2,419 matches
-
răspuns adecvat atacurilor multiple ale submarinelor, care lansau torpilele noaptea la suprafață, deoarece dispozitivele de detectare ASDIC erau folositoare doar împotriva țintelor de adâncime. Primele radare, care funcținau în banda de frevențe VHF, nu erau eficiente împotriva țintelor mici, precum submarinele aflate la suprafață. Tactica „haitelor” a fost folosită cu succes pentru prima oară în septembrie - octombrie 1940 cu efecte devastatoare pentru convoaiele aliate. Pe 21 septembrie, convoiul HX-72 cu 42 vase comerciale, a fost atacat de un grup de 4
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
a fost și mai grea pentru escortă decât în cazul convoiului SC-7. În ciuda faptului că escorta era formată din două distrugătoare, patru corvete, trei taulere și un puitor de mine, convoiul a pierdut un sfert din vasele comerciale, în timp ce niciun submarin nu a fost măcar deteriorat. Pe 1 decembrie, șapte submarine germane și trei italiene au atacat convoiul HX-90, scufundând 10 vase comerciale și avariind alte trei. Aceste succese l-au încurajat pe amiralul Dönitz să adopte tactica „haitei de lupi
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
convoiului SC-7. În ciuda faptului că escorta era formată din două distrugătoare, patru corvete, trei taulere și un puitor de mine, convoiul a pierdut un sfert din vasele comerciale, în timp ce niciun submarin nu a fost măcar deteriorat. Pe 1 decembrie, șapte submarine germane și trei italiene au atacat convoiul HX-90, scufundând 10 vase comerciale și avariind alte trei. Aceste succese l-au încurajat pe amiralul Dönitz să adopte tactica „haitei de lupi” ca principala tactică de luptă a submariniștilor germani. Submarinele nu
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
șapte submarine germane și trei italiene au atacat convoiul HX-90, scufundând 10 vase comerciale și avariind alte trei. Aceste succese l-au încurajat pe amiralul Dönitz să adopte tactica „haitei de lupi” ca principala tactică de luptă a submariniștilor germani. Submarinele nu erau singura amenințare al adresa convoalielor aliate. După experiența câștigată în campania din Norvegia, Luftwaffe a contribuit cu un mic număr de avioane la lupta împotriva convoailor, începând din 1940. În primul rând era vorba despre avioanele de recunoaștere
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
de avioane la lupta împotriva convoailor, începând din 1940. În primul rând era vorba despre avioanele de recunoaștere cu rază lungă de acțiune, la început de tip Focke-Wulf Fw 200 și mai târziu de tip Junkers Ju 290. În ciuda succeselor submarinelor, ele nu erau considerate principala amenințare la adresa convoaielor din Atlanticul de nord. Cu excepția a câtorva oameni precum Dönitz, cei mai mulți ofițeri de marină din ambele tabere considerau navele de suprafață drept cea mai importantă componentă a luptei împotriva convoaielor. În prima
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
început încă din 1936, nu asigurase la începutul răboiului capacitatea necesară pentru a face cu succes Marinei Regale britanice. Deși numărul de vase comerciale scufundate de marile nave germane de suprafață a fost relativ mic comparativ ce succesele înregistrate de submarine, aviație și vasele scufundate de minele marine, raidurile crucișătoarelor și cuirasatelor germane au dezorganizat grav sistemul convoaielor, reducând serios importurile britanice. Tacticile crucișătoarelor grele germane de retragere atunci când erau angajate contrasta cu tacticile „nelsoniene” ale Marinei Britanice, de încleștare imediată
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
controlul acestora era mult mai lesnicios. S-a trecut la o cooperare mai strânsă cu avioanele de recunoaștere. În aprilie, Amiralitatea a preluat controlul Comandamentului de coastă a aviației. La nivel tactic, noile radare cu unde scurte, care puteau detecta submarinele aflate la suprafață, vasele maritime mici și avioanele au început să intre în dotarea Marinei în timpul anului 1941. Impactul acestor schimbări s-a făcut remarcat în bătăliile convoaielor și primăvara anului 1941. La începutul lunii martie, submarinul german „U 47
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
care puteau detecta submarinele aflate la suprafață, vasele maritime mici și avioanele au început să intre în dotarea Marinei în timpul anului 1941. Impactul acestor schimbări s-a făcut remarcat în bătăliile convoaielor și primăvara anului 1941. La începutul lunii martie, submarinul german „U 47” și vestitul lui comandant Prien nu s-au mai întors din patrulare. Două săptămâni mai târziu, vasele de escortă a convoiului HX-112, grupul al 3-lea de escortă format din trei distrugătoare și două corvete, au făcut
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
lui comandant Prien nu s-au mai întors din patrulare. Două săptămâni mai târziu, vasele de escortă a convoiului HX-112, grupul al 3-lea de escortă format din trei distrugătoare și două corvete, au făcut față atacului unei „haite” de submarine. Submarinul „U 100” a fost scufundat după ce a fost detectat de un radar de pe distrugătorul „Vanoc”. După aceea, submarinul „U 99” a fost căutat și distrus, iar mebrii supraviețuitori ai echipajului au fost luați prizonieri. Dönitz pierduse în acel moment
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
comandant Prien nu s-au mai întors din patrulare. Două săptămâni mai târziu, vasele de escortă a convoiului HX-112, grupul al 3-lea de escortă format din trei distrugătoare și două corvete, au făcut față atacului unei „haite” de submarine. Submarinul „U 100” a fost scufundat după ce a fost detectat de un radar de pe distrugătorul „Vanoc”. După aceea, submarinul „U 99” a fost căutat și distrus, iar mebrii supraviețuitori ai echipajului au fost luați prizonieri. Dönitz pierduse în acel moment pe
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
HX-112, grupul al 3-lea de escortă format din trei distrugătoare și două corvete, au făcut față atacului unei „haite” de submarine. Submarinul „U 100” a fost scufundat după ce a fost detectat de un radar de pe distrugătorul „Vanoc”. După aceea, submarinul „U 99” a fost căutat și distrus, iar mebrii supraviețuitori ai echipajului au fost luați prizonieri. Dönitz pierduse în acel moment pe trei dintre așii submariniști: Kretschmer, Prien și Schepke. Dönitz a luat hotărârea să-și mute submarinele mai departe
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
După aceea, submarinul „U 99” a fost căutat și distrus, iar mebrii supraviețuitori ai echipajului au fost luați prizonieri. Dönitz pierduse în acel moment pe trei dintre așii submariniști: Kretschmer, Prien și Schepke. Dönitz a luat hotărârea să-și mute submarinele mai departe spre vest, pentru ca să atace mai înainte ca grupurile de escortă să se alăture convoaielor. La începutul lunii aprilie, această mutare s-a dovedit una de succes în lupta cu vasele convoiului SC-26, surprins de atacul submarinelor germane mai
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
-și mute submarinele mai departe spre vest, pentru ca să atace mai înainte ca grupurile de escortă să se alăture convoaielor. La începutul lunii aprilie, această mutare s-a dovedit una de succes în lupta cu vasele convoiului SC-26, surprins de atacul submarinelor germane mai înainte ca vină în zonă vasele de escortă. Deși germanii au scufundat 10 nave ale convoiului, au pierdut la rândul lor un submarin. Pe 9 mai, distrugătorul britanic HMS „Bulldog” a capturat submarinul „U-110” și a recuperat o
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
s-a dovedit una de succes în lupta cu vasele convoiului SC-26, surprins de atacul submarinelor germane mai înainte ca vină în zonă vasele de escortă. Deși germanii au scufundat 10 nave ale convoiului, au pierdut la rândul lor un submarin. Pe 9 mai, distrugătorul britanic HMS „Bulldog” a capturat submarinul „U-110” și a recuperat o Mașină de criptare Enigma. Combinată cu alte două capturări reușite, acest fapt a reprezentat o ușurare importantă a eforturilor Aliaților de spargere a codurilor germane
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
convoiului SC-26, surprins de atacul submarinelor germane mai înainte ca vină în zonă vasele de escortă. Deși germanii au scufundat 10 nave ale convoiului, au pierdut la rândul lor un submarin. Pe 9 mai, distrugătorul britanic HMS „Bulldog” a capturat submarinul „U-110” și a recuperat o Mașină de criptare Enigma. Combinată cu alte două capturări reușite, acest fapt a reprezentat o ușurare importantă a eforturilor Aliaților de spargere a codurilor germane. Mașina a fost dusă la Bletchley Park, unde a fost
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
până aproape de Islanda. Forțele britanice au ocupat Islanda după ce Danemarca a fost ocupată de Germania Nazistă în 1940, iar americanii au fost convinși să ajute la escortarea convoaielor până în apropierea Islandei, cee ce a dus la apariția unor incidente cu submarinele germane. În același timp, britanicii lucrau la o serie de invenții tehnice care să îmbunătățească lupta antisubmarin. Trebuie amintit că deși aceste invenții erau britanice, tehnologiile au fost oferite în mod gratuit americanilor, fiind rebotezate și fabricate de aceștia din
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
de adâncime au fost gândite să fie lansate peste bordurile distrugătoarelor, nu aruncate la pupa vaselor, cum se făcea la începutul războiului. În plus, încărcărurile explozive de adâncime au început să fie lansate în rețele, ca mai degrabă să distrugă submarinul datorită interferenței undei de șoc, decât să-l avarieze printr-o lovitură directă. În timpul războiului, raza de acțiune a avioanelor a fost crescută în continuu, dar Oceanul Atlantic avea o întindere prea mare pentru a fi acoperită în mod eficient de
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Direction-Finding), ori Huff-Duff, echipament care a fost montat gradual pe toate vasele mari de escortă. Echipamentul HF/DF permitea unui operator să detecteze direcția unei emisii radio, neavând importanță dacă mesajul era criptat și nu putea fi înțeles. „Haitele” de submarine germane foloseau transmisiile radio pentru transmiterea poziției convoaielor inamice și coordonarea atacurilor. Distrugătoarele aliate putea să se îndrepte către poziția submarinelor pentru a le ataca, sau cel puțin pentru a le obliga să intre în submersie, ceea ce împiedica desfășurarea unui
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
să detecteze direcția unei emisii radio, neavând importanță dacă mesajul era criptat și nu putea fi înțeles. „Haitele” de submarine germane foloseau transmisiile radio pentru transmiterea poziției convoaielor inamice și coordonarea atacurilor. Distrugătoarele aliate putea să se îndrepte către poziția submarinelor pentru a le ataca, sau cel puțin pentru a le obliga să intre în submersie, ceea ce împiedica desfășurarea unui atac coordonat al convoiului. Când în cadrul escortei se aflau cel puțin două vase echipate cu HF/DF, poziția exactă a submarinului
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
submarinelor pentru a le ataca, sau cel puțin pentru a le obliga să intre în submersie, ceea ce împiedica desfășurarea unui atac coordonat al convoiului. Când în cadrul escortei se aflau cel puțin două vase echipate cu HF/DF, poziția exactă a submarinului inamic putea fi aflată prin triangulație. În plus, pe coasta atlantică au fost montate o serie de stații fixe HF/DF, care urmăreau neîncetat pozițiile din care transmiteau submarinele. Tehnologia radio folosită la echipamentul HF/DF era bine înțeleasă de
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
cel puțin două vase echipate cu HF/DF, poziția exactă a submarinului inamic putea fi aflată prin triangulație. În plus, pe coasta atlantică au fost montate o serie de stații fixe HF/DF, care urmăreau neîncetat pozițiile din care transmiteau submarinele. Tehnologia radio folosită la echipamentul HF/DF era bine înțeleasă de ambele părți, dar tehnologia folosită mai înainte de izbucnirea războiului folosea pentru detectare o antenă exterioară rotită manual pentru fixarea pe direcția transmițătorului. Direcționarea antenei era o operație delicată, lua
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
antenei era o operație delicată, lua ceva timp pentru a putea obține rezultate suficient de exacte și putea determina un punct fantomă de emisie, aflat diametral opus de punctul real de transmisie. Cunoscând aceste dificultăți de detectare, operatorii radio de pe submarinele germane se considerau în siguranță dacă se limitau la emiterea de mesaje scurte. În schimb, tehnicienii britanici au pus între timp la punct un indicator osciloscopic, care detecta instantaneu poziția emițătorului real, nu al fantomei acestuia. Folosind această tehnologie, aproape
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
osciloscopic, care detecta instantaneu poziția emițătorului real, nu al fantomei acestuia. Folosind această tehnologie, aproape că nu mai era nevoie de triangulație - escorta folosea direcția dată de echipamentul HF/DF și folosea radarul pentru detectarea poziției exacte a țintei. Numeroase submarine germane au fost detectate și scufundate datorită folosirii acestei tehnologii, un exemplu al marilor diferențe aduse în lupte de mici invenții. Un factor hotărâtor în obținerea de către britanici a succesului împotriva submarinelor Axei în a doua jumătate a anului 1941
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
radarul pentru detectarea poziției exacte a țintei. Numeroase submarine germane au fost detectate și scufundate datorită folosirii acestei tehnologii, un exemplu al marilor diferențe aduse în lupte de mici invenții. Un factor hotărâtor în obținerea de către britanici a succesului împotriva submarinelor Axei în a doua jumătate a anului 1941, ca și de altfel până la sfârșitul campaniei, a fost înțelegerea modului de funcționare a mașinii de criptat Enigma a marinei germane. Atacurile submarinelor germane se bazau pe comunicațiile radio, existând presupunerile că
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
factor hotărâtor în obținerea de către britanici a succesului împotriva submarinelor Axei în a doua jumătate a anului 1941, ca și de altfel până la sfârșitul campaniei, a fost înțelegerea modului de funcționare a mașinii de criptat Enigma a marinei germane. Atacurile submarinelor germane se bazau pe comunicațiile radio, existând presupunerile că cifrul Enigma nu poate fi spart și că mesajele radio scurte nu pot fi poziționate cu suficientă precizie pentru a pune în primejdie submarinul emițător. Ambele presupuneri s-au dovedit greșite
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]