5,786 matches
-
purice. Fu apucat de un tremur cumplit al picioarelor, iar pielea de pe spinare începu să i se zgâlțâie de frica pe care o simțea că pătrunde în el. S-a aruncat numaidecât la pământ, privind cu teamă în jur și târându-se până în vecinătatea unei tufe de măceș din apropiere. Simți însă că-l sfâșie foamea, iar ca s-o astâmpere, avea obișnuința să-și ducă mâna la traistră, să-și scoată de acolo din merindele agonisite. De data asta însă
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
înaltă și mirositoare. Își bâjbâi rănile: se zgâriase rău de tot pe față și pe mâini, iar un picior aproape că și-l scrântise. Traista i se opri peste cap. Se dezmetici cu greu din căzătură și începu să se târască, ajutându-se de mâini și de picioare, prin albia sălbatică a râpii. Sus de tot, printre ramurile încâlcite ale boscheților, se vedeau malurile galbene, luminate probabil de luna pe care el n-o mai vedea din viroagă. Oare cum să
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
sus, printre pietre, mărăcini și crengi de salcâm? Simțea că nu mai e în stare să facă niciun efort, malul din fața lui era descurajant de înalt și de abrupt. Trebuia să încerce, nu avea altă soluție, să-și continue drumul, târându-se pe albia râpei. Măcar traseul ales îi oferea avantajul că riscul de-a fi văzut de perși era mult mai mic. Porni mai departe, împingând din mâini și din picioare. Dar iată că mâinile sale, bâjbâind prin lut, reușiră
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
îl întoarse pe toate părțile până reuși să-l dezbrace de mantaua sa plină de fireturi. Și-o puse pe el, peste cămașa și traista-i sărăcăcioasă și porni mai departe prin viroagă, bucuros ca după o victorie binemeritată. Se târî prin râpă până ajunse într-un loc unde malurile se îndulciră și viroaga păru că se sfârșește. Simți apa rece mușcându-i picioarele goale care-l dureau de atâtea lovituri și înțepături. Încercă să se dumirească pe unde se află
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
pitulat într-o tufă. Mai stătu astfel ceva vreme, neîndrăznind să se ridice de la pământ. Dar simțind liniște peste tot, cuteză să-și ridice capul și să scruteze împrejurimile la lumina lunii. Era singur. Se ridică în coate și se târî până lângă un trunchi scorburos de salcie. Căută din nou să se dumirească unde se află. Bucuria i-a fost imensă, căci locul în care ajunsese i se păru cunoscut! Chiar pe lângă el trecea o cărare pe care o știa
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
scriu o nuvelă cu acest titlu”. În natură mă încarc de energie ca o baterie spirituală. • E o luptă nebună pentru bani și avere. O lume materială căreia nu-i mai aparțin ... La mine-acasă și câinele a îmbătrânit ... abia se târăște ... • Prețurile au crescut într-atât, că mă simt un om sărac și în România ... cu tot salariul meu de american! • femeie zice despre un bărbaaat: Nici la veceu nu m-aș duce cu el! • Atenție: ... MoRtocicleta! • Alerg, alerg, alerg prin
AFORISME DE VIAŢĂ (II) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364197_a_365526]
-
cu indiferență nici orele, nici anii. Cum bine zicea Einstein, mai scurtă e o oră petrecută în compania unei fete nostime, decât cinci minute, șezând pe o plită încinsă. Extrapolând, sunt ani care trec ca un fulger, în timp ce alții se târăsc cu viteza melcului, făcându-ne să ne dorim apropierea grabnică a Anului Nou. Nu pot vorbi decât pentru mine, dar 2013 și-a confirmat în cazul meu vocația ghinionistă, pe care-o poartă-n extensie ca pe-o biciușcă, pocnind
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
prin rugă, Prin românul Dumnezeu, Nici prin abandon și fugă Slugărind străin lacheu... Nu salvăm țara cu țara Pe sub pernă, când din plâns Ne înăbușă doar seara Lacrimile ce le-am strâns. Nu salvăm țara din umbră Umbra-n somn târându-ne Și pândind moartea cea sumbră Auto-trădându-ne...! Nu salvăm țara din gheara Trădătorilor de neam Acceptând să vândă țara Și pe noi, sclavi de haram. Nu salvăm țara și fiii Ce ne-or trage cu dispreț La răspundere; copiii Sunt
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
făcea neostoit la picioarele lui. Până la urmă, important era să nu se mai fure în firma lui și să nu mai fie privit ca un fraier ușor de dus de nas. Îl mai lăsă câteva minute pe contabil să se târască în fața lui pe linoleumul zgâriat, după care îi făcu semn să se ridice și să iasă din biroul său. În ziua următoare, Ilie Preda se înființă cu un fazan împăiat, poate chiar o captură obținută într-una din partidele la
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
rupse tăcerea care se lăsase între ele: - Hai la culcare Anca! Am profitat destul de răbdarea ta! Mai târziu trebuie să mă interesez de acele sărmane prietene ale mele, Maria Carla și Diana care fără voia mea poate că le-am târât în vreun necaz mare, invitându-le la acea petrecere nefastă. Cine știe, cum au ajuns acasă sărmanele? Neapărat, le voi chema în dimineața aceasta. Acum mă simt în stare să înfrunt bastarzii aceia, ținându-i departe cu amenințarea că îi
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
cerut înjurând spurcat printre dinți lui Carlo, să facă un popas că vrea să-și descarce nervii ”con queste putane” și apoi să le lase acolo pe bancă, neștiind unde să le ducă. Acel șobolan laș și beat care o târa pe ea, a așezat-o pe următoarea bancă și și-a întins labele scârboase să o pipăie, însă nu a avut timp deloc să-și facă meandrele. Ea fiind perfect trează și-a adunat forțele și i-a ars în
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
ar duce pe coline [97] Și-atunci începu dorul straniu și ancestral după Calul nemernic care nici nu există dorința fără margini de-a mă-ntrupa în golul în arătarea albă în forma-aceea mixtă [98] Dorul poetului venind din veacuri târându-l ca o forță pe lume prin pustie ca un Cal fără seamăn ce-l duce și-l tot duce și nimeni nu mai este și nimeni nu mai știe [99] De n-aș fi ființa pură străină de frumoasă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Da! Și, sigur...nu era. Când a sosit acasă, maică-sa nu a fost îngrijorată până s-a înserat. Când s-a lăsat întunericul, viermele neliniștii a început să-i roadă cu încetinitorul, neuron cu neuron. Ah, copii neascultători! O târâți după voi toată noaptea, în loc s-o aduceți acasă, așa cum v-am spus! Soțul i-a dat telefon din Spania și a vrut s-o audă și p-aia mică. Să-i cânte un colind, să se simtă ca acasă
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
Umoristic > STRIGĂTUL DE LUPTĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului STRIGĂTUL DE LUPTĂ La ceasul când vipia se mai ascunde pe sub pietre gonită de umbrele înserării, domnul Picu Melesteu își târa existența prin praful drumului motivat de un singur scop: să hăpăie o harașpincă înainte de a muri. Intelectual, pensionat din învățământ, gândea cu referire la acest scop, vital pentru viitorul imediat, că era cumva angoasat de neconcordanța sfidătoare dintre mijloacele materiale
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
amețește tăcerea tinerețea ei strat cu flori doarme in cimitirul rebel planeta numără stele iluzorii orașul bulversant revarsă efluvii magme pe cer palpâie singurătatea cercului elitist pereții camerei pictează erezii ea dansează privindu-și armoniile în oglinzi dizarmonice trenul se târăște pe sine patetic lacrimile sufletelor gemene ard constelații Referință Bibliografică: (St)ele șerpuind / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1311, Anul IV, 03 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
(ST)ELE ŞERPUIND de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367913_a_369242]
-
pitit sub velnițe, cu urechea ciulită la trosnetul lemnelor din sobă. Singur între șapte surori, era ciuca bătăii pentru copiii din sat. Și nu nevolnicia staturii i-atragea pornirea neprietenilor, ci o frică bolnăvicioasa purtată de acesta pe oriunde-și târa umbra, frică mirosită de toți. Pentru așa năpastă, babe firoscoase îi găsiseră pricină mamă-sii, despre care se răspândise vorba că, născându-l, se-ngrozise de jocul din umbră al Ielelor. Nimeni nu damblagise, căci nu fusese strigat nimeni! Doar
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
invocându-și până și tatăl care prin 1946 i-a spus „să nu ia seama la comuniști că ăștia distrug țara” - apărea în cadrul procesului intentat foștilor membri ai CPEx Ion Dincă, celebrul „Dincă-te-leagă” cum l-au poreclit colectiviștii încătușați și târâți în justiție de el pentru un buzunar de grăunțe sau doi știuleți de porumb, pe care ei își permiteau să-i ia din „bunul comun - proprietate colectivă”, numai fiindcă-i vedeau pe „tovarăși” cum luau cu duiumul și cum li
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
invocându-și până și tatăl care prin 1946 i-a spus „să nu ia seama la comuniști că ăștia distrug țara” - apărea în cadrul procesului intentat foștilor membri ai CPEx Ion Dincă, celebrul „Dincă-te-leagă” cum l-au poreclit colectiviștii încătușați și târâți în justiție de el pentru un buzunar de grăunțe sau doi știuleți de porumb, pe care ei își permiteau să-i ia din „bunul comun - proprietate colectivă”, numai fiindcă-i vedeau pe „tovarăși” cum luau cu duiumul și cum li
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
putirințelor rămase pe hârtie, atât de lăudate și aclamate. Un fel de „iarbă a fiarelor” care-i pecetluia voința încremenindu-i-o, îl sufoca încet-încet dar sigur. Porțile uriașului buncăr rămâneau astfel fercate la nevoi strigate-n van, la vaiete târând pe mai departe umilința... „Il maximo” își scuipa în sân crezând că îndepărtează fantasmele care acum păreau să-l chinuie, dar și să lege fedeleș clevetelile (gura lumii o astupă doar...știm noi cine!) și să mai amortizeze durerea străpunsă
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
plânsete înfundate ori văitături de moarte, mai ales de femei, bătrâni și copii. O harababură de care nu mai avusesem parte niciodată, oameni, hârburi, animale priponite de vreo funie sau zgardă legate de cingătoare pentru că mâinile le aveau ocupate, ne târam greu, unii aveau 2-3 capre, alții 3-4 oițe, câte un purcel ori vacă, alții slobozi ca și noi, nimic. Voi cei mici sau mai măricei dintre copii erați șii alinare și povară, tot avutul de preț al ălor mari, nădejdea
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
de zgârciți, chinuie păsările vii, să le ia penele), sarcina mea era să le prind. Baba China și mama, iar mai târziu sora mea, le ciupeleau. Era și acolo o tehnică: să nu le lași prea cheluțe sau să-și târască aripile! Apoi, o vreme, sacii cu pene erau ținuți la soare. Spre toamnă, suiți în pod și abia după un an folosiți pentru dună și perini. Curcile le voiam, clar, roșcate! Nu negre, maronii sau albe. Așa fusese primul pui
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
Mă aflam pe un velier naufragiat în largul coastelor africane, nu prea mai erau supraviețuitori, strigam în zadar. Trăim între soare și oțel. Soarele- viața, oțelul-moartea, ambele strălucesc, ambele ne hipnotizează. „Hoinari pe pământ, cutreierăm drumuri și pustiuri, uneori ne târâm, alteori mergem drept și ne călcăm în picioare”, nemuritoare vorbe spuse de un nefericit, K.H. Primejdioasă e foamea. La orele prânzului , o brișcă de nobil burlac intra vijelios pe poarta hanului să caute suflete moarte. Pe când Michelangelo scria memoriile unei
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
orice activitate din această viață, este necesar a se acționa cu curaj și demnitate în căutarea greșelilor și îndepărtarea răului. Lipsa curajului duce la suferință și la întreținerea ei; se știe doar că oamenii lipsiți de curaj, oamenii lași, se târăsc toată viața, ca viermii pe pământ; iar când acționăm, să ne ferim de a ne folosi de legea Talionului (dinte pentru dinte) care este, cu siguranță, dreptatea celor nedrepți, răzbunarea care fericește doar pentru o clipă. Unii spun că suntem
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
clopot se dă peste cap ies aburi din cripte și gem oseminte cu barda de parcă lovește-un casap smulge o țiglă vântul și-o duce departe în țarnă în lutul cleios țipă de moarte păsări năuce se zbat fără aripi târâte pe jos plouă cu gheață peste morminte ca un potop de sudalme pe-o floare ca un cuțit înfipt în cuvinte ca niște demoni ce râd în altare Referință Bibliografică: plouă cu gheață peste morminte / George Safir : Confluențe Literare, ISSN
PLOUĂ CU GHEAŢĂ PESTE MORMINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366846_a_368175]