2,206 matches
-
diplome emise de catedre celebre; au fost la școala unică a lui Isus, iar El ieșise dintr-un mic atelier și, la rândul Său, nu se bucurase de prea mare considerație nici măcar din partea concetățenilor Săi («Nu este oare acesta Fiul tâmplarului?», Mt 13,55). Dar Evanghelia trebuia predicată și oamenilor învățați, care în acele timpuri aveau un asemenea prestigiu de cunoaștere încât impuneau sacrificiul, de a merge până și în regiunile cele mai îndepărtate, pentru a deprinde filozofia și învățătura marilor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
una din marile familii ale satului Stroești și s-au răspândit În toată lumea; unii au rămas În sat să ducă mai departe legenda, iar alții au migrat pe alte meleaguri spre a-și câștiga pâinea. ștefan Gh. Beldie a devenit „tâmplar de lux“ și a fost una din figurile ori ginale ale satului. Ion, nepotul lui Zamfir Gh. Beldie, s-a căsătorit În orașul Laval din Canada, de unde a corespondat cu rudele sale din sat până la deces. Nu vom urmări În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neam de originali. Ion, fratele lui Dumitru, se pare că a luptat În 1877 la Plevna În compania lui Valter Mărăcineanu, pentru că mereu ofta și spunea: „Săracu’ Valter Mărăcineanu!“ Un interes aparte prezintă și un alt frate al lui Dumitru, tâmplarul ștefan Gh. Beldie din Stroești. Era un bun recitator de versuri patriotice. Neîntrecut În meseria lui, „nenea ștefan“ lucrase tâmplăria multor clădiri din județul Argeș: primăria din Bascov În 1914; primăria din Valea Mărului În 1916; biserica din Bascov, pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
, Mihai (31.XII.1946, Telega, j. Prahova - 11.II.2004, București), critic și istoric literar, editor, publicist. Este fiul Mariei (n. Ciută) și al lui Nicolae Dascălu, tâmplar. După absolvirea Facultății de Limba și Literatura română a Universității din București (1972), lucrează ca redactor la Editura Minerva, unde între 1979 și 1989 a coordonat seria „Introducere în opera lui...”. Din mai 1990 încearcă și o experiență de editor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
zis: Fac ceva, ce ai visat astă noapte. N am înțeles ce-a vrut să-mi spună și mi-am văzut de-ale mele. Am stat mai mult pe lângă mama, ajutând-o la toate. Tata a mai vorbit ceva cu tâmplarul și-apoi s-a dus la serviciu. Când am ieșit din casă... surpriză mare. Badea Costea se dădea în scrânciobul nostru. Pesemne că-l încerca. Ce mare era! Scăunelul avea și spate. Doamne! Nu mă săturam să-l privesc. Vino
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare. Numai așa îl poți mulțumi". Mobilierul casei țărănești, lucrat în bardă, cuțitoaie și daltă scot la iveală piese tradiționale: patul, masa-ladă, podișorul, colțarul, blidarul, polițele, cuierul și lingurarul (cutia), hambarul, grindarul. Tâmplari renumiți: Nemțoc Gheorghe și Nicolaescu Constantin. Omul din sat a simțit nevoie să-și împodobească și uneltele de muncă: jugurile carelor, șeile de lemn, codiriștile de bici, botele(bâtele) ciobănești, cupele de muls (donițele), ciubărașele, balercuțele (damigenele); furcile de tors
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
variată a meseriilor, ei erau meseriași: ceasornicari, cizmari, blănari, croitori, cojocari, curelari, dogari, dulgheri, rotari, strungari, ceaprazari, cofetari, covrigari, tinichigii, tipografi, zidari, zugravi, măcelari. În schimb, din cei 38 de meseriași români, 10 erau dogari, 4 dulgheri; 1 tăbăcar, 4 tâmplari, 1 tipograf, 14 zidari/zugravi, 2 măcelari, 1 vulcanizator, 1 electrician, ceea ce înseamnă că, paleta meseriilor exercitate de români era mult mai restrânsă. Într-o situație privind „magaziile și depozitele aflate pe raza cercului de recrutare Dorohoi”, Cercul de recrutare
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
carnet eliberat de camera de muncă cu meserie de cizmar. Alt evreu Groper avea magazin de coloniale ciorapi pălării și acum are carnet eliberat de Camera de muncă că ar fi croitor. Sau S.Moscovici cunoscut cârciumar are carnet de tâmplar și mulți evrei au asemenea carnete de la Camera de muncă. în Dorohoi se afla un evreu Zaharia Hecht fost mare comerciant de lemne, mare bogătaș care urma să fie evacuat cu un transport dar acest evreu a dispărut din oraș
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ascunși iar după două trei zile au ieșit la iveală fără ca cineva să le facă ceva. Unii s-au ascuns pe la creștini care au fost ridicați și arestați iar creștinii au fost trimiși la Curtea Marțială, exemplu: Piliuță de meserie tâmplar a ascuns în niște sicrie trei evrei și Ion Gradu, sobar a ascuns doi evrei într-o boltă a peretelui. În oraș este și un club unde diferite notabilități se duc și joacă diferite jocuri de noroc pe sume mari
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
urluială. După ce a încărcat marfa pentru chirie și a parcurs în trap ușor câțiva kilometri, își aminti de lemnișoarele lui Gheorghiță și-și spuse că ar trebui să-l sprijine, să-și împlinească visul. îi veni în minte meșterul Albu, tâmplar, care scotea lucruri frumoase din lemn, dar se îndoi că ar putea să facă și o vioară. Ar putea să se intereseze pe la negustorii evrei de la Vaslui, știind că aceia din Pungești nu aveau preocupări pentru muzică; sau poate ar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
borcane de murături, damigene cu vin de struguri și de smochine sau lichioruri de vișine și de afine. Deasupra, cât ținea casa, podul înalt, luminat prin lucarne, loc privilegiat al visurilor mele obscene. Imaginația obscenă mi-o stârnea și tânărul tâmplar blond și ușor durduliu, care-și avea atelierul în fundul grădinii (dormea în podul atelierului) și care trebăluia mai ales la strung. Vecinul dinspre curte, având casa la stradă - un cojocar ungur, Csordás, om tare de treabă, cu figura blajină și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a mai apucat binefacerile marxismului de stat, căci a murit destul de tânăr de tuberculoză, contractată pe mașina lui fumegândă. Spre deosebire de frații lui, mecanici de locomotivă, Dumitru Godini (născut în 1903: când scriu acestea, mai trăiește încă, la Timișoara) a ajuns tâmplar C.F.R. și a dovedit întotdeauna talent și spirit inventiv - l-au onorat cu brevete, ceea ce nu l-a împiedicat să treacă, politic, prin pușcărie: a fost contemporan cu mine la Jilava, în celulă însă cu părintele Stăniloae, eu habar neavând
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nici în Apus, la momentul în care ceea ce este eroic și tragic trebuie neapărat să-și spună cuvântul, aveam s-o plătim scump, în straturile morale, vreme de generații. Cu tot calabalâcul strâns la rampe, bine împachetate de niște ucenici tâmplari ce-i angajasem, păzeam acolo lucrurile zi și noapte, așteptând îmbarcarea; eram doar eu cu slujnica, mama continuând să stea acasă în vederea închirierii locuinței noastre părăsite. Toate rudele și cunoștințele noastre (cu rare excepții) - bineînțeles dintre români - plecau, ca și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de fată - începea ea ca-ntotdeauna - a fost Aurica Arnăuțescu. Aurica e un nume frumos, dar n- am avut parte de el ; cînd eram mică îmi ziceau Coca, iar apoi toată viața mi s-a zis Cocuța.“ Taică-său fusese tîmplar. Maică-sa nu avusese o meserie - cum e la țară... Pe ea o trimiseseră la oraș să învețe, la școala Normală de Fete. Asta însemna că nu mai trebuia să aibă pretenție la zestre. ...și poveștile continuau în umbra sufrageriei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai chema, țineți minte, și Hristea! -, ci și cele pe care eu le adunam și numeam sub un titlu generic, cel de „didacticizare”. Observam, adică, efortul unic, extraordinar, pe care-l făcea acea figură istorică, de bună seamă, fiu de tâmplar, dar dotat cu o inteligență și personalitate absolut ieșite din comun, de a-și adresa ideile radicale, „revoluționare”, nu unui public pregătit pentru speculații ideatice sau pentru răsturnarea valorilor, public ce se află de obicei pe lângă universități - În cazul discutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eu apar iarăși fără „orientare” și fără tact. În vervă, Ernest Gavrilovici mi-i evocă (eram împreună la Podu Turcului) pe cîțiva dintre conducătorii culturali ai Bacăului postbelic: Labă (vestit prin arderea bibliotecii lui G. Enescu), Gulai, Mutică. Profesiunile lor: tîmplar, frizer, cizmar. Pe primul, un mic monstru (scund, cap mare, torace bombat, picioare inegale), îl cunosc și eu din vedere. Vegetează uneori, în zilele de vară, împreună cu servitoarea (o toantă de-a lui Nădrag din satul meu, care umblă mereu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
etc. E posibil, oare, să ți meargă bine altminteri?” „Nu prea cred”, i-am răspuns. „Consolează-te însă: multora dintre intelectualii pe care-i cunosc, în familii, li se reproșează că trăiesc mai prejos decît cutare șofer, cutare zugrav, cutare tîmplar sau instalator, care știu să se căpătuiască, să șterpelească etc.” *Sporici seamănă cu kera Marghioala din nuvela „Kir Ianulea” de Caragiale: „pînă seara, toți ai casei; pînă-n două zile, mahalaua-ntreagă; pînă într-o săptămînă, tot tîrgul... toată lumea a știut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dar a le face singur pe toate nu era posibil, de aceea în meșteșugul acesta al prelucrării lemnului, oamenii au început să se specializeze, să dividă munca. Dulgherii făceau partea grea, lemnoasă a caselor, și a acareturilor, șuri, coșare, ferdele, tâmplarii făceau prelucrări mai fine, ușile, ferestrele, parte din mobilier, butnarii făceau carele, dar nu în totalitate, roțile le făceau rotarii, părțile metalice le făceau fierarii, frații Simon acum în vremurile din urmă, dar mai înainte bunii și străbunii lor care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
urbei. Făcea cărăușie, având căruță și cai, atât în port, unde se încărcau și descărcau cereale și alte produse, dar și în localități învecinate. Fiul cel mare, Ion, va urma cursurile primare și apoi Școala de Arte și Meserii, devenind tâmplar. Ca orice bărbat, la împlinirea vârstei de 20 de ani a fost încorporat, făcând armata în cadrul Regimentului 6 ”Mihai Viteazu”. Un mentor al tânărului Ion V. Cristea va fi colonelul Băiculescu, care l-a învățat să iubească disciplina și seriozitatea
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
de copilăria sa în Oltenița, în 1940, când avea 8 ani. Despre tatăl său, cu obârșii ardelenești, își aduce aminte cu nostalgie: ”Tatăl meu, venit din zona Sibiului, cu rubedenii întinse între Săliștea, Rășinari și Poplaca, se instalase ca meșter tâmplar într-o zonă cerealieră în care oamenii învârteau mulți bani și unde se construiau casele care nășteau comune întinse și orașe”. Ca și personajul principal din romanul ”Singur pe lume”, de Hector Mallot și tânărul intrat în viața tumultoasă a
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
adaosul unui spațiu mai strâmt de supraviețuire, dacă luăm sloop-ul, goeleta sau brigantina drept corabieetalon. Votate democratic sau impuse de experiență și abilități, rangurile erau respectate și între pirați, căci și între ei găsim comandant, secund, șef de echipaj, tunar, tâmplar, bucătar sau mus. În funcție de acestea se desfășura bună parte din viața la bord. Cabina largă, mobilată și luminată, de la pupa, era a căpitanului, ea servea ca salon de reuniune a ofițerilor, cameră a hărților, a instrumentelor de navigație și a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pradă, în funcție de rang. Se fragmenta captura în părți egale, și cel mai mult luau, în ordine descrescătoare, de la câte două părți sau o parte și jumătate, la una și un sfert, astfel : căpitanul, secundul, timonierul, artileristul, șeful de echipaj, doctorul, tâmplarul ; restul echipajului lua câte o parte, de fiecare. Era acesta, în opinia lui Rediker, un sistem precapitalist de împărțire a bunurilor obținute și cel mai egalitarist plan de distribuire individuală din tot secolul al XVIII-lea9. Exquemelin anunțase încă din era
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
o "conversație cu Dumnezeu" ingenuă și lipsită de contemplație, în care să-mi pot exprima cu simplitate credința, speranțele, dragostea, să pot aduce cuvinte de mulțumire, laudă, dar și de cerere. Și chiar dacă în câteva locuri se spune că fiul tâmplarului din Nazaret se retrage pentru a se ruga singur, pe discipolii săi îi învață el însuși cerințele scurte din Tatăl nostru. Toate acestea nu presupun vreo dispoziție religioasă specială. În Biblie deci nu se găsește nimic care să justifice anumite forme
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
H. Schulze-Delizsch a fost întemeiat în anul 1849 de către magistratul cu același nume. Acesta a avut ideea de a înființa în orașul său natal, Delizsch o cooperativă de ajutor reciproc în caz de boală și moarte, precum și o asociație a tâmplarilor pentru aprovizionarea în comun cu materii prime. Mai târziu el a înființat o cooperativă de credit care a stat la baza organizării altor cooperative de credit asemănătoare, al căror număr a ajuns în anul 1861 la 340 de unități. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
născusem nu mai ajungea ca spațiu locuibil pentru toți și de aceea tata se gândește să facă o casă mai spațioasă, chiar în fața celei vechi în care mă născusem. După ce a adunat materialele de construcție, se înțelege cu un meșter tâmplar din satul vecin să-i construiască noua casă într-un anumit termen. După un anumit moment, vară fiind, tata începe demolarea casei vechi, folosind probabil anumite materiale și rămăseseră doar pereții din ceea ce fusese casa noastră până atunci. Copil fiind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]