KorAP: Find »[drukola/base=sudoare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...121 >

3,015 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

somn. Visul acesta îl face să se trezească asudat și obosit, iritat că pădurile sale au căpătat așa o alură comercială, neghioabă. Ca un intermezzo. O comedie muzicală cu copaci. Înainte de-a apuca să se bărbierească, urme închise de sudoare amestecată cu praf i se ivesc pe frunte. Numai el e de vină pentru asta, știe prea bine. Toți i-au spus că-i o prostie să vină în sud la vremea asta. Dacă l-ar fi întrebat cineva, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
nu-i e destinată. În absența infinitului se va mulțumi să-și toarcă timpul pe care-l mai are, dărăcindu-l până se subțiază ca un fir diafan. În interiorul palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile de mâncare, de sudoare stătută și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică de medicamente, din lemn de santal. Își privește mâna ca pe un șarpe alunecând pe lespezile pavajului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
a început să i se miște un dinte, fata a fost de acord să plece, dar nu cu trenul. În cele din urmă, el a cedat. Și, cedând, a fost forțat să meargă pe jos timp de trei săptămâni, cu sudoarea curgându-i pe chelie, în timp ce în interiorul palanchinului Amrita zăcea cu ochii deschiși și avea viziuni. În fiecare zi, când își vâra picioarele în chappali-i săi prăfuiți, totul i se părea din ce în ce mai absurd. Este un om de încredere, respectabil, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Senzațiile noi, nemaisimțite, provocate de atingerea trupului celuilalt îi fac să se dorească din nou și fac sex încă o dată, de două ori, se rostogolesc, se răsucesc, apoi rămân epuizați, ca dintr-o beție îndelungată. Focul pâlpâie din ce în ce mai slab, iar sudoarea și praful le face trupurile să semene la culoare, roșii-maronii. Culoarea pământului. Zac așa până ce focul se stinge complet. Apoi, o scânteie încolțește în mintea lui Forrester. Acest ceva se transformă, se amplifică, devine amenințător și el încearcă să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
uluit, se folosește de ocazie să fugă, împleticindu-se pe stradă, în încercarea de a se depărta cât poate de mult. Se mai uită o dată înapoi șocat și rănit, apoi dispare în mulțime. Harry lasă jos racheta și-și șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă murdară. Seara este compromisă încă înainte de a începe. Pagină separată Dezamăgit și disperat, Pran lovește cu pumnii în poarta albastră a conacului de pe care vopseaua a început să se scorojească. Portarul îi deschide și Pran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
o listă de oameni. Animalele - câini vagabonzi care umblă printre picioarele oamenilor, păsări cântătoare speriate, care vor fi urcate în coliviile lor la clasa a treia, o vacă mestecând niște resturi; mirosurile - de mâncare prăjită în ghee, de cărbune, de sudoare, de unsoare de osii și de urină; zgomotele - strigătele vânzătorilor, exclamațiile, numele țipate în gura mare și fluieratul locomotivei care parcă străpunge toată această gloată enormă de oameni înghesuiți laolaltă. Este un zgomot atât de puternic, încât uneori te rogi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pe a doua, vagonul gărzilor și vagonul restaurant, până la clasa întâi. Găsindu-și compartimentul marcat cu un cartonaș dactilografiat, urcă treptele metalice, trag zăvorul ușii masive de lemn, închisă la culoare și pătrund într-o cabină cu miros stătut, de sudoare și de mobilier încins. Hamalul pune cele două valize în plasa pentru bagaje, este plătit, își ia rămas-bun și pleacă. Imediat, se întind mâini pe fereastră să le ofere nuci și să ceară de pomană. Trenul s-a pus deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
primele rapoarte, ar fi fost două sute de morți. Se pare c-a ieșit cam urât. Cu toate astea, fuseseră avizați. Chiar și localnicii. Zâmbește și face semne cu mâna. În fața lui, lady Aurelia are o expresie rigidă. Mici broboane de sudoare, se ivesc pe fruntea ei albă, înaltă. Lady Aurelia suportă cu stoicism. Se apleacă și o atinge pe genunchi. — Minty? i se adresează tandru. Ea nu răspunde. Este, după cum se vede, într-una dintre acele zile. Zâmbește și face cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
întrebare. Căruța merge spre Amritsar. Sahib, care nu vorbește ca un sahib, se trezește și se scarpină. Cât mai avem de mers? întreabă. — Încă o oră, sahib, zice Jiwan Singh. Tânărul cel ciudat încuviințează, depărtându-și cămașa kaki udă de sudoare de piept, ca să se răcorească. Apoi adoarme din nou. A dormit așa toată dimineața. Dacă ar fi fost treaz, ar fi observat chipurile încordate ale gărzilor de la intrarea pe podul de cale ferată sau dărâmăturile din ultimul sat prin care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
iar soldații englezi armează un tun aflat la intrare. Se oprește un moment. Cum să intre? Dar nu are de ales. Intră și nu-l întreabă nimeni nimic. Locul este plin de lume care așteaptă să fie evacuată. Mirosul de sudoare stătută îl lovește ca un pumn. Oamenii speriați sunt înghesuiți pe peron, în sălile de așteptare, la bufet, la ghișeul de bilete. De parcă ar fi fost absorbiți într-o gaură neagră. Duhoarea trupurilor, izolată deodată de celelalte mirosuri ale Indiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
regulile lui ferme, de afirmațiile lui că un lucru era păcat, iar altul singura rezolvare posibilă pentru un creștin. Îi plăceau pielea lui arsă de soare, trăsăturile lui patriarhale, dure chiar, și felul în care trupul i se acoperea de sudoare când, în răstimpuri, mai avea vreun atac de febră. În intimitatea patului conjugal, trupul ei de optsprezece ani, avu multe revelații când soțul ei își manifestă drepturile într-un mod care, dacă n-ar fi fost sigură că era legal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ceilalți spre o credință pe care ea însăși o părăsea. Când dădu glas acestei idei și cuvintele i se formară în cap, în timp ce mergea într-o zi pe bicicletă pe o stradă aglomerată, avu brusc un sentiment de vină, simțind sudoarea rece a trădării izbucnindu-i sub braț, între sâni. Resturile unei neveste de misionar, transpirând din abundență prin toți porii. Imaginați-vă o doctrină secretă. Imaginați-vă înțelepciunea străveche. Ideile nu-i aparțineau. Nici măcar nu erau hinduism pur. Elspeth a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pâlpâie într-o colibă aflată pe dealul din Assam, fante gălbui, unsuroase ivindu-se în spațiul liber dintre stinghiile de bambus. Andrew, tânăr pe atunci, pășește nervos în sus și-n jos, iar conturile trupului său gol rămân imprimate în sudoarea cearceafului de pe pat. Bea apă din cana acoperită de pe masă. Îngenunchează să se roage. Își trece palmele peste piele, cu unghiile roase își scarpină pieptul mușcat de țânțari. Fiecare atingere îi usucă pielea. Clima tropicală are acest efect blestemat asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
atingere îi usucă pielea. Clima tropicală are acest efect blestemat asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe de sudoare ce se termină în față, într-un proeminent pendul încordat, un penis. Se tăvălește pe podea, gemând. Are 24 de ani. În nopți ca aceasta a cedat, mâinile sale muncind vinovate până la capătul puterilor. În seara asta, aude zgomot în afara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Țipete. El strânge pumnul. Asta a vrut să facă în ultimii ani. Lovește tare. Mai tare. Undeva se află soția sa albă, dar interzisă lui. O, Dumnezeule! Au venit bărbații și l-au ridicat de pe ea. Bărbați tuciurii, mirosind a sudoare și usturoi l-au lovit în stomac, l-au tăiat pe față, l-au tras afară și l-au aruncat pe o grămadă de gunoi. Pe jumătate gol cu picioarele vârâte în rahat și coji de portocală putrede, se împiedică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de ploaie, figurile lor sunt ca nilte rotocoale negre ieșind din gulerele apretate. Profesorul hoinărește, împungând lăzile cu bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca nouă de plută, se apleacă să-i vorbească lui Gittens. — Uită-te la Bridgeman. Gittens se uită la Bridgeman. Acesta umblă prin biroul vămii, ursuz și abătut. Parcă nu mai e el. — Am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pe o parte și pe alta, înaltă de statura unui om așezat, această tobă pare a fi punctul central al adunării. În spațiul liber din fața ei dansează un grup de femei și bărbați, picioarele și brațele goale strălucindu-le de sudoare. Brățări și amulete le sună la încheieturi, sunetul amintindu-i cu durere de Star. Femeile sunt așezate în rânduri cu fața la cei care bat tobele și se apropie apoi de toba mare în perechi, legănându-și brațele, stârnind praful. Jonathan și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
poate dormi. Aude zgomote la marginea taberei, la început dintr-o parte, apoi din cealaltă, și devine tot mai convins că i-au încercuit cortul. În loc să-l deschidă, sau să iasă cu revolverul, stă foarte liniștit sub pătura îmbibată de sudoare, cu ochii larg deschiși, cu brațele întinse pe lângă corp și îi invită: veniți. Dar ei nu vin, și de dimineață când se trezește constată că i-au fugit și hamalii. Păturile lor se mai află lângă cenușa focului de seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
moment să se odihnească și înainte să-și dea seama, privind cerul, o creangă se interpune viziunii lui ca o crăpătură pe o bucată de sticlă albastră. Se gândește: sunt pe moarte. Trupul plin de praf îi este scăldat de sudoare. Răcoarea se insinuează ca o undă sinusoidală de răceală ce se propagă spre brațele și picioarele care-l dor, îndreptându-se într-un vârtej amețitor spre mijloc. Are halucinații. Acolo sus pe povârniș, un bătrân se agață de peretele stâncii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

gărzile patrulează pe ponei mongoli. Psalmodiul cărăușilor a fost înlocuit de o tăcere adâncă și chinuitoare. Nu mai aud târșâitul picioarelor în sandale peste pietrele instabile. În schimb văd, durerea dată de bătături întipărită pe chipurile posomorâte și pline de sudoare. Deși am intrat în ținutul sălbatic, toată lumea e încă îngrijorată în legătură cu posibila urmărire de către barbari. Procesiunea devine din ce în ce mai lungă în fiecare zi, precum un șarpe colorat țipător care se târăște de-a lungul unei cărări înguste. Noaptea sunt ridicate corturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
El zice că vorbește serios. Auzise din întâmplare conversația lui Su Shun cu Majestatea Sa, și Su Shun i-a sugerat Majestății Sale „să o ia pe doamna Yehonala cu el“. An-te-hai face o pauză ca să răsufle și își șterge sudoarea de pe față cu mâneca. — Ești sigur că Chow Tee a înțeles bine? întreb eu, cutremurată. — Chow Tee l-a auzit pe Su Shun spunând că „doamna Yehonala nu e genul care să rămână credincioasă și să aibă grijă în liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939

domnule, peste poate! Viceversa! Asta-i șarlatanie, mă-nțelegi? Vă-nvăț eu minte pe dv. să umblați d-acu-ncolo cu infamii și să vă bateți joc de oameni, fiindcă este o exploatare și nu vă mai săturați, ca vampirii, pierzând toată sudoarea fiecare om onest, deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne învățăm odată minte ca să venim, mă-nțelegi, și să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Așa

Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
caz ce le-ar spune celor leneși contemplarea, să zicem, a constelației Orion? Că sânt și ei eterni ca și cerul înstelat? Și la ce ar folosi să se simtă etern un leneș sau un hoț care fură munca și sudoarea altuia? Adică cum, să nu putem scăpa de ei niciodată și să trebuiască veșnic să muncească alții pentru ei, iar ei să stea și să se uite prin locurile cele mai frumoase ale țării, fără griji, în timp ce alții să trudească

Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
datorită talentului meu didactic și științei pedagogice pe care le-am acumulat și cultivat Într-o viață, Încât și un copil de grădiniță ar fi priceput Întocmai ceea ce voisem eu să arăt. M-am oprit, m-am șters frumos de sudoare cu o batistă și m-am uitat jos, către sală. Oamenii tăceau, așezați cu mâinile În poală, Îmbrăcați În țoale de duminică, și se uitau la mine cu aerul că așteptau să vadă ce se mai Întâmplă. E, zic, oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]