3,677 matches
-
mândru curcubeu, La sfat cu sfinții printre staruri, Ajutat de îngeri și de Dumnezeu El va uni a noastre vitregite neamuri. La petrecerea de-adio cu Ion Ungureanu Plâng scriitorii, plânge tot neamul... Nucul, izvorul și căsuța îi simt lipsa, Suflarea toată de la Nistru pân-la Tisa... Referință Bibliografică: Adio... Închinată Maestrului Ion Ungureanu / Iacob Cazacu Istrati : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iacob Cazacu Istrati : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ADIO… ÎNCHINATĂ MAESTRULUI ION UNGUREANU de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380437_a_381766]
-
nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului După Goethe Într-o zi de primăvară, Stingheră, pe arătură, Zări băiatul o minune: O floare roz: o răsură. Ce bucurie pe-amândoi Când prima oară se văzură! Alergând într-o suflare, Se-apropie sfios de ea Și, cuprins de o dorință, Grăi, în timp ce o privea. -Răsurică, răsurea, Sălbatic roz trandafiraș, Vino în grădina mea Și câmpia ta s-o lași! Se apleacă și-o sărută Cu gându-I pur de copilaș
TRANDAFIRAȘUL DE CÂMP de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380488_a_381817]
-
trupului. După a treia lectură a rugăciunii când s-a uitat spre pat a văzut cum Timotei și-a așezat laba piciorului peste cealaltă, așa cum făcea când adormea. Trupul a devenit inert. - Mămică, vino, cred că si-a dat ultima suflare. Aneta s-a apropiat de pat i-a luat mâna și a constatat că nu mai are puls. I-a închis pleoapele. Tea a ieșit afară. Ninsoarea cădea deasă. Durerea împietrise lacrimile în inimă. Ar fi vrut să plângă. Nu
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
Da, păgân ... VI. ADIO... ÎNCHINATA MAESTRULUI ION UNGUREANU, de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. La petrecerea de-adio cu Ion Ungureanu Plâng scriitorii, plânge tot neamul... Nucul, izvorul și căsuța îi simt lipsa, Suflarea toată de la Nistru pân-la Tisa... Un fiu de dac din doine plămădit S-a stins în dor și multă așteptare, Să vadă visul nostru împlinit: O Dacie în vechile-i hotare. Cu visul- acest măreț în suflet s-a-înălțat S-aprindă
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
mândru curcubeu, La sfat cu sfinții printre staruri, Ajutat de îngeri și de Dumnezeu El va uni a noastre vitregite neamuri. La petrecerea de-adio cu Ion Ungureanu Plâng scriitorii, plânge tot neamul... Nucul, izvorul și căsuța îi simt lipsa, Suflarea toată de la Nistru pân-la Tisa... Citește mai mult La petrecerea de-adio cu Ion UngureanuPlâng scriitorii, plânge tot neamul...Nucul, izvorul și căsuța îi simt lipsa,Suflarea toată de la Nistru pân-la Tisa... Un fiu de dac din doine plămăditS-a
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
Ungureanu Plâng scriitorii, plânge tot neamul... Nucul, izvorul și căsuța îi simt lipsa, Suflarea toată de la Nistru pân-la Tisa... Citește mai mult La petrecerea de-adio cu Ion UngureanuPlâng scriitorii, plânge tot neamul...Nucul, izvorul și căsuța îi simt lipsa,Suflarea toată de la Nistru pân-la Tisa... Un fiu de dac din doine plămăditS-a stins în dor și multă așteptare,Să vadă visul nostru împlinit:O Dacie în vechile-i hotare.Cu visul- acest măreț în suflet s-a-înălțatS-aprindă flacăra Unirii și
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
de tandru, mândru curcubeu,La sfat cu sfinții printre staruri,Ajutat de îngeri și de DumnezeuEl va uni a noastre vitregite neamuri.La petrecerea de-adio cu Ion UngureanuPlâng scriitorii, plânge tot neamul...Nucul, izvorul și căsuța îi simt lipsa,Suflarea toată de la Nistru pân-la Tisa...... VII. DOR ȘI AȘTEPTARE, de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. DOR ȘI AȘTEPTARE De dor și așteptare azi pietrele suspina Și lacrimi curg șiroaie, si nu mai e
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
urmă , îl adoptase fiul meu cel mic și-i dăduse numele: Prince. Și-n acea noapte , lungă noapte, asfințit al vieții, băiatul meu l-a vegheat ,schimbându-i locul, ba pe canapea, ba pe jos, plin de grija,urmărindu-i suflarea,cu simțurile trezite, de teama că în somn să nu se sufoce, în somnul acela,chipurile liniștit, care avea să fie, poate , ultimul. Iar eu,-fantomă sau robot ?,-făceam scurte apariții, privindu-l, ca să mă asigur că mai respiră încă
A MURIT MICUL PRINCE/IL EST MORT, MON PETIT PRINCE-VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379473_a_380802]
-
tu, fiică de lei a Leilor ce-n lei se schimbă Și vor scăpăra scânteia...! Încă-i vremea să se-aprindă Limbi de foc, cât încă jar e, Toți de-o limbă să se prindă, Și să bea dintr-o suflare. Prutul care strâmb hotar e...! Referință Bibliografică: Limba ta, fiică de lei / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1704, Anul V, 31 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LIMBA TA, FIICĂ DE LEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379513_a_380842]
-
în spuză... Ea, îl căuta de-o viață Rătăcind din loc în loc... El, se ascundea de teamă Să nu-l ardă al ei foc... Dar a fost așa să fie... Clipa oarbă a venit... L-a atins doar cu o suflare Și vălvătaia s-a pornit... Poemele ei...închinate Unei muze....l-au mișcat... A ințeles realitatea, Ea îl iubea...ca pe-un bărbat... Se-amestecau la ea în minte Muze, versuri și dorinți... Îl simțea prezent...real Scăldând-o în
MELANCOLIE DE VARA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379539_a_380868]
-
mână cu Dumnezeu, Vesel îmi coboară -n casă Aducând lumini din Empireu. Îl invit cu plăcere la masa Și-i dau bucate din desaga lui, În poala, merindea mea săracă Stropita -i cu lacrima cerului . Perdele sunt unse cu lumina Suflare lină, lucie , sfioasa, Coboară pe fruntea dimineții Și leagănă-armonii prin casă. Uimită stau, privesc cu nesaț, O rază jucăușa furată de vânt Ce- mi luneca domol pe braț, În priviri , în suflet și -n gând. Se desface -n flăcări de
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
de noi Peste a vietii lacrimi moi Zână fragilă și senina Ești a mea mama Al meu tata Un îngeraș ce ma păzește Ce doar iubire dăruiește Și-mi este dor să te împresor Cu sufletu-mi îmbătător Cu o suflare, cu-un fior Zână fragilă și senina În viață eu te am de prunc În aripi tu mă ai pe veci Și te iubesc nespus de mult! Referință Bibliografica: Zână / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960
ZANA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379583_a_380912]
-
e pământ drept, al nostru, și cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea, încă și până în veacul al nouăsprezecelea.” (Victor Crăciun-Pierdem Basarabia? Liga culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni-Fundația «Hercules» 1992, p. 62). Toată suflarea și simțirea românească trăiește adevărul acelei Basarabii de Vatră milenară dacoromână, fiindcă: „Cestiunea retrocedării Basarabiei, strigă Eminul tuturor românilor la 10 și 14 Februarie 1878, cu încetul ajunge a fi o cestiune de existență pentru poporul român... Mihai Viteazul a
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
părere Emil Cioran, omul stăpân doar pe capacitatea lui de efort fizic și/sau intelectual, a făcut o voluptate, cu convingerea transmisă din generație în generație de către Fr. Engels că „munca l-a creat pe om” și de către aproape toată suflarea că munca înnobilează. Opinia lui Cioran în această preadelicată chestiune este atât de diferită, încât negreșit că merită să fie cât mai des menționată, pentru că numai astfel ea poate fi înțeleasă de fiecare după puteri și apoi pusă în practică
TRUDA CA UN SCOP ÎN SINE, NIMĂNUI NU FACE BINE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381042_a_382371]
-
s-a ivit un uragan în zare, Care-a dat viață bulgărilor stinși. M-am perpelit pe jarul deznădejdii, În așteptarea ploii din cuvânt, Și-am implorat, pe umărul nădejdii, O fericire-aflată în mormânt. Ca un vulcan, în ultima-i suflare, M-a-mbrățișat iubirea cu-al ei scut, M-am vindecat, sub blânda sa chemare, Iar stropii de-ntuneric s-au pierdut. (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: STROPI DE-NTUNERIC / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN
STROPI DE-NTUNERIC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381121_a_382450]
-
scrijelind sufletul întunericul și-ar dori să uite amăgirea amară a zațului de cafea descifrat mincinos pe fundul ceștii abecedarul a pierdut literele care ne-au prezis multe dimineți împreună sorbindu-ne cafeaua pe veranda casei cu amintiri 9 ultima suflare șuieră cel din urmă poem al trupului cu o răsucire tainică sufletul își desface aripile spre libertate îngerii spală inocent răsăritul și-l pregătesc pentru noul venit primește botezul soarelui cufundat în lumină nesfârșitul sfârșit a început 10 a fi
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
de pașaport.Epurați sângele țării de venetici și de hoți,Care-n vârf de piramidă, se declară patrioți.... XXIV. INSULA DE GHEAȚĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015. Pe insula de gheață lipsită de suflare, Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
topesc sub râul plin de foc, Pe bolta fără stele apare o lumină, Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc. Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul ... Citește mai mult Pe insula de gheață lipsită de suflare,Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare,Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om,Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, mareași-n
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
eternă a vietii slujita în altare de taine 7 mutarea infinit... Amenințarea finală ! Închiderea clautrofobică a gânditorilor de povești și basme ne.ființiale adulatori de ne.ant ipocriți suntem mereu până când? pă.suiți de timpul de.pășit până la ultima mutare suflare mai avem încă clipe de timp ! clipe de strigare ! clipe de ier.tare clipe de împăcare ! înainte ca mo.arte.a să dicteze inex.orabil șah maț !!! Foto tehnică - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursă
POEM HIERATIC XXIV-ŞAH LA MASA TA.CERULE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381226_a_382555]
-
prinzându-mi cu lăcate somnul veșnic. Ascult cum cântă îngerii prin iarbă, scobind cununi prin suflete plecate, pe mâinile-mi răcite ploaia oarbă, mi-a șters cu fruntea-i glodul de păcate. Răstimpul ăsta-n care mă-nalț ca o suflare, se scutură de oase prin pielea de pământ, își trage-n ceruri umbra plăpândă ca o boare, și-n mii de curcubeie respir din nou și cânt! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: RĂSTIMPUL / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RĂSTIMPUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381248_a_382577]
-
O cuprindere tulburătoare intensifică bucuria strădaniei mele. Fiecare nouă stare de conștiință fermentează în ființa mea solidă, rezistentă, pregătită să se armonizeze cu Cerul. Revederile... puține, pasagere, străine, în pas cu oprelile prin stațiile încărcate de ședere. Și... pulsul îngreunatelor suflări de amintiri, speranțe și ecouri ... Citește mai mult MAMAPlecat-am cu firescul,condusă în umbrire de chipul mamei.Fără zâmbet, fără înlăcrimare.Doar o tăcere prin mărturiile copilăriei mele.O caut mereuîn momentele cerșinde de mângâiere.Nicicând nu întârzie să apară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ODĂ PRIMĂVERII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Închipuiri de fluturi scurmă zarea, scrisori din meri le mângâie fierbinte, pe greul sloatei le-a tot plâns suflarea, aripi de înger adormind cuminte. Înțeapă-n suflet un bondar văzduhul, croindu-și drum prin ceata de albine, sub lujer de zambile doarme nucul, pe perne de mușchi și întomnare pline. Din pletele-i cernind a primăvară, dezleag-un pițigoi poveste
ODĂ PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381332_a_382661]
-
mamei îi împuternicește, o clipă iuțesc ritmul... Dar cu vremea, mezinul dă semne că vlaga-i e dusă, abia se mai ține deasupra... E cu totul slăbit, cântărește ursoaica atunci când micuțul se-agață de blana ei a disperare. Aruncă arare suflări prin botic! Mișcările-i sunt prinse în clisa deznădejdii mute. Viața i se duce... După o zbatere ultimă, plutește pentru puține clipe, apoi cade lin înspre adânc, neluat în seamă de peștii ce n-aveau să-i fie pradă nicicând
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
pe glob, Și să ajung o lacrima pe- al maicii dor. Atât de dor de aurul poienii, de mi- a fost Chiar și atunci, cănd măguleam tulpina, Sub care pacea mea avea un mare rost, Și nu-mi era nici o suflare deloc străină... Cum arde soarele din codri mai departe, Spre cedrii, care încă nu m-au însoțit?.. Citește mai mult Mi- e atat de dor, în străluciri de cedri, S- alunec și la umbră lor să- mi amintescDespre sărutul verii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
e pe glob,Și să ajung o lacrima pe- al maicii dor.Atât de dor de aurul poienii, de mi- a fostChiar și atunci, cănd măguleam tulpina,Sub care pacea mea avea un mare rost,Și nu-mi era nici o suflare deloc străină...Cum arde soarele din codri mai departe,Spre cedrii, care încă nu m-au însoțit?..... XXIV. TE-AI INSTAURAT CU OCHII TĂI, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 1998 din 20 iunie 2016. În pofida lanțului de circumstanțe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]