3,177 matches
-
pe care eu n-am avut-o. Copiii mei erau deja adolescenți și mai parteneri. Am fost însă mama unuia de zece ani în ’89. Mi-l amintesc pe Andrei prima oară la nici doi ani, stând în fața ușii din sufragerie, și pe prietenul lui care avea trei ani, actualmente student în California, la UCLA, stând în fața ușii de la bucătărie. I-am întrebat ce fac acolo de minute în șir. Andrei mi-a răspuns: - Eu îi cin lui lând la ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poveștilor odată cu destuparea sticlelor de șampanie - încă multe la data aceea în magazinele alimentare - servită în pahare înalte de cristal de Boemia (34 la număr), din timpul cununiei păstrate, parte din ele, pe ultima etajeră de sticlă a vitrinei din sufragerie, împreună cu bogăția de farfurioare și cești de cafea japoneze, pictate, de pe celelalte etajere, alături de statuete de Sèvres, porțelanuri de Meissen ale doamnei Carolina Pavel, dăruite de părinții ei, luxul moștenit al casei Pavel, singurul lux semănând - dar numai în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mijloc. Nu știu dacă avea dreptate, poate perspectiva lui omitea unele date, n-am putut să-mi dau seama căci, deodată, ca prin trăznet, ochii mi se opriră pe fața tânără, jovială, a ultimei musafire, neînsoțite, care tocmai intra în sufrageria soților Pavel. Privirile ne căzură unul pe altul chiar în clipa în care ea se ivi în încadratura ușii; se văzu, în străfulgerarea clipei, că încercam fiecare să ne aducem aminte de unde ne cunoaștem sau unde ne-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se întreba cu privire la gustul acelei lumi ce i se părea naivă deși fusese confruntată cu un război mondial - primul război - din care abia ieșise, după cum dovedeau datele de apariție de pe reviste. „Anul trecut la vremea aceasta, gândi, ne aflam în sufragerie, iar el era cu noi, râdea, vorbea zgomotos despre toate câte fleacuri sunt. Acum... Un judecător trebuie să fie... El este.” Deodată, pe umeri, mâinile ei, „Ana!” șoptii, în timp ce domnișoara Marga Popescu povestea, veselă, amintiri din studenție. După alte câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
anul secetei, al Conferinței de Pace, al deschiderii primului Parlament după război, de la a cărui dizolvare trecuseră opt ani, în care Regele rostise Mesajul Tronului potrivit uzanței din vremile de pace. Eram în casa din adolescență, veniră rude, nerude în sufrageria încăpătoare, dar nici pe departe strălucirea din fosta casă a domnului Terturian, a fiicei acestuia, Beatrice, ori a salonului cu candelabre imense al doamnei și domnului Lunacearschi, amândouă după primul război mondial, uitate în orășelul din extremitatea sud-estică a fostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbire. Eram bucuros - așa credeam - dar rămânea ceva care-mi punea la îndoială față de mine însumi sinceritatea. Bucuros? Poate numai dorința de a fi. Stătusem cu ei un an și ceva, zi de zi, cinasem de-atâtea ori împreună în sufrageria modestă cu mobilă rurală, sub veghea crucifixului din perete, vorbeam și râdeam, mă obișnuisem cu ei, mă oglindisem în ochii Anei, mă preumblasem primăvara și vara cu ea și sora ei de-a lungul lizierei pădurii și pe malul iazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doilea război mondial. Keti dispăruse tot atunci, cu câteva zile înainte, eram în plin bacalaureat. Începuseră să bubuie tunurile. Acum doamna Pavel fredonează - se aude prin geamul deschis - o romanță, în timp ce-și scutură mileul mare de pe masa din sufragerie. Rex, moleșit de căldura zilei de vară, stă tolănit la umbră, pe cimentul curții. Domnul Pavel este în oraș; îngrijorările lui politice au devenit exclusiv „economice” de când cu inflația care urca vertiginos, un pachet de țigări oarecare ajunsese la prețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după jumătate de oră, chemat de doamna Pavel (de altfel m-aș fi dus și nechemat, deoarece n-o mai văzusem pe tânăra profesoară de câteva luni și vroiam să-i restitui cartea pe care mi-o dăduse), intrai în sufragerie. - Sărut mâna! rostii, înclinându-mă politicos, sunteți veselă, văd. - Am intrat în vacanța de vară, domnule judecător! - Fericită profesie! subliniai. Să tot fii profesor - trei luni de vacanță! - Să știți, interveni vesela mea gazdă, că nu a fost ideea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noțiuni ale lumii, concretizată acum, și care se cheamă Istoria. Gândirea lui nădăjduia eforturi raționale, dar nu găsea răspuns la nimic. Mă luă la braț, îmi vorbi despre mersul lumii. Ajunși în fața porții, ne despărțirăm îmbrățișându-ne. Când intră din sufragerie în camera de bibliotecă, rămase puțin în prag, privi cărțile înșirate pe rafturile de pe peretele din față cu sentimentul inutilității. „Prietenii mei de-o viață”, rosti. Apoi se întinse pe canapea. Bravase, dar nu avu curajul să și-o spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
schimbă lumea, spun. Te poți aștepta la orice. - Numai să vedem cum se schimbă, adăugă el, observând abia atunci gazeta locală a acelei zile, la care era abonat și pe care doamna Pavel o pusese pe șemineu. Ne aflam în sufragerie, care era lipită bucătăriei, iar eu și domnișoara Marga Popescu, în timp ce domnul Pavel își lua gazeta de pe șemineu, ne așezarăm în cele două fotolii de lângă fereastră. Domnul Pavel se așeză la rândul său pe un scaun apropiat măsuței la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cei doi bărbați, care se cunoșteau atât de bine, să se simtă izolați. Când am intrat, domnul Pavel se sculă în picioare, obiceiul lui față de orice musafir; era vesel sau numai politicos, - mă luă amical, oarecum patern, după umeri în sufrageria de alături. După o jumătate de oră, devenise vesel după păhărelele de palincă pe care le-a băut - patru la număr - încât atunci când ciocnirăm pe cel de-al cincilea, lăcrămă: - Ehe! ce-a fost pe vremea mea, n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dar mulți - printre ei mă număram și eu - nu dădeau crezare, noi cei crescuți în lumina altei civilizații... Deodată, domnul Pavel se ridică în picioare și începu să se ocupe de așezatul farfuriilor și tacâmurilor până ce doamna Pavel intră în sufragerie, retezându-i, indignată, elanurile de gazdă, ca un domeniu al ei, pe care n-avea nimeni voie să-l încalce. Domnul Pavel, fericit, adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în sinea lui „Vai de mine, nu se poate, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, îndrăznii, salvând clipa. - Cu plăcere, poftiți înăuntru. Merserăm împreună, intrarăm în același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului în care fusesem dimineața, în sufrageria cu o masă ovală maro-închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părând mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile în amurgul ce stăpânea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doua zi și urma să stabilesc unde să ne întâlnim. Hotărâi să vin acolo, în chiar după amiaza acelei zile; nu mă cunoștea nimeni decât ea. După-masă m-am dus. Fosta stăpână a casei odihnea în sicriu, pe masa din sufragerie. Și cum amurgul inundă odaia într-o lumină caldă, defuncta semăna uimitor, câteva clipe - în veșnicia în care intrase -, cu Keti. Geneza era atât de imprimată în asemănarea ce mi se dezvăluia că nu putui suporta; întorsei capul. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care trăiseră în odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese înlocuită, nici un amănunt al așezării, până și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată în varii culori din sufragerie erau nemișcate. În afară de asta, prezența fizică de acum șapte ani a lui Keti se simțea în preajmă atât de firească încât mă miram că n-o vedeam aievea deschizând și închizând ușile acelor odăi în care eu însumi începusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar nu se cunoștea. Și începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse în casă, spunea că vrea să-i dea și tatălui tău și celor trei camarazi de-ai lui, cu care juca poker în sufragerie. A doua zi dimineața când mă trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe ea, ieși în curte, potrivi furtunul pe care-l ținea într-o ladă lângă cișmea și stropi asfaltul încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră în casă, își făcu un duș și la urmă se întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonând o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute închise aparatul și camera reintră în liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mâinile sub cap, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sunt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, în timp ce munca noastră se săvârșește, privind substanța, numai în singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era încă lumină. Vocea de răspuns amuți; liniștea instalată acum, după cele nouă lovituri discrete de gong, n-o mai tulbură ca înainte. „Și totuși, când mă gândesc...” Vorbirea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
păru că aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decât una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; își rezemă coatele de pervaz. Era, în substrat, o evadare din liniștea ce începea să fie din nou apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cum era - chemându-l să se aplece să-l sărute, și fără să-și dea seama, intră în somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel își ținea, în ziua aceea de iulie, una din obișnuitele ei sindrofii, în camera de lângă sufragerie, mobilată printre altele, cu cele două fotolii cu huse vernil cumpărate de curând și canapeaua joasă cu cuvertură lânoasă pe care stăteau acum comod așezate femeile, trei ale acelei după-amiezi, părând a ființa dincolo de evenimentele și politica vremii. Se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea câte o vecină “în trecere”, afară de obișnuitele întâlniri de după-amiază, de două ori pe lună, cu femeile care-i veneau în vizită cu regularitatea cu care-și învârtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața înainta cenușiu, începuseră prăbușirile, speranțele, câte mai erau sau se încăpățânau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost dat, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de bucurie cum s-ar fi putut înțelege din cele trei rânduri pe care le scrisesem în încheiere, ci unul de solidaritate... Luminat de vestea primită o adusei la cunoștință domnului Pavel care se afla atunci în fotoliul lui din sufragerie. Zâmbi, superior: - Iată, domnule judecător, că în țara asta se poate sta în pușcărie și fără tribunale și judecăți. E mai simplu. - Adevărat! Asta confirmă că puterea respectă încă justiția, glumii, o urmă de respect, pentru că e conștientă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îmbrățișarăm; părea în afara vârstei pe care o avea, - spectator la trecerea vremii, în care nu se simțea cuprins, părea să nu-l intereseze, dar pe care era bucuros, sau numai curios, s-o privească. După-amiază sporovăirăm, de data asta în sufrageria doamnei și domnului Pavel, amândoi bucuroși de rarul oaspete al casei, vioi amândoi, cu toată vârsta lor înaintată. În ce privește pe domnul Pavel, el avea acum 79 de ani, trecuse de mult de granițele generației lui, căci numai vreo șapte-opt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și nu lăsă lucrurile în voia lor, stărui până ce învățătorul încheie, mulțumind aprobativ, măgulit și bine dispus. 2. Anii nu stinseră cu totul sindrofiile doamnei Pavel. Doamnele de altădată, femeile acelea multicolor îmbrăcate, care-i umpleau cu zgomotul prezenței lor sufrageria încăpătoare, mobilată cu canapeaua de la peretele dinspre nord, cu cele două fotolii, cu bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor lânoase, doamnele acelea se răriseră, e adevărat, două din ele închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de spațiu - spațiul poate fi învins foarte ușor și oricând - ci una de timp. Singurul lucru comun, la care putem privi amândoi în același timp, e cerul care ne acoperă, același. După-amiaza când am ajuns acasă, soții Pavel erau în sufragerie; sosirea mea i-a bucurat; după decenii de stat împreună, țineau la mine ca și cum eram fiul lor. Doamna Pavel avu grijă să-mi pună dinainte vestitele ei (obișnuite în partea locului) rulade, pentru întinderea vorbei, și nerăbdătoare, îmi ceru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]