5,643 matches
-
de proprietate, al unor bunuri sau profituri, așa cum s-a întâmplat cu întreprinderile de stat înainte de privatizare etc.), cultural (e.g. prin simboluri dintre cele mai diverse) etc. Transferul ia acea formă pe care individul singular și societatea pluriformă le negociază tacit sau explicit. Efecte ale „programelor instituționale” Enunțurile de până acum sunt evident abstracte, succinte și, în mare parte, ipotetice, sugerând doar o abordare pe care trebuie în continuare să o detaliez. Ca premisă a detalierii, propun să admitem că, din
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ar ameliora ignoranța și ar crește performanța înțelegerii și acțiunii. O astfel de abordare suferă însă de un deficit cultural major. Și iată de ce. Știm că orice produs tehnologic al științei se bazează în concepere și aplicare pe presupoziții culturale tacite sau implicite. Ele coincid în mare parte cu cele ale publicului. În abordarea științifică și tehnică, atunci când aceste presupoziții culturale tacite trebuie explicitate, întrucât au fost criticate sau chestionate, discursul rezultat este pe cât de depărtat de realitatea trăirii efective a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Și iată de ce. Știm că orice produs tehnologic al științei se bazează în concepere și aplicare pe presupoziții culturale tacite sau implicite. Ele coincid în mare parte cu cele ale publicului. În abordarea științifică și tehnică, atunci când aceste presupoziții culturale tacite trebuie explicitate, întrucât au fost criticate sau chestionate, discursul rezultat este pe cât de depărtat de realitatea trăirii efective a consecințelor, pe atât de sofisticat din punct de vedere tehnic. Realitatea trăită este distorsionată discursiv și bazată pe o percepere falsă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ca principiu generator sau constitutiv al structurii și ordinii sociale. S-ar părea că intrarea în modernitatea noastră târzie ar coincide cu disoluția familiei în numele egalității femeilor cu bărbații. Totuși, așa ceva nu-i decât o exagerare asociată cu o ideologie tacită a preaslăvirii epocii de tihnă inegalitară a familiei tradiționale. De fapt, ceea ce se produce sub ochii noștri și uneori cu participarea celor deja căsătoriți sau în așteptarea căsătoriei constă în înlăturarea practicilor și a relațiilor de gen tradiționale ale bărbaților
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de vedere social, există o diversitate de feminități și masculinități care se constituie în conduite și practici sociale distincte și standardizate. Toate acestea nu se conformează însă unor norme sociale preexistente, ce ar avea o determinare biologică și ar fi tacit interiorizate în vederea reproducerii sociale prin relații adecvate. Practicile sociale de gen au fost și sunt configurate în contexte cultural-istorice variabile de persoane ce aparțin unor generații, categorii sociale sau rase diferite. De aceea, nu putem vorbi decât despre masculinități diverse
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
construi o nouă identitate, viața masculină își continuă propria identitate modernă, ce corespunde „vieții printre alții”. De o parte, în cazurile bărbaților, stereotipia rolurilor masculine, confortul social al identificării bărbaților cu ele, acceptarea, aprobarea și recompensarea socială și de piață tacite sau explicite, perseverența în construcția individualizării economice (bărbații au o „carieră” ce trebuie să fie de succes!) se asociază cu o identificare firească și naturală cu rolurile etalate pe scena socială. De cealaltă parte, în cazurile femeilor, conflictele dintre rolurile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
monopol al expertizei care le conferea anumite libertăți organizaționale și politice, chiar și în condiții de funcționare a regimurilor de tip autoritar. Cumulul acestor privilegii i-a protejat atât față de stat, cât și față de piață. Un gen de contract social tacit a fost astfel instituit, încât universitarii, ca experți profesioniști, aveau privilegii asociate cu monopolul cunoașterii și al practicilor de tip expert în condiții de servire dezinteresată a bunului public. Ei autorizau, prin diplomele conferite, toți ceilalți specialiști sau experți, ei
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ai producției. Pe când Inglehart accentua transformările culturale, Bell consideră că cele economice, din factorii de producție, sunt esențiale. Totuși, Bell a caracterizat societatea postindustrială nu doar în termeni economici, ci și culturali sau politici, astfel că expresia societatea postindustrială este tacit sinonimă cu cea de societate postmodernă. În orice caz, tranziția de la modernitate (industrialism, materialism) la postmodernitate (postindustrialism, postmaterialism) nu presupune excluderea primeia de către a doua. Mai degrabă, este vorba doar despre o tranziție istorică, în care coexistența și confruntarea au
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
următor al Biografiei... . În perioada reducționismelor radicale - nota dominantă a ideii de literatură în secolul al XX-lea - se constată și o evidentă continuitate a definițiilor tradiționale, explică M. Ea intervine sub forma unor definiții unanim acceptate, adesea însă doar tacite, subînțelese - pe de o parte, și atrofiere, clasicizare, academizare - pe de alta. Este, într-un sens, stratul arheologic al ideii bimilenare de literatură. Cuvântul cheie este arheologie. Pe întreg parcursul exegezei de aici M. excavează sistematic și meticulos. În fundațiile
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
intuiții „organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia seculară a cărturarilor noștri. Să ne aducem aminte apoi că, între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, demnitatea sacerdoțiului în satele românești a rămas neschimbată doar fiindcă preotul întrupa virtuțile „omului cu carte”. Biblia, citită în diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
I s-ar impune tocmai în sensul reabilitării acestei vocații dialogice a teologiei. Teologia este un act neîntrerupt de mărturisire a revelației lui Dumnezeu prin conversația cu Scripturile, cu tradiția Bisericii și cu toate culturile religioase ori atee care refuză - tacit sau explicit - Vestea cea Bună. Școlile de preoți trebuie să restituie acest caracter receptiv și totodată profetic al teologiei, chemată să mărturisească zilnic despre universalitatea adevărului. Pentru a sta mai bine pe propriile picioare, Biserica trebuie să se hrănească de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În ceea ce privește creștinismul primar, apartenența la tradiția (parádosis) apostolică era un mod indispensabil de supraviețuire. Din primele sale decenii, tradiția a devenit pecetea identității ecleziale. Edificiu teandric în care memoria sfântă a comunității era păstrată intactă, tradiția ține de un consens tacit în marginea urmelor Revelației. Pentru Sf. Vasile cel Mare (330-379), tradiția are un versant public și vizibil, care ține de continuitatea propovăduirii (kerygma) apostolice. Un aspect „dogmatic” al tradiției ține de subteranele cunoașterii duhovnicești și le rămâne necunoscut credincioșilor botezați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1960). De mai bine de patruzeci de ani, demersul său a stârnit numeroase ecouri importante, influențând decisiv reflecția teologică sau culturală a zilelor noastre. Tezele lui Gadamer pot fi cântărite împreună cu intuițiile congeniale ale unor epistemologi ca Michael Polyani (cunoașterea tacită) sau Thomas Kuhn (incomensurabilitatea paradigmelor). Mai întâi de toate, Gadamer preia intepretarea oferită de Heidegger noțiunii grecești de adevăr. Amândoi sunt gata să abandoneze modelul atomist al teoriei despre adevărul-corespondență în favoarea noțiunii teologice de adevăr (a-létheia) ca revelație, survenire sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rămâne incompletă dacă nu ar interoga relația dintre modurile de conceptualizare ale centrului în tradiția filozofică și literară. S-ar impune deci o analiză a conduitei discursului, care exprimă întotdeauna divergențe existențiale. Modul de a scrie filozofie declină nemijlocit postulatul tacit al unei anumite „conceperi a ființei, a adevărului și a cunoașterii în general” (Martin Heidegger). Încă de la început, raportarea față de „centru” era prezidată fie de geniala dezordine a gândirii aforistice, fie de rigoarea ambițioasă a reflecției sistematice. Există nu puține
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
martor public al destinului unic pe care Biserica îl are în lume. Rațiunile teologice ale creației nu sunt rostite cu ușurință într-un climat de ostilitate, indiferență sau chiar apostazie, când tot ceea ce este esențial devine - printr-un consens ideologic tacit - un apanaj al purei și perfect absentei interiorități. Într-o țară aflată mereu la răscruce de drumuri, Teodor Baconsky s-a pronunțat deschis, deși fără stridențe, asupra problemelor care ating omul fidel Evangheliei și loial cetății. Cunoscut ca un tenace
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
revizie integrală a oricărui optimism naiv: „Viitorul e sumbru”1 - ne anunță acum H.-R. Patapievici, pentru a continua printr-o benefică și nemiloasă demascare a ultimei specii caricaturale de om, produsă de o modernitate nechestionată. Este vorba de modernitatea tacită în care trăim zi de zi - obedienți și adormiți, ca în fața unui fenomen „de-la-sine-înțeles”. La noi, o astfel de cronică a prăbușirii nu are precedent, deși despre limitele sau viciile modernității s-a mai scris. Noutatea, în cazul lui Patapievici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai importante dezbateri politice, sociale sau culturale care animă conștiința colectivă a românilor. Sensibilitatea creștină rămâne, în forul public, mută sau dezarticulată. Fideismele crispate, pe de o parte, și disprețul laconic, pe de altă parte, dau tonul. Reacțiile publicului întemeiate tacit pe Crezul tradiției înaintează bâjbâit spre limanul argumentației. Exercițiul intelectual al criticii teologice este timid, incoerent și confuz, fiind împiedicat și de absența unui spațiu de conlocuire. Nici utopiile postdecembriste, nici frustrările acumulate de intelighenția ortodoxă nu s-au dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ștefan Borbély și-a amintit unda de șoc generală produsă de Jurnal în cercurile culturale românești, care au considerat-o un „semnal”, un „mesaj public”, un „gest politic” fără precedent, independent de intențiile autorului său, dar poate nu fără consimțământul tacit al regimului comunist. Jurnalul, susține Borbély, a dezlănțuit în România o „bătălie canonică” în sânul înaltei culturi naționale, care a înlocuit supremația canonului literar ca expresie a excelenței culturale prin cea a canonului filozofic, altminteri marginal în comunism atunci când nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fi ediția critică integrală a operei lui Platon, primele traduceri din Heidegger în românește etc. Nu am datele necesare pentru a lega cauzal cele două întreprinderi culturale. Nu vom ști poate niciodată dacă a existat un pact, fie el și tacit, între Noica și partidul-stat, prin care ontologia sa etnică și antioccidentalismul său au fost puse pe un taler al balanței, pentru a permite ca pe celălalt taler să apară Castalia românească. Dacă Noica le vedea pe toate pe același taler
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și câteva erori punctuale. Le mulțumesc tuturor. După apariția textului în două numere succesive din revista 22 (34 și 35, august-septembrie 2001), mai mulți prieteni mi-au făcut observații utile. Matei Călinescu a remarcat două erori onomastice, corectate de mine tacit. Andrei Corbea-Hoișie, cu care am avut pe această temă o substanțială corespondență, a observat judicios că folosesc sintagma „industria Holocaustului”, la care trimit în secțiunea „«Radu Grielescu» și Mircea Eliade: ficțiune și istorie”, în câmpuri referențiale în care nu mă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fundamentalism; această „redefinire identitară a religiilor”, echivalarea religiilor cu „culturile” sau „stilurile de viață” integrate apoi unei societăți „multiculturale”, este efectul pervers al pluralismului dus la extrem, care conduce la o „identificare intracomunitară”, cu atât mai viguroasă, cu cât consimte tacit la pluralitatea comunităților. 16. Cele mai importante sunt: „Civil Religion in America”, articol apărut inițial în 1967 (Daedalus, 96, pp. 1-21) și retipărit în cartea sa Beyond Belief. Essays on Religion in a Post-Traditional World, Harper & Row, New York, 1970; „Religion
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să construiască rapid o ordine democratică. Planul Marshall a fost soluția pentru dezastrul economic și infrastructural, generând „miracolul” al cărui nume francez e poate cel mai evocator: les trente glorieuses. La nivelul statelor naționale, amnistia mai mult sau mai puțin tacită și amnezia au fost preferate „lustrației” (principiul avea să fie redescoperit în 1989 de disidenții est-europeni, cu efecte practice foarte diverse), cu excepția proceselor pentru crime de război, în parte spectacole justițiare cu destui acuzați oarecum arbitrari, mai mult decât acte
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ai poeziei clasice au rezolvat În cele mai bune creații ale lor problema oglindirii artistice a realității. Formalismul, schematismul, idilismul - aceste piedici În calea dezvoltării poeziei noastre - Își au rădăcinile nu numai În necunoașterea realităților actuale ci și În subaprecierea tacită de către anumiți poeți, a câștigurilor realizate În materie de creație de poeții clasici. Deși - datorită Îndrumării Înțelepte a partidului, bazate pe experiența sovietică - la noi nu și-au putut găsi loc manifestări nihiliste deschise față de zestrea culturală valabilă a trecutului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înnoirea și lărgirea neîncetată a conținutului ei tematic, urmare a cunoașterii tot mai profunde a realității. Pătrunderea spiritului de partid În creația poetică nu determină o sărăcire, o Îngustare a tematicii, așa cum au crezut și mai cred Încă, În mod tacit, unii poeți a căror lipsă de pregătire ideologică și politică constituie un bun teren pentru pătrunderea influenței dușmanului de clasă. (Ă). Spiritul de partid nu presupune „interzicerea” uneia sau alteia din teme. Spiritul de partid presupune Înainte de toate studiul neobosit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literare. Ea va culmina, În 1948, cu procesele de presă intentate purtătorilor de steag ai modernității literare: T.Arghezi, L.Blaga, Ion Barbu, Al. Philippide, G.Călinescu ș.a. Ruptura tipic proletcultistă cu tradiția s-a Încheiat prin eliminarea zgomotoasă sau tacită din sfera percepției și influenței literare a tuturor scriitorilor interbelici trăitori În vreme, care n-au aderat la formula literară oficială. Reprezentanții literaturii noi - caracterizată prin patos social, civic și revoluționar, dublat de dimensiunea demascatoare a războiului și a exploatării
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]