2,234 matches
-
cum am făcut și eu. Nu vă veți acoperi barba și nu veți mînca pîinea de jale, 23. veți sta cu turbane pe cap și cu încălțămintea în picioare, nu vă veți jeli și nici nu veți plînge; ci veți tînji pentru nelegiuirile voastre, și vă veți văita între voi. 24. Ezechiel va fi un semn pentru voi. Veți face întocmai cum a făcut el. Și cînd se vor întîmpla aceste lucruri, veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeu. 25. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mîntui sufletul. 10. Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: Voi cu drept cuvînt ziceți: "Fărădelegile și păcatele noastre sunt asupra noastră, și din pricina lor tînjim; cum am putea să trăim?" 11. Spune-le: Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Köln, Amos Oz, Marguerite Yourcenar, Ernst Jünger, Pascal, Filocalia, Soljenițîn, culele de la Măldărești și miniaturile stradale din Obidos. Unul care s-a săturat de cuantificarea calmă, iresponsabilă, sinucigașă a răului românesc de mai bine de un veac încoace și care tânjește după un strop de normalitate, elan nădăjduitor și lumină interioară. Care e obosit aproape letal de mania românilor de a-și inventaria masochist viciile, nenorocul, damnările și fatalismul, a-și etala nimicnicia, netrebnicia, nihilismul, delirul de grandoare paralel cu complexele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ea a trecut în Vrancea și, uite-așa, cei doi nu s-au mai putut găsi. Aproape de pensie, la Grajduri, județul Iași, vârstnicul cavaler îmi de clara că după dragostea purtată n-a mai reușit să se gândească la însurătoare. Tânjea și atunci după prietena sa neprețuită. Vine într-o zi doctorul Axinte la noi, dar noi eram la clasă și acasă se afla doar Maria. Maria, unde-i cățaua voastră? Nu știu. Da ce treabă aveți cu ea? Vreau s-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Biblie în interior. Vedeam dar nu înțelegeam nimic. Nu înțelegeam că, în sufletul părinților, indiferent de jocul mereu absurd al puterii ei se considerau încă învățători la Câșlița, la Sofian și că, indiferent de noua pecete a Basarabiei de Sud, tânjeau după oamenii de acolo, albaneji, bulgari, ruși, găgăuzi, moldoveni ca după niște rude dragi de care amintirile și tinerețea lor avea nevoie. Din inelele de zestre de domnișoară, din porțelanurile și alte lucruri de valoare pe care le avuseră și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
norului, dacă norul a trecut. Sau, dacă și amintirea se șterge, apare așteptarea altui nor. În schimb, clasicul poate vântura mările, ca Ulise, fără să se simtă vreo clipă neliniștit. Romanticul e un braconier care nu prea știe ce caută. Tânjește după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parțial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ. Când clipa i se dăruie, romanticul intră în panică. Oare cât va dura? Unica lui soluție sigură e să devină parazitul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mi-au plăcut nu m-am plictisit niciodată. Mi-e oarecum greu s-o spun, dar aș fi dat cu dragă inimă zece convorbiri cu Einstein în schimbul primei întâlniri cu o figurantă nostimă. E drept că la a zecea întâlnire tânjeam după Einstein sau după o lectură serioasă. În fond, marile probleme nu m-au preocupat niciodată decât în răstimpul dintre micile mele dezmățuri. Și nu o dată mi s-a întâmplat ca, aflându-mă pe stradă și discutând pasionat cu prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Ninge frumos”. E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin sublinierea accentuat multiplă ,,ninge liniștit”, autorul evidențiază cu forță că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sărut cu drag, al tău văr și iubitor, Șulim”. Dar cel mai fidel cronicar era Stratica, o femeie cu figura fină, care nu se știe din ce imbold își părăsise locul de naștere, de la țară, și rămăsese toată viața să tânjească după el. O adusese în mahala bărbatu-său. Mecanic la o moară, acesta încropise o mașină de tăiat lemne, se asociase cu un țigan din margine care avea cal și amândoi cutreierau ziua prin târg. Noaptea se întorceau beți tun
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
flori se cade să dăruiești în funcție de situație. Există în mine ceva needucabil, cred. Un amestec de tristețe, lipsă de umor, stângăcie și rigiditate m-a condamnat să văd în "mondenități" un chin, o corvoadă, o suferință, deși, în singurătate, am tânjit mereu după ele. Ar fi trebuit să-mi dau seama din capul locului, poate, că mă străduiam în zadar. La petrecerile pe care n-am avut inteligența sau prevederea să le ocolesc, mă mișcam ca un elefant printre porțelanuri, cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cel nou și fercheș. Juan Lucas fu cît pe-aci să-i trîntească un: ești dat naibii! iritat sau: ai o freză foarte șic, dar asta ar fi Însemnat să se coboare pînă la nenorocita Sodomă a lui Abraham, care tînjea după lumea bună, pînă la mizeria cumplită din Gomora corciturilor Îngrozitor de urîți, bucătari, pederaști și care se vindeau din dorința de a mă imita. — Atunci asta-i tot, i-o tăie cu un ton definitiv, fiindcă intuise foarte bine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lumina câte unui felinar. Se sărutau disperat, spri jiniți de câte-o fațadă de bloc vechi, pătrundeau în holuri întunecoase și, des cheindu-și hainele grele, simțeau iarăși cu degetele, ce-naintau tot mai mult pe sub haine, pielea fierbinte după care tânjeau atât, umezeala și dulceața și intimitatea trupurilor ado les centine. Nu mai avură, întreaga iarnă, ocazia să facă dragoste: mătușile (ca și porțelanurile) păreau să se multiplice în casa lui Ingrid de la o săptă mână la alta. În vacanța de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fapt, n-au plecat niciodată din mediul rural. Sigur, cântatul unui cocoș ori măcăitul unei rațe îi calcă pe nervi pe vecinii din bloc, așa că, biata vietate sfârșește destul de repede și, o dată cu moartea ei, se destramă și sublima iluzie. Alții, tânjind tot de dorul satului, “ochesc” vreun petic de pământ și nu se lasă până nu pun pe el ba niște ceapă sau usturoi, ba cartofi, roșii sau fasole. De cele mai multe ori ies în pagubă cu “lotul” lor, care le oferă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de Mark mai bine de jumătate din viață. Știa ce note avusese în liceu la științe sociale, ce marcă de lenjerie purta, ce culoare prefera la dropsurile de tuse, cum le chema și ce parfum foloseau toate fetele la care tânjise vreodată. Putea completa fiecare frază de-a lui chiar înainte să-i iasă din gură. Nu pomenise niciodată, nici măcar în glumă, că și-ar fi dorit să moară. O întrebară dacă fusese furios sau agresiv în ultimele săptămâni. Nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vechile ei cunoștințe de la liceu o făceau mai ușor decât făcea ea curat prin casă. Până și propriul ei frate spunea despre ea că e un nimic. La treizeci și unu de ani dăduse în sfârșit peste o muncă importantă. Tânjea să-i spună cât era de valoroasă. —Mândră? întrebă ea, gata să accepte pierzania. Cât de mândră? —O să vezi, dacă primim aprobarea de la Consiliul pentru dezvoltare. Dacă nu, toată chestia o să fie pusă pe tapet. Vino la dezbaterea publică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fost la un pas de moarte, iar omul ăsta e singurul care știe ce înseamnă asta. Omul ăsta e singurul care o poate ajuta să reziste. Stă întinsă în pat, cu șira spinării la douăzeci de centimetri de a lui, tânjind să întindă o palmă oarbă și să-i simtă căldura. Să se convingă că e încă acolo. A treia zi după tentativa lui Mark, Consiliul pentru dezvoltare își manifestă disponibilitatea de principiu de a acorda Așezământului Natural Central Platte dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu mi-a luat mult până am găsit apa. Am mai săpat puțin. Am aflat că o să distrugem râul ăla, indiferent ce scriam eu. Puteam să spun o poveste care să-i sfâșie pe oameni și să-i facă să tânjească după o schimbare în viața lor și totuna ar fi fost. Apa e deja dusă. Kearney apare, o cupolă portocalie de lumină la orizont. El o așteaptă să termine. Abia când ea îi aruncă o privire peste umărul drept, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de țară, jefuită, ruptă, cu clopote bătând în dungă; ne aștepta o pantă-abruptă și-un iad cu talpa grea și lungă. 17. Vocala mirării Un iii prelung e-a ciocârliei, uimire-cânt dumnezeiesc, zborul în cerul armoniei, spre care de copil tânjesc regret că nu mai pot să zbor, sunt exilatul veșniciei, si-n dimineața lui Cuptor, admir doar zborul ciocârliei. În loc de postfață Și-a fost ziua Întâi... și-a fost ziua a doua Contrastele-și dau mâna în toată Existența cum
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
părăsește ca un abur fin, particulă cu particulă. Adrenalină de un tip foarte special, a cărei formulă nu poate fi reprodusă identic, exact ca laptele de mamă. Cu toate astea - sau, mai precis, pe lângă ele -, am sufletul înfometat și sfâșiat. Tânjesc nebunește după Eric, mă uit cu sete după fiecare cărucior care poartă în el un bebeluș, mă uit la ei ridicați în brațe, cu corpușorul și postura aia de ursuleți, știrbi și chelioși, băloși peste măsură, căutând să se cuibărească
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
s-a născut Anton, un băiețel care, spre deosebire de sora lui, Clara, adormea foarte greu, după ore în șir de legănat în brațe. Cu Clara a fost altfel... Nașterea ei, în 2005, mi-a readus în viață două lucruri după care tânjeam foarte mult la vremea aceea : timp și literatură. Primul meu gând, de altfel, când am aflat că sunt însărcinată, a fost că voi putea sta acasă, în acel minunat concediu de maternitate de doi ani, și voi citi și voi
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
puteam numi poezie sau eseu sau mai știu eu ce, nici eu nu mai eram ceva anume, în definitiv ce eram? Eram mamă, sigur, dar eram o mamă bună? Lucram în continuare în presă și îmi plăcea ceea ce făceam, dar tânjeam uneori după viața mea dinamică de dinainte, când nu-mi scăpa nimic, citeam și vedeam tot, acum mi se părea că nu mai știu nimic și, mai grav, nici nu mă mai interesa. Totul era derizoriu. Deși nu-mi stă
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
să ne potolim foamea ce se preschimba În nebunie din pricina hranei cu care se hrănea, oare nu ne-ai oferit un țel către care am năzuit veșnic și pe care niciodată nu l-am atins - siguranța, liniștea după care au tînjit inimile noastre prea Împovărate - oare n-ai pus tu capăt, În locuința ta Întunecată, la tot ceea ce a Însemnat căutarea și neodihna care ne-au biciuit neîncetat? MÎndră Moarte, mîndră Moarte, nu pentru măreția ce-ai adăugat-o măreției regilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce nu pot fi nicicînd conturate cu precizie. Este sentimentul copleșitor al descoperirii imediate șl inevitabile, așa cum Îl trăiesc cei care vin pentru prima oară În patria părinților lor. Este ca o descindere pe tărîmul necunoscut după care inima noastră tînjește cu pasiune În tinerețe, este latura Întunecată a sufletului nostru, fratele necunoscut și prelungirea țării pe care am cunoscut-o În copilărie. Și ni se dezvăluie dintr-odată În clipa În care o vedem, cu emoția puternică a uimirii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gura omului, de-ai putea crede că sînt niște diavoli ieșiți din iad mai degrabă decît niște muritori obișnuiți“. Înainte de a ne despărți de acest individ chior, merită să consemnăm disprețul cu care privește „aurul de pe străzi“ după care-i tînjește sufletul. E greu de găsit un exemplu mai grăitor de orbire. Căci se află aur aici, un rîu inepuizabil de aur pe care-l poate produce la nesfîrșit pămîntul acestei regiuni și pe care omenirea Îl va plăti și cheltui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ținea de trecut și își pierduse valabilitatea. Fiecare zi care trecea era de neînlocuit. Acesta era mesajul pe care mi-l transmitea rîul. Actele de pe biroul meu cu conținutul lor neschimbat încercau să susțină exact contrariul. Dar oricît aș fi tînjit să vîslesc din nou, niciodată în acele luni nu am urcat treptele clubului. Nu m-a oprit doar timiditatea, deși eram pe deplin conștient că nu era loc pentru mine, acolo, printre grupurile de oameni care se adunau în balcoane
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]