2,825 matches
-
Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului FRUNZA Auzind o frunză mică că atunci când toamna vine trebuie să părăsească curcubeu, surori și casă, tremurând pe ram de frică se porni lung să suspine pentru soarta ei de frunză, scurtă și cam nemiloasă. - Draga mea, n-ai de ce plânge, îi șopti o frunză mare, de cum toamna se ivește negreșit ai să - nțelegi cât de minunată-i viața frunzei plină de culoare și cum poți
FRUNZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374168_a_375497]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > VIAȚA SCHIMBĂ CHIAR ȘI VISE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Întrebări răscolitoare, curg în vene ce suspină, Vântul murmură un cântec, cu durere îl îmbină. Un deșert lăsat în urmă, fire de nădejdi secate, Gândul rătăceste-n ele, căutând vise furate. Pașii tăi calcă nisipul, ce lacrimi cu nesaț înghite, Durerea îți arde trupul, plin de păcate plictisite
VIAȚA SCHIMBĂ CHIAR ȘI VISE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374257_a_375586]
-
Picur de-aromă în lumină Graba “răpirii din serai” Amor nebun pe lună plină... Miros de sălcii despletite În liniște de lac albastru Tumult de vorbe nerostite Condor în zbor,planând măiastru Și mâna-ți caldă peste mine, Tu fericită suspinând Privindu-mă cât mi-e de bine Cu tine-n brațe tandru stând... Trec orele precum o clipă Când ochi în ochi zâmbind privim De sărutări făcând risipă Inimi perechi noi încălzim Sublimă seară ne mângâie Clipind în boltă mii
ÎMPLINIRE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374264_a_375593]
-
aduc în prim-plan structuri complexe în care apar atât substantive cât și verbe metaforizate: „O, Tăcere albastră cu nume de mare”, „Când în Tăcere cade drept Cuvântul”, „Urubu în Tăcere sunt”, „Munca norilor în Tăcere se țese”, „Miriapodic Tăcerea suspină”. „Tăceri la vedere” este capitolul de mijloc al cărții, care situează metafora în sfera sugestiei: „Tăcerea sigilează gura morții”, „Nu, nu visez, Tăcerea-nvinge Raiul”, „O, câtă lună plină Tăcerea-n somn îndură”, „Tăcerea e un drum fără de cale”, „Perfecțiunea
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
urmașul lui Noe, al cărui turn a fost clădit din cuvinte, echivalează cu asumarea existenței în formele ei diverse, inclusiv a durerii umane, a martirajului: „Aer! Tăcerea vrea să moară!”, „Tăceri față în față îmi spintecă prezentul”, „Tăcerea tace, strigătul suspină”, „Nimrod, Tăcerea clatină hazardul”. „Tăcerea din Cuvinte” concentrează lirismul în poeme de stare: „În inimă Tăcerea te visează”, „Un madrigal de vară Tăcerea inventează”, „Mă strigă Tăcerea cu nume de dor”, „Câmpia mea, Tăcerea-mi știe vorba”, „Tăcerea din cuvinte
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
împlinire, Pentr-un pic de fericire Răstigniți pe cruci toride Nu renunț la nemurire Nici când dorul mă divide, Nu știu dacă-n drum spre mare Mi-aș dori să fiu cu tine Dar sublima ta candoare Răscolește-n plin suspine Aripi de înger te cuprind La coborârea mea în Rai, Încet prin stele șiroind Mă devorezi în nopți de mai.! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Izgonirea mea din rai / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2332, Anul VII
IZGONIREA MEA DIN RAI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362211_a_363540]
-
ca zarea, Lumini din lumină din cer s-au născut O clipă divină din tine a crescut Ai vrea să te vaiți între cer și pământ Ecoul îl stingi cu-o rafală de vânt, Sub clarul de lună când vocea suspină Se roagă pe o parte de lumina divină. Mă chemi să o gust din chinul durerii, Te sorb și mă satur prin porii de piele Din șoapte cusute cu restul tăcerii, Mă-nchin la lumina tăcută din stele. foto : internet
DIN CHINUL DURERII de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362234_a_363563]
-
28). Aceasta s-a grăbit să vină, urmată fiind de iudeii care se aflau în casa lor pentru a le mângâia pentru moartea fratelui. Văzând-o plângând, înconjurată de iudeii care și ei plângeau, Iisus Hristos, ne spune evanghelia, a suspinat cu duhul, S-a tulburat întru Sine și a lăcrimat. Acest gest i-a dus pe iudei la observarea și constatarea marii iubiri a lui Iisus Hristos față de Lazăr și la nedumerirea lor, exprimată prin cuvintele: „Nu putea, oare, Acesta
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
și constatarea marii iubiri a lui Iisus Hristos față de Lazăr și la nedumerirea lor, exprimată prin cuvintele: „Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă în așa fel ca și acesta să nu moară?” (In.11,37). Suspinând încă o dată, Mântuitorul Iisus Hristos s-a dus la mormânt și l-a înviat pe Lazăr, fapt în urma căruia mulți dintre iudeii prezenți au crezut în El. Alții însă, s-au grăbit să-i înștiințeze pe fariseii care, auzind, s-
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
mă gândesc la mama mea, Aș vrea să opresc timpul din drum Dar cine asta nu ar vrea? O văd pe mama, pe bunica, Și mă-ngrozesc din când în când, Mă doare gândul și inima Când o aud tot suspinând. Așa de trist îmi pare faptul Că doară mila o mai cunoaște, Curând uita-va pe unul, altul, În bătrânețe se-adâncește. Și-mi amintesc din copilărie Cum mereu în brațe mă ținea, Cu poezii lungi din memorie Și cu
BĂTRÂNEȚE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362259_a_363588]
-
nu pot face asemănarea Între dânsele și nenoroc! Mai dă-le Doamne zile multe Și ia-le Tu orice durere! Mai vină anii vremurilor trecute! Să fie iarăși în putere! Să mai prindă strănepoții, Să-i țină-n brațe, poate suspinând; Să-și amintească cu drag de anii Când pe mama o legăna cântând. Lohmüller Beatrice 3 dec. 2014 https://www.facebook.com/PictorulGyuriLohmuller?ref=bookmarks Referință Bibliografică: Bătrânețe / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03
BĂTRÂNEȚE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362259_a_363588]
-
și urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai
OARE M-AI PĂRĂSIT?! de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378722_a_380051]
-
închiși, urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai
OARE, M-AI PĂRĂSIT? de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378740_a_380069]
-
Dar pașii mei aleargă prin tină călători, Cu teamă mă gândesc știind că sunt o loatră Ce și-a călcat cuvântul și suflul deseori. O, de-aș putea ruga pe Măiculița Sfântă, Însă am gura plină de vorbe ce lovesc, Suspine nu mai am, de rele sunt înfrântă, Căci n-am voit postire, crezând că istovesc. Mă simt Maică Marie, un pom neroditor, Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină, Către suflare vine doar foc mistuitor Și-o umbră mă
MAICĂ MARIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378739_a_380068]
-
nu-ți feri privirea De rănile ce dor. Aprinde amintirea Pulsând într-un fior, Și-ascultă nemurirea- Al îngerilor cor. Să nu-ți ferești privirea... RONDELUL ÎNSTRĂINĂRII Azi ai rămas doar o străină, În umbra farmecelor treci, Ascult izvorul ce suspină, Adânci sunt pașii tăi și reci. Secându-mă iar de lumină De ce cu nepăsare pleci? Azi ai rămas doar o străină, În umbra farmecelor treci. Și porți cu tine crunta vină, Înstrăinată ești pe veci, Iar lumea ta o să devină
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
21 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ! pasăre in zbor zboară zboară pasăre în zbor spune iubitului că mi este dor că buzele mi ard a sărut negăsit că sânii mă dor neatinși de cuvânt îmbrățisările mele împletite în covor de suspine du i somnul să îi aline spune i că ochi mi se pierd în privire că îl aștept și el nu mai vine spune i ce vrei că am tot ce mi am dorit dar lipsește chemarea cel nevenit așteptarea
PASĂRE ÎN ZBOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377764_a_379093]
-
astfel să conceapă acel ideal de ascet, de tip brahmanic, aș spune, chiar dacă îl prezintă ca protagonist grec în Hyperion oder der Eremit in Griechenland (Hyperion sau eremitul în Grecia). Hyperion nu este altcineva decît același poet nefericit, atît cînd suspină de dragoste pentru Diotima, dar și cînd plînge pentru condițiile Germaniei devenită barbară și străină cultului oricărei frumuseți [93]. Același ascet va deveni Empedokles (care, din nou cu nume grecesc, îmbracă haina unei realități tot indiene). Întrucît flacăra interioară notează
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
din inimă a strigat: Trăiască Carol I, Domnul constituționale al liberei ș-autonomei Romînii! În zilele de 29 și 30 iuniu, toți românii creștini, și chiar izrailiții pământeni, dacă au simțîminte românești, trebuie să puie veșmintele de doliu și să suspine! Contele Andrassy este Domn, suveran absolut al robitei Romînii! La 1 august deja " Romînul" începe publicarea unei serii de articole prin cari s-arată că prin acea convenție se restrânge suveranitatea noastră interioară. La 5 septemvre 1875 "Romînul" ne încredințează
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
obligatorii. O respirație profundă, sănătoasă duce la reducerea stresului, ne ajută să ne relaxăm mai ușor și să lăsăm problemele deoparte, eliberând tensiunile nedorite din abdomen, durerea de spate acumulată în urma tensionării spatelui. Am observat că uneori tensiunea dispare atunci când suspinăm, suspinul este de fapt o respirație corectă. Respirând corect vom hrăni și oxigena mai bine sistemul osos și cel muscular, acest lucru ducând la o îmbunătățire a formei fizice. Putem trăi fără apă și fără hrană câteva zile, dar fără
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2994]
-
Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si sa nu vii de strașnica-mi mînie prea aproape. Țípă și cazi departe și rîzi de Tharmas, încîntătoare frumusețe-a verii, 175 Pînă ce iarnă te va frînge în Bucăți cum frîntu-m-ai pe mine". Astfel răcni Tharmas peste-ocean, tunînd, suspinînd, bufnind. Fost-au sfărmate lanțurile Sorții, și-acuma ură începea În locul dragostei pentru Enion. Enion, oarbă, de ani încovoiata, Se scufundắ în reci tălăzuiri, trăind o viață-n miezul apelor; 180 Înspăimîntata,-n depărtare se pierdu spre Entuthon Benithon 117
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los atotputernicul, și-Urthona mi-e doar umbră". Statu la îndoială Tharmas în negura solemnă; Ochii săi tulburi 45 În roșii lacrimi se scăldau; își nalta valurile deasupra capului lui Los Cu furie, insă fiindu-i milă le întoarse înapoi cu suspine multe. Și-acum se hotăra pe Los să-l piardă, și-acum jos lacrimile îi curgeau. Los cu dispreț stătu-n picioare, roșii scîntei nimicitoare din furiosu-i cap Zburau peste-a' lui Tharmas valuri; fiindu-i milă, Tharmas își stavili
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ci ne va prăpădi". Astfel vorbi Enitharmon tremurînd, în șiroaie de lacrimi. Los ședea-n Golgonooza, în Poarta lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon: "Dulce-ncîntare-a Oamenilor, Enitharmon, umbros refugiu în fața mîniosului război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei; acolo ele dorm în întuneric fericit; Din viața noastră se hranesc; noi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale tale focuri sufletul meu găsește desfătare; Și de ard ele cu blîndețe și cu măsura dreapta, și-n noapte-ascunsă 450 Și-n tăcere ziua și-o clădesc în umbră de nori fragezi și în rouri, Atuncea pot sufla nainte suspinînd peste vînturile Golgonoozei jalnice chipuri Ce pier din nou în sînu-mi; dar dacă tu, Los, Voiești în dulce cumpătata furie să plăsmuiești sublime chipuri, În care jalnicele spectre să poată să se-nchege, 455 Ele vor fi răscumpărări pentru-ale noastre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
făcute prizoniere, si biciuite le-am văzut De-a lungu-ncinselor nisipuri. Pe cei ce i-am iubit i-am auzit Noaptea plîngînd în tainicele corturi, iar dimineața siliți Ca să trudească; și iată că inima mea căzut-a dedesubt Oftînd și suspinînd, toata frîngîndu-se, pîna ce-n două fost-am 65 Frînt; și iată, chipu-mi de Cleștar care trăia în sînu-mi Fiicele sale și-a urmat pîn' la cîmpiile de sînge: m-au lăsat gol Și singur, si refuzat-au să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]