2,381 matches
-
imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt rupturii ontologice între natural și supranatural, între vizibil și invizibil. Funcția teofanică a icoanei nu epuizează esența invizibilului, transcendența. Teologia imaginii nu a încetat să se delimiteze de cultul idolilor. Idolul consemnează divinul plecând de la privirea umană; el reprezintă un nivel inferior al divinului. Pentru a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
teoria răsăriteană și cea occidentală. Aceste teorii implică orientarea spiritului și a materiei. Potrivit esenței, ele comportă elemente ale noțiunii de existență creată. Învățătura teologică asupra creației lumii combină cele două teorii ale cosmogenezei, punând accentul pe teoria progresivă. Revelația supranaturală este răspunsul la această chestiune, Dumnezeu fiind causa causorum. • Originea omului. Sub aspectul genezei, omul este creația lui Dumnezeu; sub aspectul naturii sale spirituale, el este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Omul este nemuritor, dar, ca urmare a păcatului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dumnezeu, Sibiu, Deisis, 1995. 11 Mircea Vulcănescu, op. cit., p. 107: "Sfânta Fecioară este ferită printr-un act exterior special al Harului, care o desparte sub acest raport de firea omenească și o răpește acestei firi, făcând din ea o ființă supranaturală. Ea este un dar și un instrument al providenței, binevoitor față de oameni". 12 Ibidem. 13 Ibidem, p. 108. Filosoful român ține să precizeze că nu este vorba de adoptarea unui punct de vedere protestant cu privire la această interiorizare individualistă, ci de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
diversitatea culturilor, și pe de altă parte de diversitatea cercetărilor întreprinse în alte discipline. Însăși autonomizarea "câmpului religios" continuă să provoace dezbateri, deoarece el se înscrie, în mod clar, în ansamblul mai larg al modurilor de a gândi. Noțiunea de supranatural nu este universală, ea s-a impus în civilizația occidentală în același timp cu conceptul de științe naturale. Domeniului naturii, observabil prin metode științifice, i s-ar opune domeniul imaginarului, al miturilor și superstițiilor. De atunci, Occidentul are câteva dificultăți
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
lui Zoroastru. La chaldeeni, egipteni, iranieni și la indienii precolumbieni, magii erau solii zeilor, cei care mijloceau între lumea de aici și cea de dincolo. Supoziția esențială a ritualurilor magice este aceea că în Cosmos există forțe speciale, necunoscute și supranaturale, care pot fi totuși manipulate de unii oameni în favoarea sau împotriva lor. Cum? Prin arta eliberării de către magician a corpului său subtil și a transmiterii lui (controlate) "în planul astral unde sfidează legile spațiului fizic"24. Din acest punct de
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în ultimul rînd amintesc excelenta carte a Otiliei Hedeșan, Șapte eseuri despre strigoi, Timișoara, 1999, din păcate insuficient difuzată; Ion Taloș, Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar, București, Editura Enciclopedică, 2001; Constantin Eretescu, Fata Pădurii și Omul Nopții. În compania ființelor supranaturale, București, Editura Compania, 2007; Cristina Gavriluță, Socioantropologia fenomenelor divinatorii, Editura Institutul European, Iași, 2010. De referința pentru o abordare interdisciplinară, aproape exhaustivă, este cartea lui Ioan Pop-Curșeu, Magie și vrăjitorie în cultura română. Istorie, literatură, mentalități, Editura Polirom, Iași, 2013
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
neagă existența spiritelor superioare și a lui Dumnezeu, deci și a argumentelor a priori. El vede în Univers materia în mișcare, acesta fiind condus de legi naturale implacabile, cu cauze și efecte. Nu este nevoie de a recurge la forțe supranaturale pentru a a înțelege lucrurile. Sistemul naturii este o viziune naturală a naturii. Se bănuiește că și Diderot a scris o parte din cartea considerată o culme a materialismului și ateismului. El enunță principiile sale etice astfel: Nu permite niciodată
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cu cercuri "să nu se mai suie burta să mai crească, că zâcea că pleznește"; apoi, se duce să ceară sfatul altor împărați cu privire la situația soției sale, neștiind pe cine să salveze: mama sau copilul. Până la urmă, apelează la instanțe supranaturale, la Mama Pădurii. Actele întreprinse de aceasta par etapele unui ritual punitiv: dezbrăcarea în pielea goală în mijlocul albiei, bătutul împăratului cu făcălețul, reproșul că nu a anunțat-o mai repede. Între timp, femeia "șădea în tavan cât crescuse burta". Abia
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sub formă de animal ori de pasăre, care vine să se ascundă la sânul împărătesei; iar pe de alta, Sburătorul, sub forma unui șarpe, vizitează împărăteasa în vis, care apoi rămâne îngreunată și dă naștere unui copil dotat cu puteri supranaturale. Copilul poate fi conceput și pe baza lacrimilor adunate într-un pahar. După ce i-a murit mirele la nuntă, mireasa a plâns 40 de zile și 40 de nopți; apoi, a. strâns într-o cană lacrimile și le-a băut
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
n-au mai păstrat pentru aceste reprezentări mitologice apelative derivate din vocabulele latine Fatae sau Fatum. Importanța acțiunii pe care o împlineau a creat un tabu lingvistic, fapt ce se vede în evitarea unor denumiri care desemnau ființe sau puteri supranaturale, potențial nocive. Simpla lor pronunțare implica, în acord cu logica mentalității arhaice, posibile consecințe nefaste. Denumirile de Ursitoare, Ursitori și Fete Ursitoare, fiecare luate în parte, exprimau indirect starea lor, printr-un apelativ neutru, mai puțin angajant, ferit de acel
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
apare manifestată în actele unor duhuri necurate. Judecând după studiile lui Van Gennep, toate acestea aparțin separării dificile, ruperii nou-născutului de lumea prenatală, demonică și contestatară a nașterii. Balansul, dubla trecere a nou-născutului din lumea umană în cea a răpitorilor supranaturali și invers, ține de liminaritate. Trecerea se face din stadiul prenatal în stadiul natal, iar lumenul (pragul) trecut prin legănare se află între aceste două domenii. Este posibilă intervenția elementului în narațiune prin menționarea lui nu ca funcție structurală sau
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
adevărului enunțurilor despre realitate. În 1971, Walter Wallace ia în discuție patru astfel de modalități. Modul autoritarian s-a afirmat în antichitate, dar a continuat până în contemporaneitate. Preoți, regi, președinți sau savanți se considera că ar avea atributul natural sau supranatural de a produce adevărul. Deci, adevărul era garantat de calitățile de excepție ale producătorului enunțurilor. Modul autoritarian se întâlnește azi sub apelul la argumentul autorității. Foarte apropiat de modul autoritarian prin mecanismul de producere a adevărului este modul mistic, în
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
care, în fond, apropie magia de sacrificiul creștin, folosind aceeași măsură, a suferinței fizice. În imaginarul colectiv, în siajul discursului clerical, femeia este așezată mai aproape de diavol decât de bărbat, care se sustrage pe cât posibil de sub incidența păcatului adamic. Aparițiile supranaturale sunt de factură diferită, conform tipologiei trasate de Todorov, în funcție de prezența divinității. Între fabulosul popular, mirabilul creștin al hagiografiilor, miraculosul apocaliptic și fantasticul Alexăndriei, imaginarul puterii nu percepe mari diferențe de substanță, el concentrându-se pe afirmarea masculinității și pe
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Besançon, Alain. Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky. București: Humanitas, 1996. [1994] Blanchard, Joël și Jean-Claude Mühlethaler. Écriture et pouvoirs à l'aube des temps modernes. Paris: PUF, 2002. Bloch, Marc. Regii taumaturgi. Studiu despre caracterul supranatural atribuit puterii regale în special în Franța și în Anglia. Iași: Polirom, 1997. [1924] Boia, Lucian. Istorie și mit în conștiința românească. București: Humanitas, 1997. ---. Pentru o istorie a imaginarului. București: Humanitas, 2000. [1998] Braudel, Fernand. Écrits sur l'histoire
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
stabilit. Dar a căpăta conștiința celor două lumi aflate față în față înseamnă a face primul pas pe drumul relațiilor lor ascunse. La Kafka cele două lumi sunt cea a vieții cotidiene, pe de o parte, și cea a neliniștii supranaturale, pe de altă parte. Se pare că asistăm aici la o nesfârșită exploatare a cuvintelor lui Nietzsche: "Marile probleme se întâlnesc în stradă". Există în condiția umană - e un loc comun al tuturor literaturilor - o absurditate fundamentală și în același
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
către consecințele lui, sfârșesc, în cele din urmă, prin acest imens strigăt de speranță. Ei îl îmbrățișează pe Dumnezeul care-i devoră. Prin umilință ajung la speranță. Căci absurdul acestei existențe este pentru ei încă o dovadă a unei realități supranaturale. Dacă drumul acestei vieți duce la Dumnezeu, înseamnă că există o scăpare. Și perseverența, încăpățânarea cu care Kierkegaard, Șestov și eroii lui Kafka străbat întruna același itinerar reprezintă o ciudată chezășie a puterii exaltante a acestei certitudini 28. Kafka refuză
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Nietzsche. În această ordine de idei, Nietzsche pare a fi singurul artist care a tras consecințele extreme ale unei estetici a absurdului, de vreme ce mesajul său ultim constă într-o luciditate sterilă și cuceritoare și în negarea încăpățânată a oricărei consolări supranaturale. Cele de mai sus arată totuși îndeajuns importanța capitală a operei lui Kafka în cadrul acestui eseu. Ea reduce până la limitele gândirii umane. Dând cuvântului întregul său înțeles, se poate spune că totul în această operă este esențial. Ea pune, în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sine ale omului. Explicarea ontologică a artei ține de umanism, adică de o rezolvare a necesităților și a nevoilor omului în căutarea adevărului și a frumosului. Însă, dacă umanismul respinge validalitatea justificărilor transcendentale, atunci toate formele artistice ce țin de supranatural nu pot explica direct umanismul și nici nu pot fi eliminate total, deoarece se pleacă de la ideea că ele sunt o caracteristică și un efect al spiritualității umane. Astfel, umanismul trebuie înțeles ca humaniores litterae, termen ce definește capacitatea umană
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în cadrul idolatriei, un simbol este identificat cu un zeu sau descris în asociere cu un personaj mitic. În cadrul dramei, actorii intră în rolul personajelor pe care le interpretează prin intermediul semnelor și al simbolurilor. Pictura sau sculptura oferă imagini mitologice sau supranaturale. Astfel, elementul comun în toate cazurile este utilizarea (aparentă) a simbolului. Din punct de vedere ontologic, simbolul se află într-o relație de identificare cu originalul, identificare ce are loc prin intermediul jocului. Orice abstractizare a obiectelor este refuzată, întrucât mintea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
teatrul într-o execuție scenică. Muzica și teatrul, formează un tot unitar cu implicații externe, scopul fiind cel de a oferi senzații și povești spectatorilor. Pantomima, ce urmează fabulele, se înfățișează sub forma unor povești ce au caractere cu forțe supranaturale, și sunt definite de ideea, ca și în cazul romanului, de erou. Personaje ca arlechin, doctore sunt specifice dramei și ilustrează caractere excesive din viața de zi cu zi. Elemente noi definesc drama, de exemplu, gestul, discursul, cântecul, muzica și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Jackson îl descrie ca un mod literar ce poate apărea într-o varietate de genuri, în timp ce Tzvetan Todorov îl definește ca pe un gen autentic. Ontologic, interesul nostru se îndreaptă spre modificările suferite de text prin interferența oricărei stări considerate supranaturale, în alte cuvinte, structura textului literar cuprinde ideea de fantastic. Starea afectivă a subiectului este afectată și, prin urmare, lectorul este introdus în starea de ezitare 42. Romanele și nuvelele sunt afectate de elemente supranaturale cu efecte demoralizatoare și periculoase
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin interferența oricărei stări considerate supranaturale, în alte cuvinte, structura textului literar cuprinde ideea de fantastic. Starea afectivă a subiectului este afectată și, prin urmare, lectorul este introdus în starea de ezitare 42. Romanele și nuvelele sunt afectate de elemente supranaturale cu efecte demoralizatoare și periculoase. Nevoia de ficțiune duce la transformarea romanului într-o scriere fantastică, al cărui constituent interior (fantasticul) devine trop ontologic în construcția romanului. Așa cum se întâmplă în romanele Italianul de Ann Radcliffe sau Călugărul de Matthew
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
romanele Italianul de Ann Radcliffe sau Călugărul de Matthew Lewis. Prin intermediul fantasticului, subiectul este transpus într-un spațiu ce simbolizează trecerea dinspre lumea naturală către lumea spuranaturală. Subiectul se află în starea de ezitare în înțelegerea legilor naturii: orice apariție supranaturală implică fie o malformație a legilor reale, fie o falsă apariție ce nu are nicio bază logică de înțelegere. Starea de ambiguitate a subiectului este împrumutată din cadrul literaturii, personajul literar capătă însușiri omenești prin care se îndoiește de realitate. Ultima
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spune că poeticul și alegoria fac posibil fantasticul în orice formă de artă în care cele două figuri de stil sunt posible. Fantasticul are caracteristici specifice de întreținere prin intermediul imaginației imposibilului. Fantasticul prezent în literatură are înțeles ca orice prezență supranaturală în realitate, fiind definit de prezențe ambigue ale unor forțe supranaturale. Acest lucru a dus la identificarea unor noi elemente în cadrul textului literar: fantome, personaje și spații mitice, vrăjitoare, vampiri, elfi sau orci. De aceea Tzvetan Todorov interpretează fantasticul ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]