1,682 matches
-
mâini am însemnat comenzile zdrobite și cadranele de măsurare, definind pentru ultima oară contururile prezenței lui Vaughan pe scaunele deformate, printre ale căror cute părea să planeze amprenta feselor sale. Mi-am împrăștiat sperma pe scaun, apoi am însemnat proeminența tăioasă a coloanei de direcție, lance însângerată ițindu-se din bordul deformat. Dându-ne în spate, eu și Catherine am privit aceste vagi puncte de lichid cum scânteiază în întuneric, prima constelație a noului zodiac din mințile noastre. Apoi am reînceput să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă peste „violența expresiei și manierismul imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic... - „nu se pot topi într-o sinteză emotivă”: „virtuozitatea” și „intenția artistică” sufocă „germinările spontane ale creațiunii”. Din nou, artificiul și fragmentarismul impietează asupra „sintezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
localitate Austin, oraș al statului Texas, mister George Friedman și-a publicat recent un studiu scurt și exploziv, (spun unii), dedicat geopoliticii din Carpați. Citindu l fără prea mult atașament patriotic, poți să-l consideri cel mai lucid și mai tăios discurs asupra lipsei noastre de minte. De foarte multă vreme, n-am mai auzit pe nimeni să ne facă proști, cu argumente atât de corecte. România e, după acest Friedman, o țară europeană fără simț și fără sens istoric. Smulsă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în niciun caz ca obstinație de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornește din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând fiecare idee chiar neclară. Este de asemenea un extrovertit, cu toane care adesea se manifestă surprinzător cu observații trăsnite< o fire veselă și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Din poșetă se rostogolește pe jos piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dor și mi-e dorul prin sânge, Mi-e aerul greu și mă hăuie plângeri, Mi-e greu fără tine și arși îmi sunt îngeri, Mi-e șchioapă și umbra, din ochi picur sânge. Din mâini curge gheața în țurțuri tăioși Și ochii-mi aleargă spre tine setoși, Pe gură îmi crește un mușchi ce-ți arată: Din nord te izbește în suflet o piatră. Mi-e iarnă pe buze, mi-e vânt și mi-e ger, Iar plugul se-nfige
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de dușmanii regimului..., zise el. Dar poate fi socotit dușman al regimului un om care toată viața sa a fost alături de partid?... Oricine poate deveni dușman al regimului, chiar dacă o vreme a fost alături de partid! declară Gheorghiu-Dej pe un ton tăios, iar masca de om blajin și cumsecade de pe chipul său dispăru. Uite, Guță Tătărăscu... L-am ținut lângă noi până când ne-am dat seama că lucra în ascuns de partea dușmanilor regimului. Așa că l-am șters de pe lista tovarășilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată cu prietenul său și îl opri cu un gest al mâinii drepte, ridicate intempestiv și autoritar în aer. Ce faci aici, domnule? îl admonestă el, fixându-l cu o privire tăioasă. Nu cumva îți trece prin minte să trădezi matematica pentru poezie? Surprins de întrebare, Victor rămase o clipă perplex, cu un zâmbet încurcat pe buze. Eram numai în trecere pe-aici, domnule profesor! se apără el revenindu-și din surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
seară, vocea crainicei a distrus pacea. Anunțul producerii unor avalanșe în munții Himalaya nu a trecut neauzit. Bunica, femeie trecută prin viață, a reușit săși stăpânească emoțiile. A încercat și Violetta. Tonul blând al amândurora a fost înlocuit de altul tăios, precipitat. Spuneau ce trebuia să fie spus pentru a se încuraja, însă, vai, gândeau ce nu puteau ocoli, posibilitatea ca cei dragi lor să fi pățit ceva rău. Orele păreau a trece fără rost. Nici bunică, nici fată nu făceau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu existau și probabil fiecare își juca propriul rol, dar eu eram cu puterile mele magice și nu aș fi lăsat pe nimeni să-mi distrugă magia. Îmi plăcea să merg desculță prin apa rece ce străbătea pădurea, iar pietrele tăioase care mă puneau la încercare mă făceau mai puternică. Mă afundam în iarba necosită și-mi pierdeam ochii către cer. Norii luau diferite forme și jocul preferat devenea un joc al imaginației. Doamne, câte găseam: animale, prințese, balauri, flori, palate
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de zgîrieturi pe gît... - E vorba de ramuri care... - Sau de consecințele unei Încăierări care degenerează În crimă! - Nu l-am ucis pe Gildas, era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă... Stingherită sub privirea tăioasă a lui Lucas, tînăra polițistă Întoarse capul pentru a se concentra din nou asupra lui Chantal, a cărei buză sîngera. Fersen Îi puse cătușe lui Yves și se Întoarse spre soția acestuia. - Vă aștept la poliție de Îndată ce este posibil, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ferm. - Loïc a primit, se pare, o copie a acestui articol Înainte să moară, la fel ca Gildas și Yves. Moartea lor se leagă desigur de aceea a femeii... - N-ai decît să-i Întrebi, o Întrerupse Yvonne pe ton tăios. Lucas interveni văzînd-o pe Marie că pălește fără să vrea. - În 1968, ei aveau cam vreo zece ani, la fel ca prețioasa dumitale Gwenaëlle. Yvonne clipi imperceptibil. - Cred că pentru a o proteja pe ea ai Încercat s-o ucizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oprit subit. Ușa s-a deschis larg și trei oameni în sutane, cu niște cruci masive de lemn, frumos încrustate în argint, atârnate de gât, au pătruns la mine în colibă. Trebuie să fie fundamentaliștii, mi-am zis, privind lamele tăioase care se prelungeau în crucile ce străluceau splendid în razele proaspete și încă umede de lumină ce penetrau printre nuielele legate cu stuf ale colibei mele. S-au năpustit asupra mea cu vigoare și au înfipt crucile toți trei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le-a dominat. Dar planurile sale de expansiune au schimbat iremediabil mersul lucrurilor. Atunci au început și pentru lupi vremuri grele. Omul a capturat o bună parte dintre ei; la început, i-a ținut izolați și flămînzi, legați cu liane tăioase, care-i împiedicau să se miște. S-au înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea le-au rănit gîtlejurile; au urlat prelung, cu durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Încă În viață ca să facă una ca asta. Bargello apropie torța de perete, ca să poată vedea mai bine. Pe zid, Într-o Încurcătură de striații roșiatice, În niște caractere nesigure și aproape ilizibile, trasate sub imboldul disperării cu un obiect tăios, mâna lui Ambrogio săpase niște semne asemenea unor litere: „IIICOE“. Dante se aplecă din nou să examineze semnele săpate superficial pe tencuială, probabil cu muchia unei plăcuțe. Bargello Îi urmărise atent mișcările, aplecându-se la rândul lui să privească inscripțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință din nou din cap, În timp ce Își freca obrazul. Poetul Îl văzu alergând spre camerele de gardă. Dar mai Înainte Îi simți privirea asupra gâtlejului, tăioasă ca un pumnal. Poate că trebuia să fie mai precaut, Își zise. Nu avea să fie prior pentru totdeauna. Era zi de târg, În spatele zidurilor vechi. Dante se hotărâse să străbată străzile Îmbâcsite de tejghele pentru a scurta traseul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
împreună, dar nimic din cele ce vedea nu semăna cu ceea ce crezuse ea. Se temuse de căldură, de roiurile de muște, de hotelurile murdare în care stăruie mirosul de anason. Dar nu se gândise nici o clipă la frig, la vântul tăios, la aceste podișuri polare, semănate cu morene. Visase palmieri și întinderi moi de nisip. Acum vedea că se înșelase și că pretutindeni în deșert domnește piatra, numai piatra, atât în cer, unde sălășluia, scrâșnitoare și înghețată, o pulbere de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
șoferul de pe autobuz își bătea joc de mine: "O s-o' pățești", ce-i apucase pe toți, și valurile de nisip spulberate pe sute de kilometri, înaintând și dând îndărăt sub bătaia vântului, și iarăși muntele, numai vârfuri negre, numai creste tăioase de fier, și călăuza, pe marea de pietre întunecate, nesfârșită, urlând de căldură, arzând cu mii de oglinzi sclipitoare, până la locul ăsta, aflat la hotarul ce desparte pământul negrilor de ținutul alb, unde se înalță orașul de sare. Și banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
kilometri, bum, așa cum alteori aud tăcerea. Da, aceeași tăcere, sunt ani de atunci, m-a întâmpinat, când străjile m-au adus la ei, în soare, în mijlocul pieței, între terasele concentrice care se înălțau lin către capacul cerului de un albastru tăios, sprijinit pe marginile căldării. Eram acolo, în genunchi, în scobitura acelui scut alb, cu ochii mâncați de săbiile de sare și de foc care izbucneau din toate zidurile, palid de oboseală, cu urechea însângerată de lovitura pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată, mângâierea, în coajă de copac esență de alint, Pe frunze caut dulci cuvinte să mă mint. Scorpia Te duc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
obligată să-și vândă propriile picturi? Dacă tatăl tău ar fi fost capabil să... ei, presupun că n-ar trebui să dăm vina pe morți. Am simțit cum îmi urcă sângele în cap. I-am aruncat lui Randall o privire tăioasă, dar el a rămas absorbit în ceea ce-i povestea taică-su și nu mi-a sărit în ajutor. Oare maică-sa încerca să mă facă să-mi ies din pepeni la doar douăzeci de minute de când făcusem cunoștință? Pentru că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
șuierat de gloanțe, se aude vocea gîtuită a lui Dendé, ce ar fi să nu mai faceți pe șeful, dom’ Petrică? Țineți-vă pliscul, gata cu ordinele, și-a dat seama toată lumea cine sînteți, îi aruncă și Gulie o privire tăioasă lui Monte Cristo, căruia i se zbîrlește bărbița de ciudă. Și încă ceva, se trezește și Tîrnăcop din amorțeală, să vă fie clar că din locșorul ăsta n-o să plecați decît cu noi de gît, vrea să completeze, să nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui se va face din albă neagră Și, în cele din urmă, va cădea mort Din cauză că și-a neglijat măruntaiele. Deci amintește-ți soarta acestui motan Și nu-ți neglija intestinele Din cauza pasiunii tale, Și nu uita nici de vântul tăios de iarnă Și nu ignora nici căldura epuizantă a verii... Oricât de înzorzonată și fantezistă ar părea, această poezie nu uită să-i avertizeze pe cei care folosesc afrodiziacele să facă acest lucru cu măsură și îi atenționează să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Dumnezeu la El. Un grătar bun, la iarbă verde... În Rai, cu toți Îngerii În jur. Ce viitor! Măcar el să fie fericit! Bău ce mai rămăsese din bourbon și aruncă sticla. Și totuși, cineva trebuie să plătească, zise el tăios, amenințător, după ce timp de câteva clipe păru Împăcat cu soarta. Grijania cui l-o făcut! Duse mâna la carâmbul Înalt al bocancilor săi și scoase un cuțit de vânătoare. Privi Înspre balconul lui Grațian care urmărea atent dialogul lor neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi polițiști, acum ar fi la Atascadero. Fă cum îți spun, nu cum fac eu, partenere. De mine le e frică, tu însă nu ești pentru ei decât un începător. Mi-am stors creierii să-i dau o replică tăioasă. Apoi Harry Sears băgă capul pe ușă, arătând de două ori mai șleampăt decât azi-dimineață. — Am auzit ceva ce cred c-ar trebui să știi, Lee. Vorbele fură rostite fără urmă de bâlbâială. Răsuflarea tipului mirosea a alcool. — Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]