2,656 matches
-
neplăcut pentru mine. Am rugat-o să vorbească altă dată la singular, căci eu nu eram dispusă să laud prin nici o formă pur tarea germanilor la Pasărea. Discuția a fost destul de vie și multă vreme, chiar după liberare, a rămas supărată, mai ales, poate, fiindcă a înțeles că nu procedase bine.]( Ediția a II-a, 1996, p. 115.) Era o căldură foarte mare. Afară de vizita la ora 6 dimineața la maica stariță, când îmi citea pravila zilei, nu mai ieșeam din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Iași, ne povesti Odeta Slătineanu, trebuia să joace pentru o operă de binefacere piesa lui Robert de Flers l’Evantail, precedată de conferința autorului, controlată de cenzură. În ultimul moment se refuză autorizarea. Lumea aștepta, Flers și Saint Aulaire foarte supărați, cortina se ridică și d-ra Ventura anunță hotărârea poliției. Publicul, spontan, se ridică în picioare și aclamă pe actori, Franța și reprezentanții ei, în așa fel încât după o jumătate de oră jandarmii au intervenit ca să golească sala. Efectul era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că nu au venit francezi în Athénée Palace; fluierăturile se înmulțeau, [ca] și apostrofele injurioase. Pia Danielo polu, pierzându-și timiditatea, îi strigă: „Rușine, domnule, ca un ofițer român în uniformă să dea mâna cu vrăjmașul înaintea noastră!“ El, foarte supărat: „Mai bine te-ai duce acasă, domnișoară!“ Mackensen, dus la masă pe ușa din dos. C. Arion, speriat și prea vecin cu teatrul scandalului, în strada Corabia, și-a închis porțile și a telefonat la prefectură să vină armata. A
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
eram la mama la Predeal). Mă pofteau des la ceai, la muzică, unde cânta quartetul lui Dall’Orso, Dinicu, Enescu și alți artiști. Prințul și principesa parcă nici nu-l știau [pe Costache], nici un semn de viață. Dânsa era foarte supărată că i se impusese un medic român. Acest biet medic ducea o viață de pușcăriaș, nu îndrăznea să facă nici o plimbare, necum să se repeadă la Predeal, de frică de a nu fi prevenit la timp când ar sosi ceasul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Același refuz categoric din parte-mi, cu aceleași vorbe. Dar am mai adăugat: „Ca o probă de dorința dis trugerii trecutului, avem schimbarea plăcilor cu numele Brătienilor pe străzi, ca și cum istoria s-ar putea schimba sau șterge.“ A plecat foarte supărat. Eu nu eram mai puțin indignată, nu pe ei, căci știam cine le poruncise. În ziare au publicat că Universitatea Liberă, neputând convoca numărul conferențiarilor, amână conferințele. Am voit să dezmint, stabilind adevărul. Cenzura s-a opus. Prefecții mă întrebau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-n moaș-ta! îmi răspunde Vlad, încetinindu-și pasul. Ți-am spus că nu discut cu tine decît cînd aflu că te-ai lăsat de scris, mă amenință el cu degetul arătător, apoi se depărtează. Îi place s-o facă pe supăratul, și asta de cînd a ascultat la radio un scenariu radiofonic de-al meu. Am fost un prost că ți-am povestit cum m-am certat cu șefa, mi-a spus Vlad a doua zi. Ai pus în scenariul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
loc. De după blocul "4001", cum e poreclit un bloc, în care lumea zice că stau cei cu salariul peste 4000, încep să apară cursele rapide, care fac legătura între Cartierul de Nord și Valea Brândușelor. Astea nu opresc aici, mormăie supărat Marinescu. Cursele rapide trec în goană prin stație. De la o fereastră, îmi face semn Nelu Arbore, consăteanul meu: Ion al copilăriei mele, cum îi spun eu cînd mă gîndesc la el. Uneori mă gîndesc cu ciudă: Ion umblă și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trei ori! zic eu intrînd. Bună ziua! îmi răspunde doamna Petrache. Ia loc, Mihai, că rar mai vii pe aici. Nu vreau să vă răpesc timpul, atît de prețios aici, unde se cercetează intens. Lasă, mă, gluma! Nu vezi că sîntem supărate? face un gest scurt spre mine doamna Petrache, arătînd cu privirea spre Lidia. Ce-i, Lidia? întreb eu. Ia mai lăsați-mă în pace! ne strigă Lidia. Toată ziua va legați de mine. Ce ai, măi fată? o întreb, știind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ferm, n-a așteptat să i se spună sau să i se sugereze, ca el să aprobe: "da, așa-i, să trăiți!..." Știi doar că directorului general îi plac oamenii fermi, siguri pe ei. Așa, ca tovarășa Roman, mormăi eu, supărat, făcînd o grimasă de durere din cauza artrozei. Da-da, află că tovarășa Roman este foarte apreciată. De ce? întreb eu plictisit. Cum de ce?! se miră inginerul Luchian. Ți-am spus doar că directorului general îi plac oamenii care nu se împiedică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sînt pe frigider... Iau cheile de pe frigider și le dau drumul în buzunar. Mă uit spre Livia: o văd încă lîngă ușă, cu privirea în altă parte, parcă aștepînd să ies. Livia, ce s-a întîmplat? Ești... Cred că ești supărată. Livia ridică privirea, învăluindu-mă: Am fost azi la dispensarul din Cartierul de Nord. Aveam cheile tale la mine și, din curiozitate, am urcat să văd unde locuiești... A, asta era, surîd eu. Sper că, la mine acasă, n-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
firicel de fum. Se luminează de ziuă, iar pe deasupra bălții încep să plutească văluri de ceață. Dintrun colț, soarele surâde ștrengărește, făcând cu ochiul lunii care se pregătește să iasă din scenă, obosită ca o primadonă după terminarea reprezentației. Și supărată fiindcă nu-i iese de-un bis. Când se apropie de stufăriș, Tică îi pune celuilalt mâna pe umăr. Bau! Hai că ți-am tras-o, ai tresărit de ziceai că au venit presarii cu razia. Du-te dracu`! Iar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
s-au convins singuri, cumva, că tot ce-au făcut vreodată În trecutul lor foarte scurt a fost făcut doar În scopul de a spori binele general al omenirii. De ce să nu zâmbească? Se Întoarse Înapoi la tigaie și bombăni supărată când văzu că se lipise orezul de fund. Mai turnă supă peste el și amestecă repede preț de un moment. — Asta se va transforma Într-o Întâlnire de celulă? Întrebă el cu blândețe. Deși erau În general de acord asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
rog să nu spui nimărui... dacă... dar zău să nu spui... - Ce? - Vezi tu! formal te-am oprit... am făgăduința ta că nu mă vei săruta niciodată. Așa-i? - Așa. - Ca să [nu] mai zici că eu nu te iubesc - zise supărată - ca să zici că eu te iubesc - repetă c-o rușinoasă grație... astăzi... astăzi... " își simți cuprinsă talia, închise ochii, lăsă capul pe umărul lui și era aproape să moară. - O! te iubesc... n-ai știut niciodată cât te iubesc... - glasul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i se părea căzută din cer. Stătea la o masă mare, cu o trupă întreagă de studenți plecați de la cursuri, și din când în când limpăia din halba de bere, privind spre Andrei Ionescu repede și precaut, ca un spiriduș supărat, ieșit la plimbare. Avea ochii negri, ca niște măsline uleioase. În mod inexplicabil, pe Zogru l-a cuprins o dorință bruscă s-o privească, să se uite nu doar spre ea, ci în ochii și în sufletul ei. Cunoștea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
bine și să fie alături de Zoe doar la ocazii. - Bine, spuse el, luându-și o figură de om sacrificat. Nu mă duc cu Alecu, de altfel, nici nu vreau să-i fac vreun rău pentru că știu cât ai fi de supărată. Am să merg cu un băiat tânăr, pe care tu nici nu-l cunoști, dar care va veni la poarta mănăstirii și va spune că l-ai chemat tu. Să lași vorbă ciohodarilor. Zogru l-a dus pe Alecu aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei, el nu era decât un rău ucigător. Era amărât și distrus când a luat-o pe Polonă, spre Giulia. A intrat într-o fetiță, fără să fie atent la ce se gândea aceasta, apoi a sărit într-un bărbat supărat că nu avea suficienți bani ca să dea șpagă pentru o autorizație de construcție, iar la colțul străzii Gelu Căpitanul, a dat de Feliatu, fericit că reușise să dosească două sute de mii în betelia pantalonilor. A intrat plutind pe fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu se supunea, nicicum, voinței ei. Dali o certa, ridicând mingea de jos. De ce Luana poate face asta și tu nu? Are mai multe mâini decât tine? Mereu mă compari cu Luana. Ei îi place mingea, mie nu. Părăsise jocul, supărată. Dan, băiatul unchiului Vali, un copil suplu, înalt și molcom, privi obiectul din fața sa cu expresia omului pus să lingă sare. Rugat să urce pe încrengătura metalică, înghiți în sec. Începu, apoi, plimbarea în urma celeilalte biciclete. Luana intră în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mor de frică și tu te uiți la film. Ce-ai făcut? De ce nu m-ai căutat? Nici dacă l-ar fi luat la bătaie Dan n-ar fi fost mai mirat de izbucnirea ei. De ce ești așa de supărată? Am încercat să te găsesc dar nu am reușit. Ce voiai să fac? Tu ești în stare să te bagi și-n gaură de șarpe. Ce vrei, să intru după tine? Luana tremura de indignare. Ar fi vrut să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uită să acorde atenție structurii sufletești și educației serioase a Luanei. Întoarsă acasă de la antrenamente, ea trebuia să facă adevărate eforturi pentru a-și termina temele. Obosită, nu mai găsea resurse să învețe lecțiile predate. Începu să ia note mici. Supărată, Sanda îi scurtă timpul de joacă și îi interzise să se mai surmeneze citind alte cărți în afara celor cerute de profesori. Pe de altă parte, Luana se întreba ce impresie putea face o fată care-și petrecea vremea pe stadion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o secundă va face o prostie, Renar încălecă pe bicicletă, își luă la revedere și plecă în goană. Fata se repezi în casă și-o luă pe Sanda la întrebări. Forțată să vorbească mama îi spuse că o sunase Vera, supărată foc și-i ceruse să-și țină fata departe de copilul ei. Nu pricep. Ce i-am făcut? Sanda o luă în brațe și-o întrebă cu delicatețe: Spune-mi, Luana, s-a întâmplat ceva între voi? Adică ce, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui și se trezi sărutându-l, căutându-l, smulgând hainele de pe el. În liniștea de apoi, ea se urî pentru slăbiciunea de care dăduse dovadă. Ștefan îi mângâie buclele căzute șuvoaie pe pernă. Pe cine ești geloasă? Ea întoarse capul, supărată. De parcă n-ai ști... Dacă te referi la madam Bumbescu, ești cea mai prostuță fată pe care am cunoscut-o. Nici tușa Gherghina din Flămânzi n-ar fi geloasă pe o femeie ca Marina. Fata râse și iar îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l mai aștepta aruncându-și, din cinci în cinci minute, ochii pe ceas. Uitară să mai facă dragoste, să mai dialogheze. Ea citea sau urmărea emisiunile de la televizor, el adormea imediat ce-și așeza capul pe pernă. Cândva, chiar și supărată, privindu-l, îi tresărea sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se terminau imediat, el fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul să se așeze în fața Luanei și să-i spună cu o mină supărată: Dacă vrei să rămânem prietene, să nu mai faci niciodată asta. Rămasă fără replică, fata încremeni în spatele mașinii de scris. Înțelese că trebuia să plece, cât mai repede și cât mai departe, dar nu putea s-o facă. Se îndrăgostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se apropie de pat cu teamă, cu o nesfârșită grijă, se așeză lângă ea tremurând, simțind cu toată ființa cum inima îi bate nebunește. Luana rămase țintuită în poziția de copil amărât până când el avu curajul să vorbească. De ce ești supărată? Ea îi întoarse o privire aprigă, plină de ciudă. Ochii mari, negri, vii și luminoși, așa cum alta nu-i avea, l-au primit în adâncul lor și el a tresărit cu o nespusă fericire. Nu vorbesc cu tine. Îi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Trebuia să sosim de ieri, dar au fost probleme. Du-te și spune-i lui Andras că suntem aici, am insistat. Soldatul nu știa ce să facă. A bolborosit: - Excelența Sa a plecat la Ravenna. Căutați-l acolo. M-am arătat supărat. - Și când se-ntoarce? - Peste cinci zile. Ne-a închis în nas ferestruica. Am bătut din nou mânios. De data asta a deschis o aripă a porții, cu sabia în mână. - Numai să ne atingi, și Andras te va jupui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]