KorAP: Find »[drukola/base=tăcut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...276 >

6,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru neobișnuit pentru un grup de țigani, liniștea era păstrată în continuare. Toma îi știa bine pe aceștia, avusese de a face de multe ori cu ei. Nu erau în stare să rămână tăcuți nici măcar cei maturi, darămite puradeii care erau ca argintul viu. Maricel își făcu apariția de după perdea cu o altă halbă de bere în mână. Asta pentru ce mai e? întrebă Cristi când chelnerul se apropie de masa lui. Poftim? făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
epuizează, ele se mută în alte locuri. Știu, oftă ea cu amărăciune, și înțeleg foarte bine legea economică care guvernează acest fenomen dar tot nu mă pot împăca cu ideea. Nici unul dintre cei doi nu mai spunea nimic. Cristian fuma tăcut urmărind fumul care se strecura printre frunzele acoperișului pergolei, dispărând apoi în întuneric. Haideți să nu mai vorbim despre asta! rupse Ileana tăcerea. Dați-mi și mie o țigară, dacă nu vă supărați! Atunci nu vă mai rămâne decât turismul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nervos, sperând că Pohoață nu a observat contradicția. Gata, spuse Cristi hotărât, am terminat. Orice discuție pe tema aceasta se oprește aici și acum. Mi-ajunge, nu mai vreau să aud nimic. Surprins de reacția vehementă a inspectorului, Vasilică rămase tăcut. Strivi cu călcâiul țigara pe care o fumase și, cu un gest reflex, își aprinse alta. Hai, spuse Cristian, termină-ți țigara și să mergem! Am venit aici cu o treabă. Vă rog, domnule inspector! insistă Vasilică. Lămuriți-mă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl împunse el cu degetul în piept pe staroste. Cu tine vorbesc. Te rog să te asiguri că restul șatrei te ascultă, ne-am înțeles? Bătrânul dădu afirmativ din cap, după care mai spuse ceva pe limba lor. Rămase apoi tăcut, încrucișându-și din nou brațele pe piept. Stătea acolo în picioare și îl privea intens pe inspector pufăind din lulea. Spune-mi, cum s-a întâmplat? întrebă Cristi. Cum și, mai ales, când ați constatat că puștiul lipsește? Grupul începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
numai povești. Vai de mine, iartă-mă, te rog, vorbesc numai din punctul meu de vedere. Poate ție îți este teamă? Nu, ard de nerăbdare să aud și eu legenda. Câteva minute, cei doi se plimbară în tăcere. Ileana pășea tăcută, privind în jos, la dalele mari din ardezie cu care era pavat trotuarul. Ajunseseră într-un loc unde parapetul de protecție era întrerupt. Trotuarul se continua cu un ponton îngust din dulapi de lemn care înainta spre apă. O balustradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de lemn. Ileana tresări și, aproape o zbughi la fugă. În depărtare, se vedeau luminile de pe străzile din oraș. Până acolo nu mai era mult, doar câteva sute de metri. Din spate nu se mai auzea nimic, noaptea era acum tăcută. Toma se mai liniștise puțin, dar rămăsese mai departe atent la orice zgomot din jur. Era o senzație foarte ciudată, de parcă întreaga fire rămăsese în așteptare. Își simțea tălpile picioarelor înghețate, de parcă ar fi mers desculți. Privi în jos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
caldă decât aerul de deasupra și se vaporizează. Apoi, s-a făcut frig. La fel de normal, când e ceață se lasă rece, asta o știe oricine, tot din cauza vaporilor care absorb căldura. Până acum nimic supranatural, de acord? Ileana îl privea tăcută. Zâmbea clătinând din cap. Pe urmă, își continuă Cristi analiza, tu te-ai speriat și ai vrut să ne întoarcem iar eu am fost de acord. Pe drum au început să se audă niște zgomote, destul de ciudate, trebuie să recunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în fața porții și venise direct acolo. Încerca să își pună puțină ordine în gânduri, să înțeleagă ce se întâmplase cu el acolo sus. Probabil că Ileana îi văzuse mașina pentru că venise și ea. Se așezase în celălalt fotoliu și rămăsese tăcută, așteptând. Toma o privi și ea dădu din cap spre el, salutându-l. Te rog să mă ierți! spuse Cristi într-un târziu. Am fost nepoliticos. Nu-i nimic, îl liniști ea. Văd că ești supărat. Nu sunt supărat. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
auzi țipătul, departe în urma lui. Era vocea slabă a unui copil speriat. Se opri fulgerat în loc nevenindu-i să-și creadă urechilor. Trupul îi tremura de încordare. Aștepta să audă din nou vocea aceea dar zadarnic, pădurea rămânea mai departe tăcută. Pe măsură ce trecea vremea, devenea tot mai sigur că era glasul lui Rândunel. Copilul rătăcise de unul singur prin pădure timp de două zile iar acum, prin cine știe ce minune, pașii îl aduseseră aproape de ai lui. Desigur că era obosit, flămând și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vânt, se lăsase rece și pe obraz simți câteva picături reci. Jos, pe fundul ravenei din care tocmai urcase începea să se adune o pâclă ușoară. După fiecare chemare, rămânea nemișcat așteptând să pri mească un răspuns. Pădurea rămânea însă tăcută, nu se auzea decât zgomotul picăturilor de apă ce cădeau pe frunzele copacilor. Lumina focului nu se mai zărea, tabăra rămăsese departe în urmă. Vântul se mai întețise nițel trecând acum nestingherit prin pânza subțire a cămășii cu care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
moment al nopții se afla. Oftă adânc și tresări la auzul propriei lui respirații. Își stăpâni cu greu o înjurătură deoarece, pentru o clipă, uitase să se controleze. Speriat, se opri și ciuli din nou urechile. Întunericul rămânea mai departe tăcut. Asta era bine, urmăritorii nu erau prin preajmă. Porni iarăși la drum, pășind cu grijă ca să nu cadă în gol. Dintr-o dată simți cum terenul coboară și se bucură nespus că ajunsese deja la ravena mult căutată. Coborând malul aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de pe cap, tângu indu-se de mama focului. Polițistul se uita nedumerit la spectacolul acela, nepricepând ce se întâmplă. Nu înțelegea nici un cuvânt din ce spuneau țiganii, pentru că nu vorbeau românește. După câteva momente în care starostele își urmări oamenii tăcut, acesta se ridică în picioare pe capră și strigă pe țigănește ceva. În afară de femeia care se zbătea mai departe la pământ, ceilalți se liniștiră pe loc. Starostele făcu un semn scurt din mână și doi bărbați se repeziră la femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
printre bălăriile crescute în neorânduială se vedeau urme de pași. În mâlul moale erau întipărite două urme de picior desculț. Apa smârcului umpluse pe jumătate adânciturile dar se cunoștea că cineva trecuse pe acolo. Își continuară drumul, de data asta tăcuți. Spune-mi, dragă Winnetou, întrebă după un timp inspectorul, ai găsit vreo urmă de blană pe arbuștii pe care i-ai cercetat? Nu, nici măcar un fir de păr. Toma dădu din cap aprobator fără să mai spună nimic. Nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din cap deloc convinsă. Știa că propunerea lui Toma nu era bună deloc dar, pe de altă parte, înțelegea că nu-i putea scoate din cap ideea. Inspectorul nu mai insistă cu explicațiile, considera că lămuriseră totul. Își continuau drumul tăcuți și, în curând femeia schimbă direcția de mers. Imediat, Toma deveni foarte atent. La mică distanță de ei, se ridica un stejar falnic cu o tulpină groasă pe care abia o puteau cuprinde doi bărbați vânjoși. Rădăcinile puternice, se înfigeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Tocmai tu să faci una ca asta? o certă el pe Ileana. Vorbești prostii! Ai îmbătrânit dumneata de tot și ai uitat. Știi bine că se întâmplă și mai ales știi și de ce. Cearta celor doi luase sfârșit. Bătrânul rămăsese tăcut, cumpănind cele spuse de ea. Cristian îl privea uimit, întrebându-se dacă nu cumva moșneagul este cel pe care îl căuta. Nu se înșelase în privința faptului că sunt urmăriți. Instinctul lui se dovedise încă o dată că funcționa fără greș. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lucrurilor. Lasă-mă în pace, Moș Calistrat! Deocamdată nici nu știu ce simt, iar dumneata deja vorbești de copii. Și el te place, spuse dintr-o dată bătrânul. Asta de unde o mai știi? Știu. Nu uita că vâlva a fost eliberată. Ileana rămăsese tăcută, privind în gol. Cei trei se aflau la baza zonei acoperite cu iarbă. Ieșiseră din pădure în soarele puternic de pe platoul înclinat. În momentul acela, Cristian se simți ca și cum ar fi primit o lovitură în moalele capului. Frica îl paralizase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe un ton destul de tensionat încă din capul scărilor, iar discuția se întrerupsese imediat ce el intrase în încăpere. Așezat în capul mesei, Simion Pop mesteca îmbufnat în ceașca de ceai. Îi răspunsese scurt la salut, după care continuară să mănânce tăcuți. Mai târziu, vreau să stăm puțin de vorbă la secție! îi spusese el sec lui Cristian, ridicându-se de la masă. Te aștept la mine în birou. Luat pe nepregătite, Toma era gata să-i spună ca a înțeles și va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
este să curmăm omorurile. Trebuie s-o ferecăm înapoi sub pământ. Pricepi? Poate, clătină Cristian din cap a îndoială. Îmi vine însă greu să cred una ca asta. Ți-am spus eu? se întoarse iarăși Calistrat spre Ileana care rămăsese tăcută în timp ce bătrânul povestise. Ce mi-ai spus? îl întrebă ea țâfnoasă. Ai răbdare, cu timpul îl vom face să înțeleagă. Cristi, îl luă ea de mână pe Toma, trebuie să crezi! Chiar dacă ceea ce auzi acum ți se pare fantastic, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
urmă de țapinari ca depozit intermediar, înainte ca lemnul să fie încărcat și transportat la fabricile de cherestea. Femeia se așeză pe unul dintre bușteni și îl invită pe Cristian să stea lângă ea. Îl prinse de mână și rămase tăcută. Toma nu schița nici un gest, lăsându-se în voia ei. Îi plăcea atingerea fetei, avea palma catifelată și rece. Îți place aici? întrebă după un timp Ileana. Cui nu-i place? adăugă ea fără să mai aștepte răspunsul inspectorului. Zona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt. Tresări și îl privi întrebător pe Calistrat. Începe să se trezească, spuse calm acesta, acuși va ieși afară. Să știi că numai păzitorii pot percepe tremurul acesta. Pentru toți ceilalți, bestia se mișcă tăcută, fără să fie simțită de nimeni, adăugă moșul cu glas scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
știa însă că era numai o părere, pentru că o văzuse învăluind diverse obiecte. Ori poate, era numai o impresie? Observase că la fel ca și dânșii, negura nu atingea solul deasupra căruia mergea, rămânând la numai câteva palme deasupra. Era tăcută ca însuși întunericul și numai acolo unde stratul de frunze veștede era mai gros, le spulbera scoțând un foșnet slab. Foarte repede ajunseră deasupra drumului forestier, care se vedea ca o panglică albicioasă încolăcită printre copaci. Acolo vâlva se opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nimic iar acum ne simte aproape dar nu ne poate găsi. Nu cred că va îndrăzni să intre în oraș, niciodată n-a făcut-o însă nici nu putem fi siguri. Dacă o scăpăm acolo, e de rău. Negura aluneca tăcută la vale. Cristian vedea cum marginea cețoasă se îndepărtează de ei. Porțiunea limpede, neacoperită de ceață din fața lor se mărea tot mai mult. Din când în când, din corpul ei se desprindeau pseudopode lăptoase ce se abăteau spre stânga și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lovit de acolo de unde nu ne așteptam. Oricum, omul e mort de mult. Așa se întâmplă întotdeauna, cel ce o sloboade este devorat primul, își plătește scump lăcomia. Vocea bătrânului paznic se frânse. Preț de câteva clipe cei doi rămaseră tăcuți. Cristian nu îndrăznea nici măcar să se miște respectând momentul de sinceritate al bătrânului. Habar n-am de ce nu m-am însurat, spuse dintr-o dată Calistrat. Tata mi-a pus în vedere că trebuie să-mi pregătesc un succesor. Așa cum a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
simți pe umăr o atingere ușoară. Se lăsă brusc la pământ, pregătindu-se să se rostogolească într-o parte ca să se eschiveze din calea dușmanului nevăzut. Își dădu repede seama că Moș Calistrat era din nou lângă el. Se întorsese tăcut și acum îl strângea cu putere de braț. Nu mai fă chestii din astea! se răsti inspectorul la el, supărat. Nu poți să te apropii și tu ca un om normal? Chiar trebuie să vii așa, pe nesimțite? Mă bagi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ai familie. Îmi promiți? Te-am rugat să nu mai vorbești. Cristi, îmi promiți? Sigur că da, îți promit orice vrei tu, dar acum te rog să te liniștești și să taci din gură. Preț de câteva clipe Calistrat rămase tăcut, privind spre cer. Cred că acum ar trebui să spun ceva măreț, spuse el apoi cu voce gravă. Ceva care să rămână după mine. Văd că nu vrei să asculți. Ești cumplit de încăpățânat! Bine, spune ce ai de spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]