1,721 matches
-
Să ucizi și să mori pentru niște idealuri de neînțeles nu face parte din această natură și, cu toate astea, generație după generație se ucide și moare pentru că așa vor șefii de trib, aceiași care la începuturile vremurilor au născocit tabuul incestului. Istoria omului este istoria confruntării cu propria sa natură. Încearcă să-și stăpânească instinctele și nu reușește decât să dezvolte o bestialitate mult mai rafinată. Ce instinct animalic s-ar putea cristaliza în torturile Inchiziției, în lagărele de concentrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e vorba despre șosea, sau despre cupru, sau despre marile companii multinaționale... Este vorba despre Progres. Ați auzit? „PRO-GRE-SUL...“ și asta e ceva cu care nimeni nu se poate confrunta... Până când va mai continua „mitul Progresului“ să fie precum un tabu cu care sunt speriați proștii? spuse el. Cei care se opun progresului sunt acuzați ca retrograzi, dar ajungem acum într-un punct în care ești mai retrograd dacă te lași târât fără luptă de avalanșa progresului. Eu mă opun Progresului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mistic — Uite aici, poetul Ion Barbu alias Profesorul Dan Barbillian - cele două titluri parcă se anulează unul pe altul nici nu mai știi, el de fapt ce — Crezi că mai are vreo importanță? Trecutul nu mai contează. Viitorul? O noțiune tabu. Trăim de zeci de ani Într-un prezent uniform. Ni s-a atrofiat creierul de plictiseală. Avem nevoie de alte forme, de alte cuvinte, gîndul se uzează, limbajul se uzează, spiritul trebuie primenit. Nu mai Îmi place nimic, nici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
face Întotdeauna În afara sistemului familial direct. Este indispensabil pentru a permite deschiderea către lume.» Bruno tresări, se Întrebă dacă totuși maică-sa nu se trezise, dimineața, când Își pironise privirea În vulva ei. Oricum, remarca ei nu era deloc surprinzătoare: tabuul incestului e deja atestat la gâștele cenușii și la mandrili. Mașina se apropia de Sainte-Maxime. Odată ajuns la taică-meu, continua Bruno, am Înțeles că lucrurile nu stau pe roze. În vara aceea nu-și putuse lua decât două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stau amândoi întinși pe patul Annei și se strâng în brațe; vântul realității a fost deviat și direcționat spre bucătăria încăpătoare, ce seamănă cu o cameră țărănească, iar aici, la ei, bate vântul trecutului. Poate că Rainer va încălca un tabu, tabuul incestului, ca să vadă dacă se întâmplă ceva, dar totuși n‑o face, motiv pentru care trebuie să se prăbușească alte îngrădiri, pe care adolescentul le va dărâma personal, fiindcă în acest cămin decăzut n‑au voie să pătrundă moravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
amândoi întinși pe patul Annei și se strâng în brațe; vântul realității a fost deviat și direcționat spre bucătăria încăpătoare, ce seamănă cu o cameră țărănească, iar aici, la ei, bate vântul trecutului. Poate că Rainer va încălca un tabu, tabuul incestului, ca să vadă dacă se întâmplă ceva, dar totuși n‑o face, motiv pentru care trebuie să se prăbușească alte îngrădiri, pe care adolescentul le va dărâma personal, fiindcă în acest cămin decăzut n‑au voie să pătrundă moravuri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
constați și că nici În scrisorile de acum zece ani nu avea obiceiul să pomenească vreun cuvânt despre fiul lui, Niculaie, sau despre alte rude Întâmplătoare (nepoți, spre exemplu). De ce să se apuce el aseară să vorbească despre aceste subiecte tabu tocmai cu tine care nu-i ești decât un vizitator Întâmplător, un străin? * (GHERGHEF) ...cât timp povestim, război nu va fi. Așa că permiteți-mi să vă mai povestesc și eu câte una. Că l-am Întâlnit zilele astea pe Mușu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fi scutită de suferință -, sau îndeamnă la revoluție, dar nu una obișnuită pentru care nu mai are timp (sunt prea bătrân să mai fac o revoluție), ci o revoluție de atitudine, a reconsiderării mentalităților, a renunțării la clișee sau la tabuuri: să nu credem / în existența bunului sălbatic / sălbăticia rămâne și se opune evoluției / să ieșim de sub imperiul stejarului / adică să sfârșim odată cu ghinda. Și, pentru că totdeauna majoritatea preferă aurea mediocritas, poetul propune un erou, Iș, care caută sa-i dea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este că Ideea Salonului a proliferat, așa încât, alături de familia - matcă, care a gândit încă de la prima ediție desfășurarea lui în duplex Iași - Chișinău (Salonul de Carte Românească, devenit Salonul Internațional de Carte, de când limba română este din nou impusă drept tabu de oficialități - august-septembrie, în cadrul Sărbătorii Limbii Române; Salonul Internațional de carte pentru Copii - mai), deși aproape peste un deceniu, și Cernăuți (ediția din acest an nemaiavând loc, din păcate, din cauza disensiunilor dintre români și românii de acolo), s-au înscris
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
o "mîndruță". Mi-a fost dat să-l aud perorînd: "Democrația trebuie consolidată la sînge. La sîn-ge!" Îi tremurau obrajii, mîinile, capul cînd silabisea fericit: "La sîn-ge! La sîn-ge!" Pentru cealaltă, tautologica "democrație populară", vărsase, în tinerețea răs-roșie, destul. Nerespectarea tabuurilor politice duce la talonarea adversarului. Îl urmărești ca la rugby, pînă-i iese pe nas atitudinea political correctness. Are mînă liberă să scrie ce vrea, nu și mînie liberă! Ia să li se pară politiștilor (ca să nu le zic polițiști) că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de Basarabia, de Bucovina, de Nistru-Tisa, de Doină, dacă, dacă, dacă, INTRĂ RUȘII! Știu acuma. Accentul cărții-dialog trebuie pus pe exasperanta gîndire unică, spaima tuturor minților normale. Cum a fost posibil, cum s-a putut ca mai tot să devină tabu politic. Strategii, mecanisme, proces. Tano a reușit s-o surprindă pe Șichy. S-a lipit de fotoliu, cît să ajungă cu limba după urechea ei. Cu precizie. Cred că-i place parfumul Célèbre, de vreme ce-mi face și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și să rămân o mamă iubitoare. Și discuțiile lor se încheiau aici, într-un climat de pace și bună înțelegere. Timpul trecea și nimeni nu știa ce poate fi dincolo de cuvintele rămase undeva într-un spațiu ce putea fi considerat tabu. În cele mai multe situații, când cei în cauză află ce implicații au fost țesute la adăpostul întunecat al unor minți îmbolnăvite de planuri diabolice, ori e prea târziu, ori privind cauzele care își produc efectul cu întârziere, fiind prea îndepărtate, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
scalde, pentru ei acest lucru fiind ceva banal, ca mâncatul la prânz și somnul seara. Probabil că numai eu simțeam acel frison de plăcere și teamă, o stare bolnăvicioasă, perversă, ca tot ce Îți este interzis; este cert că, Încălcând tabuul impus de mama mea cu strășnicie, mă simțeam În acea exaltare aproape erotică a corpului, căruia i se oferea o plăcere interzisă. În subconștient, plăcerea era dublată de isteria libertății; iubirea exagerată a părinților devine cu timpul o tiranie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-l în registrul SF, scriitorul realizează un lapidar poem epic despre geneza națională, conotat însă cu un sens ironic, polemic în momentul apariției - 1976 - în raport cu naționalismul exagerat al ideologiei oficiale, care își va asocia protocronismul. Jocul intelectual al prozatorului sfidează tabuurile, clișeele plicticoase, obișnuințele de lectură și falsele distincții de gen. În Argonautica sunt vizate nu doar problematica și procedeele genului SF, ci și chestiuni general umane (de pildă, tema puterii), cristalizând un mod al ironiei în raport cu realitatea istorică, încât narațiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
coborârea serii, se va strecura în așternuturile "cam reci", în așteptarea "acelui nu știu ce, abia bănuit, pe care i-l anunțase tatăl ei în vorbe nedeslușite" și a cărui dezvăluire îi va produce atâta durere... * * * Aceste încorsetări, această menghină a interdicțiilor, tabuurilor și ipocriziei, care apăsa cu atâta brutalitate asupra bărbaților, dar mai ales a femeilor, au descătușat, pe parcursul unui secol, flirtul. Pe parcursul unui secol? Al unui secol numai? Să fim serioși, flirtul a existat dintotdeauna. "El a rămas același de când e
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din ce în ce mai greu de stăvilit. Așa cum se întâmplă cu piesele jocului de domino, o barieră care cade antrenează căderea alteia: separarea absolută a sexelor. Codurile bunei-cuviințe devin mai suple. Cuvântul și privirea își recâștigă drepturile. Dorința, trupul, sexualitatea rămân deocamdată subiecte tabu. Și totuși, a fost făcut un pas decisiv: cuvântul, deși cenzurat încă, nu mai este încătușat, iar privirea, cu condiția să rămână decentă, iese din rândul interdicțiilor. Mai mult decât atât, mamele, chiar dacă nu încetează să vegheze asupra virtuții fiicelor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sfideze interdicția, să depășească faza ambiguității, a necuviințelor cuviincioase este pentru ea o imposibilitate viscerală. Nerușinatele Cu toate acestea, sunt fete care, îmboldite de senzualitate, de curiozitate sau de ambiții matrimoniale, îndrăznesc deja! să treacă de această barieră, de acest tabu al sărutului, al mângâierii. În cercurile înstărite 37, fetele de felul acesta pot fi numărate pe degete. Totuși, existența și mai cu seamă îndrăzneala lor prefigurează un model cu totul nou de educație sentimentală, care va triumfa în secolul XX
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
alteori se mai întâmplă ca natura să-și recapete drepturile", flirtul devenind preludiul, anticamera adulterului. Interdicțiile morale pe care le au de înfruntat adulții pentru a trece la fapte atârnă mai puțin greu în balanță decât teama de necunoscut și tabuul virginității. Există, în societatea înaltă din la Belle Époque, o convenție tacită care stabilește că un bărbat însurat și chiar o femeie măritată pot avea aventuri, cu condiția să rămână discreți. Relațiile adultere, chiar dacă sunt condamnate și provoacă uneori drame
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cărțile sale și nici pe plan personal, stilul său de viață nonconformist și care se vede totuși, în opoziție cu Victor Margueritte, ridicată la rangul de cavaler al Legiunii de Onoare în 1920. Însă aceste băiețoase veritabile, eliberate de orice tabu, nu constituie încă decât o minoritate. O minoritate care sare în ochi, totuși o minoritate. Adevăratele gâsculițe neprihănite și falsele băiețoase Unele fete tinere rămân oricât de surprinzător ar putea părea adevărate "gâsculițe neprihănite", crescute după vechiul stil, în cea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că legea morală există numai atâta vreme cât există Dumnezeu, însă se întipărise atât de adânc în mine, încât înlăturarea acestuia o lăsase neatinsă. Am continuat să mă supun ei. Toate au rămas la locul lor: ideea de datorie, cea de virtute, tabuurile sexuale". Mai mult decât atât, "eram extremistă: voiam totul sau nimic". Dacă va iubi, își spunea tânăra, va iubi pentru totdeauna, cu tot trupul, cu toată inima și doar atunci când va hotărî ea. Mândră de condiția ei de ființă rațională
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
confuzia cu privire la sentimente care le caracteriza pe tinerele domnișoare la începutul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, secolul XX sfârșește prin a o prinde din urmă și a-i insufla ritmul, tempoul său. Simone de Beauvoir abandonează unele dintre tabuuri cu mult înainte chiar de a-l întâlni pe Jean-Paul Sartre și de a elabora împreună cu acesta o nouă morală a cuplului. În perioada studenției la Sorbona, începe să se simtă apăsată de propria-i austeritate. "Pe bulevardul Saint-Michel, băieții
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lăsa agățată pe stradă și a merge să bea ceva la bistrou cu bărbați necunoscuți. Cutezanța sa are limite. În ultimul moment, Simone se sustrage întotdeauna atingerii. Nu admite nici măcar să se lase sărutată. Și asta pentru că, după cum recunoaște scriitoarea, "tabuurile sexuale" erau atât de prezente în ea, încât declară că "nu excludea posibilitatea de a deveni morfinomană sau alcoolică, în schimb libertinajul era de neconceput". Astfel, după ce fusese o veritabilă "gâsculiță neprihănită", Simone de Beauvoir devine "o falsă băiețoasă", una
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a intrat, vreme de un flirt, în pielea unui personaj. Se pusese în pericol, acceptând o situație cât se poate de ambiguă. Și de ce? Aici nu se pune problema fiorului erotic ori a dragostei. Pentru tânăra fată, încă prizonieră a tabuurilor și inhibițiilor sale profunde, era vorba mai degrabă de "a săvârși un act cu-adevărat gratuit", de "a atinge libertatea cu degetul". Procedând în felul acesta, tânăra Simone dăduse în mod magistral cu tifla mediului său social și familial, care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mare și important, de a înțelege totul, de a deține cunoașterea și experiența deopotrivă". Treptat-treptat, Anaïs descoperă că "firea ei adevărată nu este să fie soție, să fie bună. Este rebelă, capricioasă, dezesperant de activă și de pătimașă". Educația primită, tabuurile morale, "loialitatea absolută și pătimașă" față de soțul său o înfrânează multă vreme. Tânăra rezistă, își face un titlu de glorie din a rămâne o soție credincioasă și devotată. Începând cu 1928 totuși, Anaïs se pomenește flirtând. Devine cochetă, îi place
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Miller, apoi cu Ethel, sora lui Hugo. Pentru a domoli gelozia soțului său cu totul depășit de evenimente emancipata îl duce să vadă o "exhibiție": un spectacol cu prostituate care expuneau toate pozițiile sexuale, la cererea clientului! Trecând peste toate tabuurile imaginabile, tânăra trăiește chiar o "adâncă pasiune" cu tatăl său, Joaquin Nin. Petrece cu acesta "două săptămâni de orgie dezlănțuită și neîntreruptă"105 la un hotel din Valescure, în apropiere de Saint-Raphaël. Așadar, în decurs de numai câțiva ani, Anaïs
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]