14,769 matches
-
pe cineva iubit, atunci lovitura o primim direct în această profunzime. Totuși, dacă omul nu l-a iubit doar pe cel ce a plecat, ci și pe Dumnezeu din el, Acesta nu rămâne dator. El vine și îți umple golul sufletesc. Poți fi destrămat cu adevărat după așa o despărțire, doar dacă nu-l ai pe Dumnezeu. Numai El poate vindeca astfel de răni. Numai El îți dă puteri să mergi înainte și nu te lasă să te oprești. El a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părinții care mai erau tineri și copilașii mici și nemiloși, care nu-i jeleau defel, cerând de la aceștia să îndeplinească toate cerințele jocurilor. Erau momente când râdeam toți, ne bucuram unul de altul din tot sufletul și primeam multă satisfacție sufletească. Apoi, seara, după ce cinam, iar copilașii, obosiți, adormeau, noi cei mai mari luam câte un scăunel și ne așezam afară sub cerul senin și înstelat, la lumina lunii, dacă era vară, sau lângă soba caldă, dacă era iarnă, și stăteam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acesta mergea la biserică sau sărbătorea. Sursa lor principală de venit era această vie, adică vinul pe care îl vindeau, până la câteva tone pe an. Banii nu au lipsit niciodată de la ei. Dar, cealaltă latură a vieții de familie, cea sufletească, și anume dragostea, înțelegerea și respectul, nu le-au cunoscut niciodată. Nici într-o zi nu lipsea cearta din familie. Când se întorcea acasă de la muncă, gospodarul casei mereu își găsea soția amețită, iar datoriile ei de gospodină neîndeplinite. Era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să spun nici mai mult, nici mai puțin despre ea, decât că este, fără îndoială, un om al lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile ei.”) și alții, cărora autoarea le desenează chipul sufletesc în trăsături sugestive. Există în scrierile Lidiei Vrabie credința fermă în forța binelui, în izbânda sufletului cucernic - convingeri pe care le argumentează cu fapte de viață, încât crează impresia că autoarea, așezată la masa de lucru, în timp ce cu o mână
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fusese imposibil să se despovăreze de mărturisirea Olgăi. O ținuse într-un plâns continuu, marcată de o tristețe care depășea orice limită. Alex îi respectă încercarea prin care trecuse, dar se întreba în sinea sa: oare merită Olga atâta zbucium sufletesc din partea Inei, oare merită? Căută câteva cuvinte liniștitoare: - Ina dragă, nu cred că faci bine, te poți îmbolnăvi. Înțeleg, dacă ar sluji la ceva plânsul tău, aș fi de acord, dar tu nu ai cum să-i redai sănătatea Olgăi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ineditul acesteia. Chiar dacă datinile se pierdeau în adâncimile unor vremi apuse, acestea reveneau de fiecare dată să consfințească întemeierea noilor familii, marcând încetățenirea că la temelia acestei instituții, care este căsătoria, sunt puse pe baze trainice cinstea, curățenia trupească și sufletească a celor doi parteneri. Când în cele din urmă zări chipul avocatului, bulibașa îi ieși în cale, însoțit de un ciopor de tineri și tinere, drept gardă, precum se obișnuiește la un comandant de oști când își întâmpină oaspeții la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să-l strângă tare, tare lângă ea, să-l contopească cu ființa sa. Mihăiță însă evită întâlnirea. Alergă către Ina, cerându-i prin gesturi fără cuvinte ocrotire. Rafira ca intrată în transă, neizbutind să-și ducă la îndeplinire această pornire sufletească, pe care nici ea și nici ai ei nu și-o puteau explica, se prăbuși pe un scaun ca un arbore doborât de furtună, cu toate nădejdile spulberate. Începu să plângă în hohote. Lisandru veni lângă ea căutând s-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o șatră, aceștia țineau să-i servească câte o lecție, voind în acest fel să se impună, să li se recunoască superioritatea. În mintea lui Vișinel, se reîmprospăta ideea inoculată și cu alte prilejuri în care fusese supus unor suferințe sufletești că orice ar face el, niciodată nu va putea fi de-al lor, că el va fi mereu tratat ca un țigan care nu are ce căuta în lumea lor. * Pentru a compensa oarecum frustrările la care era supus în afara
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe aripile unei păsări de vis care zboară fără opreliști peste spații și timp, lipsindu-se de cuvinte. În ochii lor scânteiau bucurii enigmatice, gânduri... Se vede că întotdeauna în afara cuvintelor există ceva care ar putea da glas multor porniri sufletești, mai pline de substanță, încărcate de sensuri, împovărate de sentimente însoțite de enigmatice tăceri. Călătoreau pe un drum fantasmagoric. Tinerețea refuză întotdeauna orice, în afara viselor frumoase, pentru că ea nu cunoaște nici un fel de obstacole. Vișinel o ținea pe Voica strâns
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
socialiste multilateral dezvoltate. Acribia lui Sorin Cotlarciuc face să găsim îin nuce, evident!) în volumul său o adevărată istorie a muzicii progresiste, a muzicii care ținea aprinsă flacăra speranței în sufletul unei generații pe care comunismul o condamnase la anchilozare sufletească, îndoctrinare roșie, gulag național. Pentru fiecare formație, autorul realizează o fișă în care notează „anul nașterii”, componența, albumele cele mai importante și titlul cîtorva hituri lansate. Sunt paginile care au o încărcătură emoțională deosebită pentru foarte mulți români, deoarece eu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la 29 martie 1923, de Marele Colegiu al Cetății Albe și Ismailului, episcop, păstorind eparhia moldovenească de la marginea țării amenințate de bolșevism, cu vechi tradiții medievale de pe vremea lui Alexandru cel Bun, cu bunătate și blândețe în actul de unificare sufletească și duhovnicească a neamului său. După demisia Mitropolitului Vladimir de Repta, la 1 octombrie 1924, Marele Colegiu Electoral întrunit în ziua de 7 noiembrie 1924 a ales cu 217 voturi din 270 posibile, în înalta demnitate de Arhiepiscop al Cernăuților
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-o farsă sinistră. Substituit unei clepsidre care scurge timpul în sens invers, ca să folosesc o metaforă, mi-am golit dorurile și durerile mistuite-n memorie, printr un fir narativ curgător, înspre răbdarea cititorului. Durerea fizică se uită repede, dar durerea sufletească și umilința nu se pot uita niciodată. Acel sistem de reguli inumane impuse, a adunat în mine ura și revolta mocnită, gândindu-mă cu naivitate la sintagma „Totul se plătește”. Dar nu toți au plătit pe planeta Pământ, iar din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui Luca, mătușa Valeria Balintescu și tanti Jeni. Mama nu participa niciodată, căci nu voia să mă fac preot. Viața sufletească a credincioaselor mele era plină de rigori, fără compromisuri, conștiente că au venit pe lume în pielea goală și că vor pleca la fel dincolo. Povestea asta este mult mai lungă, dar, rezumând-o, afirm că eu, un „mamon de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
închis tata, eu mi-am permis un libertinaj neîntâlnit la ceilalți prieteni sau dușmani, însoțit de un nonconformism de frustrare, ce aveau menirea de a îndulci surghiunul amar și lipsa căldurii unui cămin de familie normal, așa cum fusese până la fractura sufletească provocată de Securitatea comunistă. Nu am primit mângâiere, în toți cei patru ani de detenție executați de tata, decât de la două rude apropiate, bunicul Nițucă și tanti Jeni, în rest toți mă acuzau că eram ulițarnic și neastâmpărat. Mai ales
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tuturor, eram ca o „icoană” pentru ei și mă considerau cel mai bun prieten, iar eu nu aveam nimic împotrivă. Mama îmi spunea cu un vizibil regret că eu trebuia să mă nasc fată, datorită fragilității și sensibilității structurii mele sufletești. Frații Costescu, Mihai și Virgil, mai mari decât mine cu unu și, respectiv, doi ani, fiii colegului de birou al tatei la Vatra-Dornei, mă vizitau la sfârșit de săptămână sau în vacanțe cu mult tupeu șì aroganță, de făceau prăpăd
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
te vei trezi, lumea ți se va înfățișa în alte culori, ai să vezi, ascult-o pe mama ta. Sub mângâierile mamei sale, Îndulcite de cuvinte duioase pe care numai o mamă e în stare să le pună pe rănile sufletești ale copilului ei, Olga adormi. Din când în când, tresărea prin somn de parcă cineva ar fi biciuit-o cu un harapnic. O dureau cumplit toate aceste lovituri. Corpul i se arcuia, își revenea la normal, ca numai după câteva momente
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sub această față era ascunsă o altă ființă. Nu excludea faptul că Olga putea avea și unele merite. Dar acum acestea se împuținaseră atât de mult în ochii lui Alex, încât își dădu seama că nu rezonează cu structura lui sufletească, într-un cuvânt, nu era pentru el. Hotărâse! Ina trebuie să fie soția lui. Și dacă ea nu-l acceptă? Putea să apară și o asemenea alternativă. Dar era hotărât să întreprindă totul, să apeleze la toate argumentele de care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să dobândești puterea ca din învinsă, tocmai fiindcă știi ce pierzi, să devii învingătoare. Abia atunci poți considera că ai obținut o mare victorie! Dacă vei urma îndemnul meu, vei vedea că vei avea multe zile în care liniștea ta sufletească va păși în același pas cu tine, nu alături... Olga ascultă docilă. Aparent se domolise. Ea știa bine însă că fusese nevoită să coboare atât de mult în ea, încât i se părea că se terminaseră toate treptele spre cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
domnească pacea, liniștea și buna înțelegere. Nu-i venea ușor, mai ales în urma alunecărilor din ultima vreme. Aștepta cu interes și inventaria toate gândurile puse în cuvinte de către draga lui soție. Le culegea din dorința de a-și vindeca rănile sufletești care mai sângerau încă. De la divorț, își irosise atâția ani consumându-și în mod gratuit un timp ce nu mai putea fi recuperat. Pentru a-i întări convingerile consoartei sale că el vrea ca această căsătorie să fie trainică, ținu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un intelectual atât de strălucitor, din specia rară a rasaților, de o exigență ieșită din comun, un gânditor independent în fond. El, care era o veritabilă enciclopedie, un ciudat renascentist modern, era modest, de o modestie frizând anonimatul. Poate puritatea sufletească să-l fi făcut să aleagă o existență ștearsă. Dar deliberat și-a asumat suferințele provocate de refuzul compromisului de orice fel. Era blând chiar și când se avânta în polemici: la cafenea, pe stradă, acasă, la prieteni, în presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
poate să mă audă sau nu. Nu părea speriată, nici hotărâtă să reziste. Părea mai degrabă că venise aici fără să știe. Era bolnavă, Se rătăcise? Venise inconștient, ca o somnambulă. Nu poate să-și imagineze nimeni prin ce stări sufletești am trecut în acele clipe. Simțeam un fel de durere plăcută și inefabilă. Nu, nu mă înșelasem. Era aceeași femeie, aceeași fecioară; intrase în camera mea fără să Se mire de nimic, fără să spună un cuvânt. Mi-am închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unică și absurdă. Înțelegeam că avusesem pe vremuri un însoțitor în mizeria mea. Nu fusese oare decoratorul din vechime, acest decorator care pictase vasul acum câteva sute sau mii de ani, prietenul meu de suferință? Nu trecuse prin aceleași stări sufletești ca mine? Eu, care mă crezusem până atunci cea mai nefericită ființă, înțelegeam, în sfârșit, că în vremea când printre oamenii ale căror oase se făcuseră de mult praf și pulbere și ale căror celule supraviețuiseră, poate, amestecate cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pierderea perceptibilității lor. Și dorința mea ar fi fost satisfăcută. Puțin câte puțin, mă scufundai în toropeală și inconștiență - oboseală plăcută, aure subțiri ieșeau din carnea mea. Am simțit, după aceea, viața mea derulându-se invers. Încercam succesiv diferite stări sufletești, revedeam amintiri șterse, purificate, datând din copilărie. Mai mult decât le revedeam, le retrăiam, le retrăiam în totalitate. În fiecare minut, deveneam mai tânăr, mai copil. Dintr-odată, totul se estompă și se întunecă. Mi se păru că întreaga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Mașa și Irina, n-au com plexitatea lui Verșinin, caracterul paradoxal al lui Tuzenbah, ori umorul lui Solionîi. De asemenea, Platonov și Ivanov sunt mult mai „cărnoși” decît femeile care-i iubesc, Arkadina niciodată nu l-a atins, ca zbucium sufletesc, pe Treplev, frumoasa Elena Andreevna nu-l egalează, În amplitudine a partiturii, pe Voinițki, Ranevskaia nu are șansa pitorescului lui Gaev ș.a.m.d. Nina Zarecinaia e un rol mare, just : dar de ce oare mai toate actrițele care-i dau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jurnalul lui Grigurcu - risipit de ani de zile prin reviste - o observație profitabilă pentru cei ce tac, minute-n șir, pe scenă :” Există un soi de tăcere limbută, nedemnă. Ca să Întrupezi o tăcere auten tică trebuie să ai un merit sufletesc”...Corect. Erofeev, un excelent eseist pe care l-am descoperit recent, spune că logic, Soljenițîn și James Bond ar fi trebuit să fie aliați. Și autorul rus a avut un destin spectaculos, a fost Învingător În cele mai incredibile și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]