1,489 matches
-
Filarmonice, alături de Ion Câmpineanu, Ion Heliade Rădulescu etc. A fost membru în Obșteasca Adunare (din 1837) a Țării Românești. Director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptății (Justiției), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer; a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluționare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în Austria, Franța, Regatul Unit și în alte țări din Occident interesându
Barbu Catargiu () [Corola-website/Science/297347_a_298676]
-
Superioară în anul 1894. Iar în aprilie 1895 susține examenul și obține licența în științe istorico-filozofice. O cunoaște pe Elena Carp (n. 25 mai 1873), viitoarea sa soție. Traduce în 1896, "Bel-Ami" de Guy de Maupassant, semnând "Cezar Vrajă". Numit suplinitor la Gimnaziul de băieți din Bacău, la 1 septembrie nu s-a prezentat la post. Rămâne în Iași, unde dă lecții particulare; lucrează, sub conducerea lui Alexandru Philippide, la "Dicționarul Academiei" și își petrece timpul în preajma Elenei Carp. În aprilie
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
Până la 1 iulie 1908, redacția revistei a fost în casa lui Ibrăileanu; după mutarea redacției, cenaclul literar continuă în același loc. La 18 decembrie 1907, Ministerul îi acordă titlul de profesor definitiv iar pe 1 septembrie 1908 este numit profesor suplinitor la catedra Istoria literaturii române moderne a Facultății de litere din Iași. Îi apare volumul "Scriitori și curente" (1909); în perioada februarie-martie se internează la sanatoriul Sfanta Elisabeta, București. 1911, Ibrăileanu redactează o detaliată biografie ce va aparea postum sub
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
și curente" (1909); în perioada februarie-martie se internează la sanatoriul Sfanta Elisabeta, București. 1911, Ibrăileanu redactează o detaliată biografie ce va aparea postum sub titlul "Amintiri din copilărie si adolescență". La 5 noiembrie este destituit de minister din postul de suplinitor, în locul lui fiind numit Eugen Lovinescu, doctor în litere la Paris și docent universitar. Ibrăileanu se înscrie la doctorat în decembrie 1911 iar în 1912 publică teza de doctorat "Opera literară a d-lui Vlahuță", în urma căreia primește titlul de
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
a fost lăudată de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei "Gândirea", mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuși era puternic influențat în epocă. Revine în țară în anul 1924 și devine suplinitor la Universitate. Teza de doctorat îi apare în limba germană sub titlul " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik". Teza a fost tradusă și publicată în volumul al șaptelea din seria de "Opere". În anul 1925 a publicat două volume, "Dualismul artei
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
respective. Când abordează compoziția monumentală, miza cade pe retorica gestului și, în egală măsură, pe masivitatea volumelor, pe concretizarea imperioasă a materialului figurativ ("Victorie", 1932; "Constantin Brâncoveanu", 1936; "Anghel Saligny", 1958, etc.). La 1 ianuarie 1927, a fost numit profesor suplinitor la catedra de sculptură a Școlii de Arte frumoase din București, unde a împărțit singurul atelier de sculptură cu fostul său profesor D. Paciurea. După moartea acestuia a rămas profesor titular până în anul 1946. În legislatura 1934 - 1937 a fost
Oscar Han () [Corola-website/Science/297690_a_299019]
-
Bacău) este un romancier român. Bălăiță este unul dintre prozatorii clasici ai literaturii române contemporane. A absolvit Institutul de Cultură Fizică din București (1953-1955). De asemenea, absolvent al Facultății de Filologie din Iași (1967). A lucrat ca desenator tehnic, profesor suplinitor și instructor metodist. Debut publicistic în revista „Luceafărul” (1960). Editorial, debutează cu volumul "Călătoria" (1964) - proze scurte tradiționale, tributare unui moment literar tezist. Se reține schița "Tatăl", "băiatul și o zână de lut". Din 1964, este redactor, apoi redactor-șef
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
decât o poezie. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. S-a reîntors în țară, trăind la Iași între 1874-1877. A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iași". A continuat să publice în "Convorbiri literare". A devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
ținând o disertație în fața unei comisii de examinare care cuprindea istorici și filozofi (Caragiani, Odobescu, Xenopol, Aron Densușianu, Constantin Leonardescu și Petre Râșcanu), dar a obținut o medie de 7 care i-a permis doar obținerea unui post de profesor suplinitor. Repusă în context, această reușită este remarcabilă pentru o vârstă de doar 23 de ani. Prima prelegere pe care a ținut-o în acel an a fost o părere personală despre metodica istoriei, "Despre concepția actuală a istoriei și geneza
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
care renunță la numai trei ani și se înscrie la Facultatea de Științe a Universității din București, secția de Matematici unde studiază cu profesorii mai sus amintiți. La 17 iunie 1903 obține licența în Matematici, după care intră ca profesor suplinitor la Institutul Pompilian și se pregătește pentru specializare. În 1905 pleacă la Paris ca să studieze, cu o bursă modestă din partea filantropului Vasile Adamachi și în 1908 și-a susținut, la Sorbona, teza de doctorat cu titlul "Sur l’equation de
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
de data aceasta. Încearcă și la Regie de Film, la fel. Rupe și arde tot ce apucase să scrie în timpul studenției, nemulțumit de calitatea literară a acestora. Ca să mai poată trece un an până la noul examen, se angajează ca profesor suplinitor la două licee. Nimic nu-l exasperează mai mult. Altă vară, alt eșec. În toamna aceluiași an, 1965, este în sfârșit admis la Secția de Regie Film, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" (I.A.T.C.) din
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează. În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
este avansat șef de birou clasa a I-a în același minister. Se îmbolnăvește de plămâni și demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău. În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului "Plumb". Este numit suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul "Scântei galbene". Îi apare și volumul "Bucăți de noapte", editat de
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
băieți din Bacău.În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul "Scântei galbene". Îi apare și volumul "Bucăți de noapte", editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca profesor suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău. În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era profesoară. În 1929 retipărește volumele "Plumb" și "Scântei galbene" sub titlul "Poezii", la
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
Suici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava (1898 - 1906). După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață "boemiană". În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile.. Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
o campanie în care își atenționează studenții că riscă 10 ani de închisoare pentru cosmetizarea CV-ului. Astfel, un absolvent a primit un an de închisoare pentru că a trecut în CV un master pentru a obține un post de profesor suplinitor, însă s-a dovedit ulterior că-și cumpărase diplome de pe internet. De asemenea, o absolventă a fost condamnată la șase luni de închisoare pentru că a trecut în CV referințe false și note mai mari la testele finale de liceu (A-levels
Curriculum vitae () [Corola-website/Science/317719_a_319048]
-
întoarce la Satu Mare unde își petrece vacanța desenând și pictând. La sfârșitul acestui an este încorporat. 1904 Îndeplinește stagiul militar la Viena; vizitează muzeele și frecventează cursurile "Academiei de Belle Arte". După demobilizare ocupă o catedră la Huedin, ca profesor suplinitor. 1905-1906 Activează, pe rând, ca desenator tehnic, profesor suplinitor la un liceu particular, iar în cele din urmă profesor de desen la Liceul Regal Maghiar din Satu Mare (actualul Liceu Mihai Eminescu), unde a activat până la începutul Primului Război Mondial (1914). 1907 Se
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
pictând. La sfârșitul acestui an este încorporat. 1904 Îndeplinește stagiul militar la Viena; vizitează muzeele și frecventează cursurile "Academiei de Belle Arte". După demobilizare ocupă o catedră la Huedin, ca profesor suplinitor. 1905-1906 Activează, pe rând, ca desenator tehnic, profesor suplinitor la un liceu particular, iar în cele din urmă profesor de desen la Liceul Regal Maghiar din Satu Mare (actualul Liceu Mihai Eminescu), unde a activat până la începutul Primului Război Mondial (1914). 1907 Se căsătorește cu "Irina Madzsar", cu care va avea trei
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
unde urmează un an cursurile Liceului Moise Nicoară, după care se înscrie la Școala Pedagogică Dimitrie Țichindeal din Arad. După absolvire, frecventează cursurile Facultății de Filologie din ... , vreme de trei ani. Se angajează în învățământ, la Șiria, predând ca profesor suplinitor la Școala de Surzi. Printre altele, ocupă postul de redactor la stația locală de radio din Arad și este redactor la ziarul local "Flacăra Roșie". În anul 1965, se stabilește în București și este angajat la Uniunea Scriitorilor, unde a
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
nou la Universitatea din Iași, în postul de șef de lucrări la Catedra de Pedagogie, iar în 1948 a fost avansat conferențiar. În această perioadă, a predat cursurile "Istoria pedagogiei" și" Legislația școlară". Din anul 1949, a fost numit profesor suplinitor de Limbă și Literatură rusă la Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza”, preluând și șefia Catedrei de Slavistică. Astfel a devenit cunoscut nu numai ca filosof, pedagog și sociolog, ci și ca istoric și critic literar, unul dintre
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
locuințe salubre și nu subzistă decât datorită unei slabe burse și a unui post de custode a Pinacotecei, obținut prin Ștefan Dimitrescu. Începând din 1933, participă la diverse expoziții de grup și personale, iar după doi ani este numit profesor suplinitor la Școala normală din Șendriceni. Când Nicolae Tonitza începe pictura schitului Durău, îl ia printre ucenicii săi, alături de Corneliu Baba și Mihai Cămăruț. În 1940, cariera sa promițătoare este curmată brusc fiind mobilizat și trimis pe front ; va face tot
Călin Alupi () [Corola-website/Science/315010_a_316339]
-
Liceul Militar și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Debutează la revista "Floarea de Foc" condusă de Sandu Tudor și în anul 1934 obține "Premiul Scriitorilor Tineri" pentru volumul de poezii ""Memnon"". În anii 1936-1937 este profesor suplinitor pentru limba română și filosofie la liceul "Cantemir Vodă" din București, iar între 1938-1940 redactor la "Enciclopedia României". Aderă la mișcarea legionară, fiind și redactor la publicația Buna Vestire, și participă la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 împotriva generalului Antonescu
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
Timișoara. Aici, se alătură grupului de intelectuali români care acționau pentru înființarea Politehnicii (Stan Vidrighin, Emanuil Ungureanu, dr. Emanuel Cosma, dr. George Dobrin etc.) și la înființarea sa în 15 noiembrie 1920, este numit la recomandarea lui Traian Lalescu profesor suplinitor la Catedra de Geometrie Descriptivă, fiind astfel unul dintre ctitorii Școalei Politehnice. La 1 decembrie 1923 este numit profesor provizoriu, iar la 1 ianuarie 1926 este numit prin Decret Regal profesor definitiv, post pe care îl va deține până la pensionare
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
regularitate numai cursul de geometrie analitică al lui Gheorghe Țițeica, întrucît cea mai mare parte din timp îi era ocupată cu cursurile și mai ales cu laboratoarele de la fizico-chimice, la care prezența era obligatorie. La 1 septembrie 1930 este numit suplinitor și începe să predea la Școala Comercială Superioară de Fete și la Școala de Meserii din Târgoviște. În 1931 se înscrie la examenul de capacitate, care îi dădea dreptul de a fi numit titular la o catedră. Își alege ca
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
la Liceul Comercial de Băieți din Tîrgoviște, pentru a-și putea satisface și stagiul militar. Aici a predat matematica și contabilitatea în anul școlar 1931/ 1932. În anul școlar 1932/1933, schimbîndu-se guvernul, se anulează măsura guvernului anterior și redevine suplinitor la aceleași școli ca în primul an de activitate. În mai 1933, deprimat de situația incertă în care se găsea, participă la concursul inițiat de ministrul Virgil Madgearu în acțiunea de modernizare a aparatului fiscal, pentru ocuparea a 52 de
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]