1,658 matches
-
oboseala se dizolvă într-o mulțumire cuminte, neorgolioasă. Puțini adolescenți sau preadolescenți caută învățătura de bunăvoie, așa că ultima variantă e rară. În majoritatea cazurilor, oferta ta se izbește de un zid, de o structură impermeabilă, iar oboseala e însutită, ascuțită, tăioasă, dureroasă. De aceea toată cazna profesorului, când dă de piatră, este să găsească o fisură pe unde mesajul său să intre. Se întâmplă ca societatea să se întoarcă uneori, bulversată și neașezată, spre nonvalori, ori spre pasivitate și dezinteres, iar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
numere care se întrec în a ocupa primele locuri ale clasamentului. Specialiștii însă au constatat că e toxic pentru un copil să trăiască într-o tensiune a ascensiunii. Atunci au inventat premiile pentru toți și calificativele, ceea ce înmoaie oarecum accentul tăios al unei nereușite. Notele sunt abrupte, în timp ce calificativele sunt oarecum catifelate. Notele trei și patru măcelăresc stima de sine, s-a spus, în timp ce insuficient te duce cu mintea la o dată viitoare când va apărea și suficientul, binele și foarte binele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
carte trăsnet: „Ai șaizeci de secunde să hotărăști dacă vrei să ieși de aici sau nu. Din partea mea, n-ai decât să omori pe cine vrei, numai străduieștete să dai greș. Iar acum, la revedere.” Umor, prezență de spirit, vocabular tăios, empatie, inteligență, timp pus la dispoziția celui care trebuie salvat, acestea ar trebui să facă parte din arsenalul oricărui pedagog, consilier, psiholog. Nu lacrimi, nu slăbiciuni, nu dispoziție pentru a fi șantajat. Poate chiar asprime, poate un cinism jucat, căci
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-l țină de brațe a putut călători adesea după eliberare. Este doar un singur exemplu pentru a defini o situație nu totdeauna nici bine cunoscută, nici bine înțeleasă. Cine mai poate invoca în astfel de situații atât de ambigue criterii tăioase, superradicale? în astfel de împrejurări, prin schimburi de cărți, vizite la Păltiniș și Cluj, discuții, corespondență (păstrată din păcate doar în parte, cea dintre 1976-1987, dosar nr. 23), s-a produs și apropierea mea de Constantin Noica. O relație și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
populară”, „«Călăuze» În democrația originală”, „Asaltul șchiop al Europei”, „țara, Înainte și după «dumineca orbului»”, „Restaurație neocomunistă”, „Alegeri libere În «democrația originală»”, „«Hibrizii politici» În democrația originală”, „Sub fațada social-democrației”. Scrierile politice ale lui Corneliu Buzinschi sunt, de fapt, diagnostice tăioase, disecții lucide ale minciunilor și tergiversărilor care au marcat tranziția noastră nesfârșită. Pamfletele sale sunt strigate de disperare, exasperate, ale unei conștiințe ultragiate de impostura celor care și-au asumat „sarcina” de a conduce poporul român. Nimic nu scapă bisturiului
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Inițial „nenominalizate”, acuzațiile aduse de șeful statului dlui Sorin Roșca Stănescu păreau că vor stârni o tornadă. Un bun-simț elementar mi-a șoptit că totul nu va fi decât o furtună într-o halbă cu bere. Cu cât deveneau mai tăioase replicile, cu atât mai mult aveam sentimentul că e un alt circ. Din păcate (și de prea multe ori), pe unde vâjâie acuzațiile dlui Băsescu, tot ceea ce urmează este vraiștea, nu eradicarea răului incriminat, căci dovezile sunt subțirele. După ce afirmase
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
iluzoriului, ciuciuveaua încearcă să-și ridice „ratingul” prin lovituri de presă cât Himalaya. Prinsă cu minciuna, piuie că nu a mințit cu intenție rea. În lipsă de mușterii, peste vară ciuciuveaua mi-a sărit la carotidă cu un comunicat mai tăios ca un brici suedez. Cică, după ce am constituit un „reper moral”, aș fi „dezertat moral” alegând să mă compromit. Întrebarea ar fi, dacă am fost un asemenea reper moral pentru cuibușorul în numele căruia ciripește, cum au uitat canarii și celelalte „emanații
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
înveșmântată "în farmecul cel mai suav și în feminitatea cea mai cuceritoare". Într-un cuvânt, își sfătuise ea fiica, "trebuie să pari pură, delicată și rară ca o orhidee. Numai că, fii atentă: conturul florii trebuie să fie din oțel tăios". Drăguță metaforă... William Styron: drumul crucii al educației sexuale Romancierul William Styron, la care face referire Bab în jurnalul ei, denunță cu și mai multă virulență încă această cruzime a americancelor care flirtează. În Alegerea Sofiei, scriitorul nu se mărginește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în bătaia vîntului. Soarele arde puternic, trimițându-și săgețile sale ascuțite printre cămășile zdrențuroase ale cosașilor care trag brazda lata prin fâneața ce începe să deie în copt. Niciun nor rătăcit pe cerul senin, nicio adiere de vânt, doar fâsâitul tăios al coaselor care aliniază brazdele una cate una precum undele unui parau de munte. - Ghio, băi Gheo, băi!... Unde e teaca și custura? întreabă un cosaș mai bătrân, căruia îi șiruia transpirația grăbita pe obrajii arși de soare și de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că a ieșit din tăcerea deceniilor când a stat cu securistul În ceafa: „Cu moartea securiștii peste noi”, „Pândesc atent că bufnita de pradă/ Cum se ascund codoșii (iarăși codoșii!) pe sub case;/ De gustul abatoarelor de stradă/ Își potrivesc topoarele tăioase”. (Mătrăguna) Ori cu gândul că... „De tăcere și duruta/ Casa mea În nori se mută/ Depărtându-se pe ape/ De Malin cât mai aproape”. („Vinovați de poezie”) Iar referitor la Alină și poezia ei: ,,Corabia portugheză” se numește cartea de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
motive obscure, nu a avut ocazia să le trimită la ziarul partidului?) Pe cale de a-și rotunji legenda de intelectual contra-curentului, își atribuie meritul de a se declara filosof marxist, acționând ca atare pe față în aceste vremuri de postmodernism tăios. Un marxist expus tuturor furtunilor, desigur. Rebelul perfect, ce mai! Cine să azvârle primul cu piatra în el? Caterina și Silvia au supraviețuit treizeci de ani soților lor și s-au stins, la scurt timp, una după alta. Nel trebuia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a luat-o pe calea progresiei geometrice, diferența fiind sesizabilă. De reținut adevărul calculat al viziunii matematice. 3 Ce ți-e și cu scrisul! Citești texte expuse într-un noian de stiluri și nuanțe. Unii scriu lapidar, alert, cu ritm tăios, alții scriu patetic, iconoclast, fără clătinări instantanee. Unii își aștern frazele cu articulații imprevizibile, cu o emfază a retoricii apăsătoare, alții în jargon și cu sincope care rup cursivul și tulbură înțelegerea, unii o fac expresiv, pitoresc, viu, sugestiv, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
elitrele de cântec, albinele s-au refugiat în casa șlefuită cu aur, pasărea magică a absorbit demult picăturile animate din palmă și a dispărut. Doar bufnița este gata să prevestească întunericul liniștii de dincolo. Incertitudinile scrijelesc mintea omului, parcă silexul tăios îi trece prin măruntaie, i se năzare că până și irișii din grădina-i sunt atrași de bolta plină cu vrăbii. Fântâna dintre arborii vieții își tace izvorul ascultând susurul străbunilor din adâncurile subterane. Pe buze rămâne gustul tristeții, sarabanda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
privesc așa. Răspunsul Verei nu se lasă așteptat a venit abrupt, precum o avalanșă stârnită de ecoul unei vorbe nestăpânită la timp. * * * ,,Atât mai trebuia...să le strici aparatele...! Nu are sens...nu au ei aparate pentru tine!’’ Replică ironică, tăioasă, acidă, lovind exact la țintă. Mariana a început o conversație cu Vera (conversație la care nu mă așteptam): Doamna Vera, lăsați că...Virgil mi a spus că dumneavoastră sunteți cea mai bună prietenă a lui...dintre asistente... Sunteți singura asistentă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
i-am reproșat prietenului Florin că e un laș și că nu are ,,sânge în instalație’’ pentru a pune piciorul în prag, în fața celor care îl umilesc. Răspunsul bunului meu prieten și camarad de suferință a venit tardiv, scurt și tăios ca un cuțit de buzunar înfipt în inima potențialului atacator... ,,Cel puțin, în cazul meu, nu se pune problema... Am unele probleme de sănătate la coloană și îmi e frig dacă vin îmbrăcat așa cum doriți! Din corpul ,,G’’ până aici
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
unui nou guvern. La amiază, gen. I. Antonescu depune jurământul față de rege. „Numirea lui Antonescu, un opozant declarat al Regelui, ca șef al Guvernului, părea fără noimă. Mihai a cerut tatălui său explicații, dar acesta, nervos și pe un ton tăios, a refuzat să răspundă. Când l-a întrebat despre acestea pe Urdăreanu ... i s-a răspuns ceea ce n-a făcut decât să-i sporească confuzia”. „În jurul orei patru (16 - n.n.), regele Carol, îmbrăcat în uniformă, îl primise pentru a doua
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
orașul Kyoto. Înclinându-mă în stil japonez, m-am adresat bărbatului din fața mea: Sensei Taro, te rog, spune-mi ce-i sake? Este un vin? Este o bere? Este un Spirit?! Sensei m-a privit cu ochii săi de asiatic, tăioși precum o sabie de samurai. Într-un târziu mi-a spus: Mi-e foarte greu să concentrez o Învățătură, o Cale Spirituală, atât de îndrăgită de japonezi, în numai în câteva cuvinte. Povestea sake-ului se pierde în negura istoriei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
erau variate, mergând de la contrabas, la percuție, până la solo interpretat la vioară pe o singură coardă. Peste zumzăitul odihnitor și calmant al celor două organe fonatoare nazal și oral cuplate într-un demers artistic îndoielnic, se suprapunea țăcănitul metalic, rece, tăios și neiertător al roților deasupra șinelor de cale ferată, amintindu-ne că suntem cu toții jucăria unui destin unic și implacabil: "da-da, da-da, da-da, da-da"... Dimineața, o rază zglobie de soare s-a furișat fără zgomot prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de hărmălaia acestor consumatori agresivi, turbulenți și cu apetit alcoolic insațiabil. Haina i se rupsese în spate, căzuse cu capul în miriștea țepoasă și dușmănoasă, care nu-l cunoștea, și-i refuzase apropierea, tăindu-i fața cu murii încârligați și tăioși ca niște lame ascuțite. În părul lui mare și frumos, în care altădată vântul se juca prietenește pe dealurile unde-și păștea turma de mioare, se rătăciseră acum fire de paie răzlețe, îmbibate cu praf. De sub arcada frunții sale bronzate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să luăm foc, dacă n-ar fi venit repede să ne ajute același domn Muca. A luat scara din fața casei și s-a îndreptat năvalnic prin spatele ei până la horn. Era un vânt puternic și atât de rece, cu spulberări tăioase de zăpadă înghețată și ascuțită, încât altcineva, mai puțin hotărât, ar fi abandonat, ori nici nu s-ar fi gândit să urce pe coama casei în vâltoarea crivățului dezlănțuit. Casa se umpluse de fum, iar vreascurile cărate de ciori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
iar mama, văzând că focul arde normal și că nu mai iese fum în cameră, s-a repezit în spatele casei tocmai când salvatorul nostru cobora de pe scară, înnegrit de fum, cu capul pârlit de flăcările rebele și înghețat de vântul tăios. Domnu' Muca! Domnu' Muca, vă mulțumim, vă mulțumim, domnu' Muca! Cum să vă răsplătim? Cum oare? Cum oare, domnu' Muca? Domnul Muca era un bărbat cam la vreo 40-45 de ani, încă în plină forță fizică, de o înălțime puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
religiilor, care cu greu își găsește vreo paralelă în recenziile pretențioase, în necrologurile oficiale, în dicționarele biografice. Amândoi au un gust formidabil pentru înțepătura ironică și demistificatoare (nu întâmplător, în adolescență, și unul, și celălalt citeau cu entuziasm Stroncature ale tăiosului scriitor italian Giovanni Papini), chiar dacă cel mai caustic-feroce este, cu siguranță, suedezul Stig. În acestmic teatru al absurdului intră cu pompă și ies nu întotdeauna cu glorie o bună parte dintre autorii care au lăsat o urmă în istoria religiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
denumirea de istorie a religiilor (religionshistoria) nu este cea mai reușită. Mai degrabă, ar trebui să i se spună știință (-vetenskap) sau fenomenologie a religiei (religionsfenomenologi). Din acest punct de vedere, Eliade a devenit între timp obiectul unei critici foarte tăioase. În legătură cu această cercetare, el a folosit expresia „umanism integral” pentru a desemna cercetarea universal valabilă a simbolului pe care s-a străduit s-o clădească. Umanismul - veritabila înțelegere a omului - trebuie să fie integral, să aducă din toate religiile și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
termini cu jocul și să te culci, Robby. E târziu. - Nu trebuie să-ți faci griji că nu dorm destul, murmură el. - E treaba mea să-mi fac griji, am zis. Se întoarse de la televizor și îmi aruncă o privire tăioasă. - Pentru cine? - Păi, am zi eu cu o voce blândă. Pentru tine, băiete. Mormăi ceva și se întoarse din nou spre ecranul televizorului. Am auzit ce spusese. Și deși nu voiam să repete cele spuse, nu m-am putut stăpâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
declanșată de afirmația acestuia din urmă cum că Bucureștiul e mai provincial decât Tallinul. Boris argumentează prin faptul că, aflat la București, a fost arătat cu degetul că poartă bască și că are cercel în ureche. Andrei are o replică tăioasă: „Tallinul e un mic sătuc - foarte pitoresc, e adevărat - în comparație cu Bucureștiul, care are o populație de cinci ori mai mare”. Noroc că nici unul din ei nu insistă. O bere la barul irlandez Hell Hunt. O bere, din păcate, cam caldă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]