncător de disc, cu balansările precaute ale celui ce aruncă greutatea, cu timpii lungi ai jocului de golf, cu așteptările stupide de la baseball. În orice caz, și oricare ar fi fost ritmul, soarta ne răsplătea, pentru că, dacă vrei să găsești conexiuni, ele se găsesc Întotdeauna, pretutindeni și În orice, lumea explodează Într-o rețea, Într-un vârtej de Înrudiri și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
retoric „metateză“ e asemănător cu termenul oncologic „metastază“? Ce anume e metateza? În loc de „lună“ zici „nulă“. Și În loc de „soare“ poți să zici „roase“. Asta-i Temurah. Vocabularul spune că metathesis Înseamnă „dislocare“, „mutare“. Iar metastasis Înseamnă „mutare și dislocare“. Ce stupide sunt dicționarele. Rădăcina e aceeași, fie că-i verbul metatithemi, fie că-i verbul methistemi. Dar metatithemi vrea să spună „pun În mijloc, transport, transfer, pun În loc de, abrog o lege, schimb sensul“. Iar metisthemi? Păi e același lucru, „transport, permut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că nu existau secrete, că adevăratul secret era să lași celulele În voia Înțelepciunii lor instinctive, decât să cauți secrete sub aparențe, fapt care ar fi redus lumea la un cancer imund. Și că cel mai imund și cel mai stupid dintre toți era el, care nu știa nimic si-și inventase totul - și avea să-l coste scump, dar acum acceptase de mult ideea că era un laș, iar De Angelis Îi demonstrase că puțini oameni sunt eroi. La Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ultimul disc la un aparat japonez cu căști? Sub ochii noștri. Beaubourg-ul ca poartă spre regatul subteran Agarttha, monumentul acelor Equites Synarchici Resurgentes. Și ceilalți, două, trei, patru miliarde de Ceilalți, nu știau sau se străduiau să nu știe asta. Stupizi și Hylici. Iar Pneumaticii, ținând-o drept către scopul lor, timp de șase secole. Pe neașteptate, găsisem scara principală. Coborâsem, din ce În ce mai precaut. Miezul nopții se apropia. Trebuia să mă ascund În observatorul meu Înainte ca Ei să sosească. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
produsului respectiv executat mizerabil și în mare grabă, fiind direct interesat doar de recunoașterea numelui său în rândul publicului, făcând tot ce îi stă în putință pentru a ajunge la această recunoașere și deseori dedându-se la acțiuni extreme și stupide precum automutilarea sau alte manifestări similare - considerate de către el ca având valoare artistică. Matei Călinescu surprinde cu abilitate acest fenomen: La ce se gândește artistul-kitsch atunci când se așează la lucru? Evident, în primul rând se gândește să impresioneze și să
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
pare că chiar poate Întrezări silueta vechiului eșafod. De fapt, e o schelă Înălțată pe fațada catedralei, dar tot i se pare că turiștii strînși ciucur ar fi mulțimea care asistă la o execuție. Burdihanele lor grase și tricourile lor stupide Îi par cu deosebire sinistre. De multe ori a auzit oameni veniți din Franța sau Japonia remarcînd cît de „european“ pare orașul. Înțelege acum că sursa Încîntării lor este fumul unei istorii criminale, care le pătrunde În creier cînd respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oferea Henrietta, nu am cuvinte să mă scuz îndeajuns. De parcă i-ar fi citit gândurile lui Fran, își scoase ochelarii și își masă ochii o clipă. Fran observă aerul lor obosit și își făcu mustrări de conștiință pentru speculațiile ei stupide. Oricum, Laurence Westcott era real și, Fran trebui să recunoască, cu adevărat fermecător. — Aș fi ajuns la timp, dar am avut o colectare de ouă urgentă. — Ooh, exclamă Lottie strecurându-se sub brațul lui, închipuindu-și-l, de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
angajament ferm, știu că asta ar fi stupid, dar ai fi ă - se fâstâci puțin și Fran se simți înduioșată - asta în cazul în care descoperim că ne potrivim, interesată de o relație serioasă? Asemenea cuvinte ar fi putut părea stupide sau chiar bizare, având în vedere că se cunoșteau de atât de puțin timp, dar sinceritatea evidentă a lui Laurence le transformă în ceva nespus de emoționant. Apetisantul calcan de Dover pe care îl adusese chelnerul i se răcea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu ei. În schimb, păreau să-l facă posac și irascibil. Mai târziu pe când se plimbau de-a lungul câmpurilor încălzit de soare după-amiezii, Fran își spuse că n-ar trebui să acorde importanță unui incident atât de mărunt și stupid. Era adevărat că oamenii veneau în astfel de locuri ca să se relaxeze, iar copiii altora puteau deveni agasanți. Laurence voia pur și simplu să nu-i tulbure nimeni liniștea bine meritată. Totuși ar fi preferat ca el să fi felicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
143 de întrebări puse lui P., 101 aparțin Femeii! Ce-a făcut reporterul tot timpul? Interviul ăsta îmi dă impresia că reporterul, dar mai ales femeia sunt plătiți în funcție de cantitatea de bandă înregistrată. Altfel, nu se explică abundența întrebărilor - scuzați - stupide, inutile, cum ar fi gradul de pupăciozitate al părinților lui P. Interviurile cu Bazan, Gavrilov, Callo - imposibil de transcris. Constantin câștiga 500.000 pe noapte și când te gândești că un cercetător științific ca mine îl transcrie pe nici jumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
illustré”. Textul continuă printr-o incursiune în istoria recentă, cu referire specială la războiul balcanic. Pentru Vinea, „rațiunea” și „sentimentul” sînt (ca și ziaristica, și poezia...) inseparabile, iar angajarea României în război nu servește nici sentimentele, nici interesele naționale: „Război stupid cerut de cei ce-și închipuiau că vorbesc pentru rațiunea liberă și rece, pentru interesul pur; respins de cei cari respiră prin toate orificiile trecuturi istorice sau datorii romanțioase. Iar noi, chemați sub steaguri mîine, s-ar zice că vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de cristalele fulgurii ale naftalinei odăjdiile de sacerdot literar. Din cînd în cînd, corespunzător vomitivelor ingerate, scrie Făgețel și expectorează rustic Tomescu. Alte reviste: Flacăra, Zări senine, Versuri și proză, Jos Nemții, Tribuna, Făt-Frumos, etc...” Nu lipsesc mostrele de versuri stupide (extrase din I.U. Soricu, Scăunaru ș.a.). Coperta întîi a numărului al doilea înfățișează două femei sub un cer de furtună, cu trei plopi înclinîndu-se în fundal. Cea din prim-plan își ține mîinile la urechi într-o atitudine crispată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care va privi criptele noastre cu ochi reci și le va ceti cu vorbe cumpănite, nesocotind glorioasa țărînă, are să împrumute, desigur, ca și cel de azi, pus în fața legendelor de pînă acum, învinuirea de înstrăinător și blestemător, din partea unor contimporani stupizi, stupizi ca toți contimporanii (sic!)”. Numeroase însemnări din Contimporanul, îndeosebi cele de la rubrica de „Note, cărți, reviste”, trădează un complex difuz de inferioritate locală dublat de frustrarea nerecunoașterii externe. Eclectismul estetic și ideologic al revistei lui Vinea, accentuat cu trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va privi criptele noastre cu ochi reci și le va ceti cu vorbe cumpănite, nesocotind glorioasa țărînă, are să împrumute, desigur, ca și cel de azi, pus în fața legendelor de pînă acum, învinuirea de înstrăinător și blestemător, din partea unor contimporani stupizi, stupizi ca toți contimporanii (sic!)”. Numeroase însemnări din Contimporanul, îndeosebi cele de la rubrica de „Note, cărți, reviste”, trădează un complex difuz de inferioritate locală dublat de frustrarea nerecunoașterii externe. Eclectismul estetic și ideologic al revistei lui Vinea, accentuat cu trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viața ta, ci eu, și dacă ai Înceta să mai fii atît de laș și i-ai arăta clar cum stă treaba, dacă mi-ai lua măcar o dată apărarea, poate că ar Înceta să mai joace nenorocitele astea de jocuri stupide. Fără un cuvînt, Dan clatină din cap spre mine, iar eu știu că ar trebui să tac, că ne certăm din nou pe aceeași temă și că totul se va sfîrși În același punct, anume acela În care nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar fi trebuit să se oprească, i-ar fi plăcut să se arunce În apele iuți, chiar acolo, și atunci corpul său ar fi navigat printre bolovani și trestii până s-ar fi pierdut În mare. Dar era un gând stupid, având În vedere că nu intenționa să se sinucidă. Se gândise la asta, pe la optsprezece ani - căci lumea Îi părea un loc de nelocuit, o pușcărie, o condamnare pe viață -, dar n-o făcuse. Acum Îi părea doar un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dorise să elibereze bucătăria, pentru ca și el să aibă camera lui. Mama nu voia. Spunea că trebuie să respecți legea, nu poți construi o verandă pe acoperișul unei mănăstiri din secolul al XVI-lea, e un abuz. Era o dispută stupidă, și, de altfel, când se certau, tati avea Întotdeauna dreptate. Asta e casa mea, am cumpărat-o din economiile mele, voi termina-o de plătit când voi fi practic cu un picior În groapă. Legea oamenilor nu e legea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe frumoasa mea mătușă, mama își ținea capul aplecat deasupra muncilor ei, care erau tot mai grele pe măsură ce fiii se înmulțeau și turmele lui Iacob aduceau tot mai multă lână de tors. Dar Lea nu era geloasă în felul ăla stupid în care sunt geloase fetele în cântecele de amor, acelea care mor de dor. Nu era nici pic de amărăciune în tristețea Leei când Iacob se culca cu celelalte neveste ale lui. Cu adevărat îi iubea și pe ceilalți fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toate detaliile acestui ultim scandal. Mama și mătușile mele îl înțelegeau perfect pe Iacob și erau de acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar cu trecerea anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aici, Dina, a spus ea. Știu că mă urăști din cauza fetei lui Esau. A fost un mare păcat. Ea era cea mai bună dintre ele și sigur că n-a fost vina ei. Totul s-a întâmplat din cauza mamei ei stupide, care n-a făcut ce-i spusesem eu să facă, ci ce-i spusese mama ei și mai stupidă decât ea. Ar fi trebuit s-o iau la mine încă de când era copil. Fata n-a mai avut nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era cea mai bună dintre ele și sigur că n-a fost vina ei. Totul s-a întâmplat din cauza mamei ei stupide, care n-a făcut ce-i spusesem eu să facă, ci ce-i spusese mama ei și mai stupidă decât ea. Ar fi trebuit s-o iau la mine încă de când era copil. Fata n-a mai avut nici o șansă. Bunica a spus asta fără să se uite la mine, de parcă ar fi gândit cu voce tare. Dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o sticlă de vopsea purpurie pentru ea, pentru Bunica. Era la răsărit și cerul ar fi făcut de rușine toate corturile de la Mamre. Mă uitam în sus când m-au atacat. Trei, bărbați din Canaan ca toți ceilalți, ticăloși și stupizi. Nu mi-au zis nimic și nici între ei n-au vorbit. Mi-au luat traista și coșul, le-au rupt și apoi s-au întors spre mine. Werenro a început să se miște înainte și înapoi și vocea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pildă? Se mulțumi să murmure că avusese nevoie să iasă la aer. Oare de ce nu izbutea să-i vorbească de tot ce i se Întîmpla? Se simți Înciudată că nu reușea să aibă complet Încredere În el, Înciudată de bănuielile stupide care Îi treceau uneori prin cap, dar și de faptul că-l mințea prin omisiune pentru a doua oară. Senzația de vinovăție o făcu să se Îmblînzească. Pierduseră și așa destul timp așteptîndu-se reciproc, era inutil să risipească și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gildas și cu Yves ar fi ucis-o pe Mary cînd aveau cam zece ani. Dădu din cap ca să alunge ideea asta mult prea oribilă. - Amintește-ți de amicul lui Nicolas, spuse el blînd. - A fost un accident. Un joc stupid care s-a transformat În dramă. - Poate că au vrut să se joace de-a jefuitorii de corăbii și s-a sfîrșit prost. - Cineva i-a tăiat gîtul, Lucas. Niște copii? Se ridică brusc și se postă Îndărătul geamului mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]