4,883 matches
-
literară”, „Săptămâna”, „Amfiteatru”, „Jurnalul literar” și colaborează la reviste românești din străinătate: „Vatra”, „Căminul”, „Cuvântul românesc” ș.a. Prima carte, Butoiul lui Diogene și Mica publicitate, apărută în 1969, este urmată de câteva volume de teatru scurt: Scurtă poveste cu un suveran zănatic (1971), Frânghia de rufe a familiei (1971), Teatru (1974), La „Gura leului” (1985), de o traducere din Tristan Bernard (1977) și de romanul Paracelsus, călătorie neîntreruptă (1981), o biografie romanțată. Activitatea de dramaturg i-a fost încununată cu Premiul
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
convertește în absurd, și rezolvă în același mod, contradicțiile individ-grup. Introduși în scenă cu nume generice, Studentul atent, Studentul fricos, Studentul mincinos, Șeful de grupă elimină astfel, într-o macabră conjurație, pe Studentul însemnat. Omul, din Scurtă poveste cu un suveran zănatic, este, poate, personajul cel mai izbutit. În piesă contradicția decurge explicit din refuzul individului de a se încadra în serie (Turma). Neacceptând ajutorul, nici ideea că „Noi toți suntem frați. Nimeni nu e mai deștept decât ceilalți. Toți suntem
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
mai izbutit. În piesă contradicția decurge explicit din refuzul individului de a se încadra în serie (Turma). Neacceptând ajutorul, nici ideea că „Noi toți suntem frați. Nimeni nu e mai deștept decât ceilalți. Toți suntem egali”, Omul rămâne propriul lui suveran: „Tragic când sunt văzut din afară, și om, pur și simplu, când mă privesc pe dinăuntru ... Artist... Erou... Sfânt... Suveran înfășurat în nimic...”. Mai puțin fermi în opțiuni decât acest anacronic erou, Primul om și Al doilea om dintr-o
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
ideea că „Noi toți suntem frați. Nimeni nu e mai deștept decât ceilalți. Toți suntem egali”, Omul rămâne propriul lui suveran: „Tragic când sunt văzut din afară, și om, pur și simplu, când mă privesc pe dinăuntru ... Artist... Erou... Sfânt... Suveran înfășurat în nimic...”. Mai puțin fermi în opțiuni decât acest anacronic erou, Primul om și Al doilea om dintr-o parabolă a săpatului gropii altuia (Groapa) sunt constrânși să execute ordinele unei Serenisme Sanctități, în numele căreia se proclamă legi și precepte
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
implică însă și riscul alunecării într-un anume teribilism juvenil, care îl împiedică uneori pe N. B. să construiască în profunzime. SCRIERI: Butoiul lui Diogene și Mica publicitate, București, 1969; Frânghia de rufe a familiei, București, 1971; Scurtă poveste cu un suveran zănatic, București, 1971; Teatru, București, 1974; Paracelsus, călătorie neîntreruptă, București, 1981; La „Gura leului”, București, 1985. Ediții: Francisc I. Rainer, Jurnale, București, 1979 (în colaborare cu Gheorghe Brătescu); Marta Trancu Rainer, File de jurnal, București, 1982. Traduceri: Tristan Bernard, Teatru
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
multi iluștri, si întreținând frenetic „climatul geniului” (Léon Blum, Maurice Barrès o vedeau că întruchipare a condiției geniale), a trăit adulata, cu tot cortegiul simbolurilor excelentei: e lider informal de opinie, conduce în topurile revistelor culturale și ale istoriilor literare, suveranii participa la festivitățile ei omagiale și îi devin prieteni, pictori de apărat, dar și mari artiști că Vuillard, Van Dongen sau Rodin îi fac portretul, îi sunt dedicate cărți, mentoratul spiritual îi este frecvent invocat („poezia ei a fost strigatul
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Apus inițiat de PF Teoctist (1915-2007), putem bănui totuși că arhimandritul Teofil Părăianu (n. 1929) de la Mănăstirea Constantin Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus, Brașov) avusese dreptate când a spus: „Mă bucur că Papa vine, dar mă bucur și că pleacă...”. Prezența Suveranului Pontif nu a rezolvat problemele de adâncime ale Bisericii naționale, așa cum nici vizita fostului președinte american Clinton la București și zdrobitoarea majoritate a cetățenilor care s-au exprimat în favoarea NATO nu au menținut la putere coaliția „creștin-democrată” mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mereu ca un simplu dascăl din Galilea care a dăruit oamenilor o lege de viețuire mai bună decât altele, deși nu neapărat cea mai bună. În ortodoxie, revelația judecă istoria, nu invers. Chiar dacă răstignit pe cruce, Hristos continuă să domnească suveran peste istoria umanității. În sfârșit, arhivele scripturistice, la fel ca oricare alt text care marchează memoria Bisericii, sunt condiția necesară, dar nu și suficientă, a cunoașterii teologice. Aceste urme ale revelației rezumă îndemnul lui Filip către Natanael: „Vino și vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1998, pp. 211-234. 2. Statul hobbesian, așa cum îl cunoaștem din Leviathan, nu este riguros neutru, dar nici nu îi constrânge pe cetățeni să adopte un anumit crez; în interesul păcii civile, statul promovează doar o religie publică, un creștinism minimal; suveranul este absolut și în chestiuni religioase, dar nu se coboară la nivelul individual, ci „se mulțumește” să monitorizeze și să sancționeze formele religiozității colective; acest suveran protestant (catolicii și, mai ambiguu, ortodocșii plasează sursa autorității religioase în altă parte, după cum
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
crez; în interesul păcii civile, statul promovează doar o religie publică, un creștinism minimal; suveranul este absolut și în chestiuni religioase, dar nu se coboară la nivelul individual, ci „se mulțumește” să monitorizeze și să sancționeze formele religiozității colective; acest suveran protestant (catolicii și, mai ambiguu, ortodocșii plasează sursa autorității religioase în altă parte, după cum știm) nu este tolerant încă, fiindcă se așteaptă ca toată lumea să fie creștină, dar drumul spre John Locke și a sa Letter Concerning Toleration e deschis
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
calea dreaptă și justa măsură, ba chiar a eșuat ca suporter al nazismului. Derapajul începuse înainte de venirea la putere a lui Hitler și fără legătură cu ideologia reprezentată de acesta, atunci când Schmitt, poate și fiindcă era un statist radical, acorda suveranului, încă din prima frază a profundei și controversatei Politische Theologie (1922), dreptul la decizie (Entscheidung) în oricare situație excepțională (Ausnahmezustand) pe care - în opinia mea, în mod arbitrar și tautologic - tot instanța suverană o definește și proclamă 15. Robert Bellah
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
merg mână în mână; 4. o societate nu trebuie să fie doar civilă, ci și bună, ea trebuie să aibă un miez de valori împărtășite, care trebuie cultivate continuu în familii, școli, comunități și comunitatea comunităților”. 15. Merită subliniat că suveranul lui Schmitt nu trebuie să fie legitim: deciziile sale sunt normative și chiar legale, deși nu sunt legitime. Ne amintim că Max Weber distingea net între Macht, puterea de facto, și Herrschaft, puterea legitimă. Pentru o excelentă introducere în opera
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
morale comune la cea filosofică și Trecerea de la înțelepciunea morală populară la metafizica moravurilor”. Kant sublinia că rațiunea necoruptă a omului de rând se înșală rareori în judecata ei. În primul capitol al Crp, el evoca situația acelui om căruia suveranul său îi cere, sub amenințarea pedepsei cu moartea, o mărturie falsă care îl acuză pe un om cinstit de o crimă gravă 2.. Cu toții vom admite că cel în cauză va fi liber să decidă într-un sens sau altul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se înțeleagă faptul că doar puțini oameni - eroii, martirii sau sfinții - vor putea face față în mod onorabil unei asemenea provocări. Cei mai mulți vor ceda. Ei vor ști însă prea bine că sunt vinovați din punct de vedere moral. Contemporanul și suveranul lui Kant, regele Prusiei, Friedrich cel Mare, a abolit tortura ca instrument pentru producerea probelor de vinovăție în justiție, act pe care filosoful l-a apreciat în mod deosebit. Două secole mai târziu, mulți oameni au fost condamnați la moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
forurilor legislative. Regele și-a motivat cu abilitate lovitura de stat în fața opiniei publice, afirmând că intenția sa a fost de a pune capăt politicianismului și de a instaura un regim bazat pe „muncă și cinste”, în slujba „binelui obștesc”. Suveranul ținea să atragă atenția asupra faptului că măsurile excepționale luate de el1 erau temporare și aveau ca obiectiv restabilirea ordinii publice în fața acțiunilor violente ale mișcării legionare. Faptul că în guvern și în alte organe centrale și locale ale regimului
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
după ce aduce omagii de neprecupețită recunoștință M.S. Regelui, analizează articolele din Constituție referitoare la aceste drepturi. D-sa arată cum lupta de dezrobire nu este încă terminată, căci depinde cum se va interpreta în noua lege electorală gândul bun al Suveranului nostru. Acum trebuie strânse mai mult ca totdeauna rândurile dintre noi ca prin solidaritate să se obțină participarea la viață nouă a unui cât mai mare număr de femei. A se armoniza diferența ce se face între femeile ce muncesc
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
unui cât mai mare număr de femei. A se armoniza diferența ce se face între femeile ce muncesc în afară de casă și cele ce muncesc în gospodăria lor, ambele munci, același raport în viața socială. D-na Henrietta Gavrilescu, aduce omagii Suveranului nostru și aderă la sărbătorire în numele celei mai vechi „Asociații pentru drepturile și datoriile femeii”, condusă de d-na Ianculescu de Reuss, care fiind bolnavă n-a putut participa. D-na C. Nicolau, în numele „Federației Universitarelor”, mulțumește regelui nostru. D-
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
astăzi într-o competiție acerbă pentru supremația asupra magistralelor globale de date. Industria computerelor deține rolul de precursor al societății informaționale. Ciber-Comunicarea În era informațională, clientul nu mai este rege. El este mai mult decât atât. Democratizarea îi conferă puterea suveranului - a poporului, în democrația directă. Conducerea întreprinderii îi va lămuri pe angajați asupra persoanei care ia hotărârile și determină viitorul organizației, și anume clientul. Condiționată de dezvoltarea tehnologică și de raporturile sociale, activitatea de marketing este supusă permanent schimbărilor. În timp ce
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
pentru care singurul bun este onestitatea și singurul rău dezonoarea”. Binele, adevăul și frumosul sunt cele trei valori fundamentale care contribuie la Întemeierea fericirii. Dar dintre toate aceste virtuți, cel care contribuie cel mai mult la armonia sufletului este Binele suveran - Summum bonum esse concordiam, spune Seneca. Cine sunt fericiții? La această Întrebare răspunsul lui Seneca Îl Întâlnește pe Socrate. Fericit este numai Înțeleptul. El este cel care, pentru Socrate, a atins starea de sophrosyné, iar pentru Seneca, cel care a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
islazul îl înzestrase cu un spirit slobod și o cunoaștere atotcuprinzătoare care, mie, îmi smulgea o admirație totală. Eram supusul și devotatul său, făcându-i parte din toate ale mele. Darurile, Neculai le primea ca pe ceva cuvenit. întocmai unui suveran, mă trata cu dispreț însă mă ocrotea. Îl ivnvidiam mai ales pentru libertățile sale. Numai el avea voie să fie julit, să treacă prin grad lăsându-și trențele în urmă sau să se poarte nespălat ; pe când bieții de noi eram
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
scrisorile ei, ofensivul general nu-și pierdea vremea în Italia. El cucerea localitate după localitate, cu toate împotrivirile trupelor austriece, venite în sprijinul celor italiene. La 15 mai, Napoleon a intrat în Milano, unde s-a instalat ca un veritabil suveran. „Vom scoate din țara aceasta zece milioane” - își informa el Directoratul. Acolo, în celebrul oraș, Bonaparte și-a descoperit și vocația de iubitor al picturii. Pentru a o dovedi și practic, el a luat douăzeci de tablouri de la ducele de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
consilierii de stat și de generali, el era calm și părea a fi cu desăvârșire stăpân pe sine, deși avea să se audă pentru prima dată numit «sir» și «maiestatea voastră». Clipa solemnă a sosit. Cambacérès înaintează și adresează noului suveran un discurs, pe care îl încheie astfel: - Pentru gloria și pentru fericirea republicii, Senatul îl proclamă în această clipă pe Napoleon împărat al francezilor. - Accept - răspunde împăratul - accept titlul pe care îl considerați util pentru gloria națiunii (...)” Conștient sau nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
și-ar fi pus celebrul tricorn. Sau o simplă pălărie. După ce Napoleon a așezat coroana pe capul Josephinei, papa a mai rostit câteva cuvinte și l-a îmbrățișat pe împărat, spunând: „Vivat Imperator in aeternum!” Apoi, cu mâna pe Evanghelie, suveranul a rostit jurământul civil. Unul pe care era conștient că nu-l va putea respecta decât în parte. Ceremonialul s-a încheiat cu fraza rostită de maestrul de ceremonii: „Prea gloriosul și prea augustul Napoleon, împărat al francezilor, este una
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
alte comunicări din partea lor, în afară de Declarația de Independență, Uniunile își pregătesc diplomați care să medieze acest conflict și să readucă provincia sub controlul originar. Reprezentanții guvernamentali susțin că populația a fost amăgită de acest șarlatan, care pretinde să fie fostul suveran, cu scopul de a instaura anarhie în societatea idilică a Uniunilor. În acest scop, Guvernele au dispus trimiterea de efective care să supravegheze și să ajute armata estică în încercarea acesteia de a stăvili trupele rebele. Așa cum bine știm, împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
măsură gânduri se pot comunica și percepțiile sunt recepționate de obicei doar în sensul Împărat-Cronicar. Aceste lucruri decurg inconștient și trebuie o anumită proximitate pentru ca ele să se întâmple. Totul depinde de puterea Cronicarului și de intensitatea trăirii Împăratului! Gândurile suveranului pot fi luate drept ale sale de către cel dintâi supus, dacă sunt prea vii, iar impresiile senzoriale, cum ar fi văzul sau auzul sau oricare simț, când sunt prea intense, pot fi simțite aproape cu aceeași intensitate și de către Cronicar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]