3,370 matches
-
mea plus iubirea ta îngemănate, alăturate, cu pietate plecate, sunt două zerouri legate, e-un pas nesfârșit spre infinit... Eu nu pot trăi fără ține Eu nu pot trăi fără ține, Esti chiar microcosmosul meu. Ma-nvârt, o planeta-n suspine, Prin spațiu și vise mi-e greu. În zilnică mea galaxie Străin microcosmos parcurg. Spre tine, planeta mea vie, Prin lacrimi, secunde se scurg. Saturn învelit în inele, Eu steua, tu cercul din jur, Firavi sateliți vin să cheme Vagi
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
tăceri și mărturisiri, în așteptări și împliniri, în înfricoșări și extazuri, în bocete și psalmi, în jale și hori, în apusuri și răsărituri, în lanțuri și libertate, în îngenuncheri și slavă, în cătușe și har, în chemări și alegeri, în suspine și Liturghii, în defăimari și laude, în lepădări și jertfe, în vânzări și mucenicii, în trădări și binecuvântări, sub denia Crucii, dar și sub apoteoza Învierii. Poeții Crucii, ca Marii Sacerdoți ai Cuvântului dumnezeiesc și co-liturghisitori ai Suferinței Neamului, au
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ea simbolul cel sacru de iubit?” („Alai”); false liniști căutate în limpezimi de ape: „Ascult în liniște izvorul cum răsună/ Și susuru-i cuminte inima-mi anină/ E primăvară iarăși și apa ce se scurge/ Aduce prin vâltoare-i cuvinte și suspine”. Și vine deznodământul care rezidă în efemeritatea celor pământene și refugiul spre înălțimea albastră: „Iubesc și primăvara, dar tot de cer mi-e dor” ( „Ascult”). Triumful primăverii asupra zbuciumărilor și neîmplinirilor are ca suport de netăgăduit credința: „Mi-e grea
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
toți, deodată privesc în continuare, La bunul meu Iisus, ce șade în picioare Și-l întreabă pe Petre, cu șoapta Lui blajină: Nu vrei să fii tu slugă? Petre mi-l ia de mână; - Nu înțeleg de ce ? Și, scoate un suspin. Iisuse, astăzi, nu! Mai bine mă abțin... Apoi și-ndreaptă pașii la unul dintre ei Și, fără-a sta pe gânduri se duce la Andrei. - De ce mă-alegi, Iisuse, pe mine, dintre ei? Se-ntoarce apoi la Filip, zicând: „Nici
CINA CEA DE TAINĂ DE GEORGETA NEDELCU de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360752_a_362081]
-
aminte o clipă cel puțin Și lasă o picătură să coboare Când vei ciocni ulcica cea cu vin Și celui ce-a lăsat în doaga lui sudoare. Și moțului ce-a sângerat cioplind Și calului ce-a tras plin de suspin Și moaței ce a pus pe masă mămăliga Și Domnului o rugă spre toți s-aplece mila. Iarnă în Apuseni Mi-ai auzit ruga, Doamne, și-ai pornit ninsoare, Trimis-ai fluturi albi în zbor peste Carpați, În grajduri nechezând
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
bata.William însă,nu era acolo.” Nu-mi vine să cred.Trebuia să fie aici” Căzu pe blană de urs și începu să planga.Nu mai știa ce s-a faca.Oare,nu îi fusese ascultata rugăciunea?,se întreba printre suspine. -Karon?.Ce s-a întâmplat?Ce faci aici? Față alerga înspre el,cu lacrimi în ochi și îl imbratisa.Amandoi simțiră un fior cald și plăcut. -E vorba de doica mea,e foarte bolnava.Doctorul a spus că nu mai
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
puternici, cum putea rezista ea, o femeie fragilă, dorinței tumultoase ce-i pătrundea ființa? *** Doamna în negru, cu voal cernit, a îngenunchiat pe lespedea de marmură albă. Amintirile îi sfâșiau inima. Și-a culcat fruntea pe piatra nemiloasă a morții. Suspinul plin de durere a tulburat liniștea cimitirului. Sărutând trandafirul roșu, l-a pus deasupra literelor aurii: Lord M.Joseph. Tâmpla ei se odihnea pe crucea rece. Lacrimile secaseră demult, durerea era profundă. O rafală de vânt a izbucnit de nicăieri
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
tăi au crezut. Tu, singura mergi curajoasă prin păduri, cunoști glasul păsărilor, ierburile, fiarele și că prin farmec sub semnele tale, se supun urmându-te îmblânzite, viețuitoarele! Izvoarele spală rănile dorului depanat pe marginea apei Din murmurul lor împrumuți câteodată suspinul Când o nefasta despărțire îți dăruie destinul. Aur din aurul lunii presari pe cărări de simțire Alături de iubit îți clădești neobosita, fericirea pe cărări suitoare ți-aleargă copiii apăruți că din vis din trupul tânăr și împrimăvărare, din necuprins, din
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
chiar de-am încercat, N-am reușit, ca să te-ajut, mi-a fost cu neputința. Te-aștept, fără ca să mă gândesc, la timpul, De dincoace de podul, creat doar pentru tine, Acesta-i nemăsurat, insă E plin de zbucium și suspine, ce vin, De la cei ajunși, aici, ca mine, Îndrăgostiți ca-n prima zi, cu gândul La așa zis-a pământeasca fericire, Pe care-acolo, n-ai s-o întâlnești... Totul, e-atâta de perfid, de acru și parcă, Viața, e
PENTRU TINE de COSTI POP în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360121_a_361450]
-
întrb, unde aș putea? Că mă găsește oricând și oriunde, tristețea ascunsă-n soarta mea. Vrând s-o înec în vinul de pe masă, tristețea în suflet rămâne. Și-un gust tot mai amar în urmă lasă, când se strecoară în suspine. În soartă este înrădăcinată. Cu amintiri zace în mine. Puțin de o alung pe blestemată, mai înverșunată revine. Bucurie de i-aș putea aduce sufletului de tristețe plin, tot n-ar putea din el să o alunge. Că prea-plinul se
TRISTEŢE MOLIPSITOARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360227_a_361556]
-
Marea celesta se uită cu aceeași ochi uimiți și strălucitori,ochi mari de nou nascut.Punctele de pe cer străluceau din negura atât de intens și pentru o clipă mă făcură să mă opresc din plans.Din întuneric auzeam,ușor un suspin că un vânt rece de toamna.Privind din nou la cer,am văzut că ochii mari și sclipitori se închiseseră și-și întorseseră față de la mine.Mii de lacrimi cădeau de sus,reci și dureroase.Printre lacrimile sărate ce se
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
în celălalt capăt la patul lui,unde savură premiul dulce al furtului.Desi eram oarecum,obișnuit cu asta,m-am simțit foarte trist și am început să plâng pe pernă de un cenușiu murdar.Pe atunci aveam zece ani.Printre suspinele mele izvorâte din frustrare am auzit o voce care imi șopti că pot să iau biscuitele lui dintr-o mâna ,mica ce stătea întinsă spre mine.Am întors capul și am văzut o fată ce afișa un zâmbet prietenos și
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
nr. 648 din 09 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Lumina se scurgea tăcută Grădina prin arborii goi Amiaza din noi amândoi, În altă grădină se mută Rămân amintirile vagi Misterul din ghem se deșiră În ziua când moare o liră Suspinul pe umerii dragi E ora la care se schimbă În garda reginei augurii Și iarăși condorii, condurii Prin stele înalte își plimbă Referință Bibliografică: Lumina se scurgea tăcută / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 648, Anul II, 09
LUMINA SE SCURGEA TĂCUTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359787_a_361116]
-
eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum: „Dar nu vine... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr.” (Lacul). Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului și apoi un climat al Cuvântului, al Inteligenței și Visării, prin Cuvânt. Începând cu ridicarea bustului Eminescu din Botoșani
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
flash-ul bilei strălucitoare a unui inconfundabil perpetuum mobile. SFÂRȘITUL VEȘNICIEI Se scutură ploaia petalelor de vișin în cimitirul ce se umple de viață miros de tămâie și rugăciuni zumzăite nazal peste rămășițele altei coridei abia încheiate și cu-n suspin de ușurare - noi nu noi încă nu - privirile deja se abat dincolo de gura abia umplută a pământului cătând ofranda ce va unge celelalte nesătule picurându-le peste rictus zâmbetul rubiniu și mâinile roiesc în cercul unui zbor viu ce se
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
mișcam. Acum începea prohodul. Toți cei 5000 de prizonieri politici din Aiud, asistați de cei 400 de preoți ortodocși, se rugau după rânduială: Cu sfinții odihnește, Doamne, sufletul adormitului robului tău, Ilarion preotul, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Acestea le rosteau toți, chiar dacă în celulă nu era preot, dacă era preot se făcea o rânduială mai dezvoltată, tot sub pătură. Cei de jos ne comunicau că s-a ajuns la poarta principală, unde se
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
-a” ne pune în față dramatica incongruență dintre real și ideal privind iubirea. În prima parte proiectată într-un ev mediu românesc, apare cuplul fericit într-o lume frumoasă. Natura văratecă, aromată cu mirosuri florale ( „Iar în iarba înflorată, somnoros suspin-un greier.../ E atâta vară-n aer, e atât de dulce zvonul”) într-o dulce somnie se află sub aceeași putere iluzorie a Erosului. Belșugul apelor clare și mișcarea lor și a lebedelor, mișcarea lunii pe cer fac un cadru
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
Cu jocul ei de ani mereu, În rochii colorate, despletită, Calcă râzând, pe pasul meu. Alungă frunzele din ramuri, Ascunde pașilor cărarea, Gonește florile din geamuri Și-aprinde în iubiri chemarea. Alt sens îi caut dimineții. Prins de al gândului suspin, Mai scriu o filă-n cartea vieții, Cu mai mult dor, cu mai mult chin. Te regăsesc în fiecare frunză, Îți simt în aer gestul îndoielnic, Nu știi de vrei să-mi fii iar muză, Sau doar păcatul, strâns într-
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă! Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci, numai hohotul ploii. Azi sunt fericită fără motiv Azi sunt fericită fără motiv! Un motiv ar fi totuși, aripile de fluture în zbor. Știți câți fluturi am văzut azi, dar, câte culori s-au strâns, să le împodobească aripile
VERS ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359857_a_361186]
-
mersul mai departe sunt cea mai bună înțelepciune! (Friedrich Nietzsche) În seara asta, iubito vin fără flori la tine, Sincer aș fi dorit, să îți aduc un crin, Dar nu știu cum să-mpart tăcerile din mine Și tot atâtea gânduri închise-ntru-n suspin. Grăbește-te iubite! Te-aștept să vii la mine, Te-aștept, ca dragostea ție să ți-o închin. Împarte mai degrabă, tăcerile cu mine Și, nu închide gândurile tale-ntr-un suspin. Un pic mai amăruie îmi este viața-acum, La
SĂ TE UIT, NU POT! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359881_a_361210]
-
tăcerile din mine Și tot atâtea gânduri închise-ntru-n suspin. Grăbește-te iubite! Te-aștept să vii la mine, Te-aștept, ca dragostea ție să ți-o închin. Împarte mai degrabă, tăcerile cu mine Și, nu închide gândurile tale-ntr-un suspin. Un pic mai amăruie îmi este viața-acum, La margine de șanț, pribeag fără vreo vină, Încerc să mai disting al crinului parfum, Prin marea deznădejde, în straie de lumină. Și viața mea e-amară. Hai să-o schimbăm acum În
SĂ TE UIT, NU POT! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359881_a_361210]
-
o vei face. Văzând că nu merge cu vorbe dulci,Elisabeth se sprijini de mobilierul din lemn de cireș ,acoperindu-și față cu mâinile, în semn că se simte rănită de purtarea nerecunoscătoarei fete.Din când în când se auzeau suspine false ,care erau menite să o înduplece pe Karon,să accepte acest compromis.Radela și față schimbară câteva priviri de neancredere,după care pentru a întrerupe scenă melodramatica,îi spuse mătușii că acceptă din recunoștință să îi primească la ceai
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
o vei face.Vazand că nu merge cu vorbe dulci,Elisabeth se sprijini de mobilierul din lemn de cireș ,acoperindu-și față cu mâinile, în semn că se simte rănită de purtarea nerecunoscătoarei fete.Din când în când se auzeau suspine false ,care erau menite să o înduplece pe Karon,să accepte acest compromis.Radela și față schimbară câteva priviri de neancredere,după care pentru a întrerupe scenă melodramatica,îi spuse mătușii că acceptă din recunoștință să îi primească la ceai
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
o lipoveancă”, poate cunoaște limba română, mai bine decât colega ei - „româncă” - accentuase ea cu asprime în voce și, măsurând-o încă o dată cu o privire de gheață, îi întorsese spatele, trecând cu nepăsare la un alt subiect al lecției. Iar suspinelor sale pline de obidă, în voia cărora se lăsase doar acasă, mama le răspunsese doar cu un: „lasă mamă, lasă, trece și asta...”, trecându-și a mângâiere mâinile prin părul ei. Liniștea din cameră, măsurată de tic-tacul micului ceasornic de
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
mîine, te mînca pe undeva chiar în noaptea asta? Cu copilul pe umeri, care acuma își schimbă Mercedesurile, nu uleiul, cu acest geniu precoc, că precoce n-are cum să fie, m-am dus acasă. Coana Joițica după mine. Lacrimi, suspine, că o fi, că mi s-a părut ... M-am gîndit mult în noaptea aia: cum să procedez? Mi-am călcat orgoliul în picioare - mascul, de! - și mi-am zis că băiatul meu (al meu?!) nu merită să crească fără
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]