8,025 matches
-
2014. Și fu iarăși lumină când se hotăra să se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupă pe langă bulevarde largi, despicate-n scuaruri potopite de vedeață. Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală, se scurg pe langă tălpile lungi, de înțelept repetent, și păsuie adierea trecerii sale. Apă uscată se prelinge și ea nevazută-n splendoare ca să-nmoaie fântâni de tăcere și apoi gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/ ... Citește mai mult Si fu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
zanmai/ ... Citește mai mult Si fu iarăși luminăcând se hotărâsă se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupăpe lângă bulevarde largi,despicate-n scuaruri potopite de vedeață.Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală,se scurg pe langă tălpile lungi,de înțelept repetent,si păsuie adierea trecerii sale.Apa uscată se prelinge și eanevazută-n splendoareca să-nmoaie fântâni de tăcereși apoi gata,gândul muri.http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/... VI. ÎNTRE DOUĂ LUMI, de Dalelina John
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
vineri a crescut iarba sub ultima umbră a brațului stâng întâmplat lângă asfințitul ultimului nasture n-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântă a strâns în ea toate cântecele stă în genunchi și plivește fluturii sălbateci de pe talpă apoi aprinde luna și focul ... Citește mai mult ea vine numaijoia are timp să țină lecția liniei vieții mele analfabetede vineria crescut iarbasub ultima umbră a brațului stâng întâmplatlângă asfințitul ultimuluinasturen-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântăa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
APĂ ȘI PIETRE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1213 din 27 aprilie 2014. apa citește cu voce tare pietrele peștii spune cuvinte pe care le varsă în mare uneori ele vin sirene la țărm să se lipească de tălpile goale de inimile goale de cuvinte nu aruncați piatra de sub talpă este un cuvânt atât de dulce prin care curge sânge de mare nu aruncați cuvântul ce se leagă de inimă precum ulise de catarg este o poezie care pășește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
din 27 aprilie 2014. apa citește cu voce tare pietrele peștii spune cuvinte pe care le varsă în mare uneori ele vin sirene la țărm să se lipească de tălpile goale de inimile goale de cuvinte nu aruncați piatra de sub talpă este un cuvânt atât de dulce prin care curge sânge de mare nu aruncați cuvântul ce se leagă de inimă precum ulise de catarg este o poezie care pășește cu picioarele desculțe peste pietre ... Citește mai mult apa citește cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
leagă de inimă precum ulise de catarg este o poezie care pășește cu picioarele desculțe peste pietre ... Citește mai mult apa citește cu voce tare pietrelepeștiispune cuvinte pe care le varsă în mareuneoriele vin sirene la țărmsă se lipească de tălpile goalede inimile goalede cuvintenu aruncați piatra de sub talpăeste un cuvânt atât de dulceprin care curge sângede marenu aruncați cuvântul ce se leagă de inimăprecum ulise de catargeste o poeziecare pășește cu picioarele desculțepeste pietre... XXII. ARIPI PE JOS, de Vasile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
de cireș din copacul care a fost ori un asfințit cum se veștejește la țărmul unei mări cu tâmple de păsări albe aprinde o lumânare la icoana făcătoare de minuni a primului sărut plătește taxele de a iubi apoi cu tălpile goale cu luna îndoită în formă de dor se duce spre tine pe mine mă cunoaște mă ține de mână îmi dă bomboane mai amare cu câte un pas de tine nu mai știe pune mâna pe umăr și întreabă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
îmbătrânește până la tineuneori se așazăsă mai privească o floare de cireșdin copacul care a fostori un asfințit cum se veștejeștela țărmul unei mări cu tâmple de păsări albeaprinde o lumânarela icoana făcătoare de minuni a primului sărutplătește taxelede a iubiapoicu tălpile goalecu luna îndoită în formă de dorse duce spre tinepe mine mă cunoaște mă ține de mânăîmi dă bomboanemai amare cu câte un pasde tine nu mai știe pune mâna pe umăr și întreabă... XXIX. DEZLIPIREA, de Vasile Pin, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
tine, hai, smulge durerea din floarea tăcerii, durerea care-i umbrește ochii, te uiti în jur și vezi cum brațele cuprind doar neantul, un vis, o lume spectrală în care te pierzi în apa vie a iubirii, chiar dacă pământul de sub tălpile noastre se mișcă asemeni nisipurilor mișcătoare, în aer dispari dacă nu te simt lângă mine, un vis inspirat din repetare, face parte din tine, înăuntru îl simți, renăscându-te. Da, iubitule! Ține-mă, să nu-mi dai drumul! Dincolo de marginile
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
atât de mare. Urmările tragediei sunt însă, dezastruoase. “Casa inundată” - fixează astfel de moment în imagini copleșitoare: “În casă o femeie blestemă / fiindcă aplecându-se mâinile/ i se umplu cu spumă./ Privesc podeaua dispărută / pești mici pleacă și vin / printre tălpi. / Va trebui cumpărată o barcă / pentru a merge de la o locuință la alta / și ecluze, pentru a opri apa / ce se revarsă. / Amestecate, obiectele se leagănă / la mișcarea oceanului / fără ca vreunul să pară a fi fost / atins de mâini omenești
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
o explicație cusută cu ața albă. Cică ar fi visat că participase la un campionat modial de lupte unde s-ar fi luptat cu o tigroaică, ba că în timpul somnului, ca să nu cadă din pat, s-ar fi proptit cu tălpile și cu mâinile de pereții căsuței, punând presiune pe aceștia. Cert este că unul dintre pereți s-a desprins din cuie și a căzut, iar acoperișul din șindrilă a luat-o și dânsul la vale, căzând peste oaspeții aflați sub
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
Când deschideai ușa se mișca un clopoțel care era auzit din toate camerele. Prăvălia era mare, cu tijghele masive cu geamuri, iar în cutii erau expuse mărfurile. Galantare mari, rafturi înțesate cu marfă diversificată, încălțăminte agățată de șireturi, opinci din talpă și cauciuc, vopseluri, textile, nasturi, șuruburi, topoare, furci, coase, cuie toate mărimile. „Făceam prăjituri în casă, ruladă cu magiun sau nucă, cozonac, clătite cu dulceață de vișine și le scoteam la vânzare”. - Aveam în prăvălie, continua bunica cu povestirea, și
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
8) În Universul poetic „ se cunună” forma cu fondul, le signifiant ci signifie, rezultînd, la nivel lingvistic „semnul”: Ce să faceți voi cu mine / plin de semne de ruine / golit până în mistere / între gemenele sfere? Îmi dezbrac rănitul eu / Sub Talpa Lui Dumnezeu! Vino fiu al firii-nalte / rouă-a visurilor de carte / la Temple sub diademe / ai altare cu poeme! ( La Temple sub diademe ) Poate că în numele nostalgiei paradisului pierdut, poetul N.N.Negulescu creează un univers compensativ înlocuind ordinea istorică
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
istorică și cosmică printr-o ordine a poeziei care codifică universul într-un”Templu”, cu „visuri de carte”, „cu altare cu poeme”. Ca tipar formal, cartea, ca și poemul reprezintă un echivalent al universului platonician concentrat în jurul unui punct („sub talpa lui Dumnezeu”) din care „fiul firii-nalte” înalță axa semiozei infinite ca o coloană de lumină.: „și eu sui din stea în stea raza inimii” ( Spre Împărăția luminii). Conform viziunii platoniciene, cosmosul e un corp perfect , o sferă închisă care
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
vineri a crescut iarba sub ultima umbră a brațului stâng întâmplat lângă asfințitul ultimului nasture n-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântă a strâns în ea toate cântecele stă în genunchi și plivește fluturii sălbateci de pe talpă apoi aprinde luna și focul Referință Bibliografică: criza de joi / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1249, Anul IV, 02 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CRIZA DE JOI de VASILE PIN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360966_a_362295]
-
plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul familiei, disponibil pentru această nouă perioadă din viața mea. Ieșind cu greu din canal
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
atât bunicul vărului meu, cât și tatăl lui, lucrau pe renumitul pasager “Transilvania”. Ca adolescenți, în afara pescuitului, găseam tot felul de posibilități să ne petrecem timpul liber. Uneori ne alăturam și noi tinerilor, care făceau sâmbăta seară sau duminica o “talpă” între Poștă și Piața Ovidiu, sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, care fusese cândva hotel - actualul hotel Palas. Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, Spre ritul sălbatic în haine cernite. Poposește pe țărm, cu visele-scuturi, Un biet pescăruș cocoșat de poveri. Mă privește discret - îl văzusem și ieri Desculță, călcând peste urme
DESCULŢĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364243_a_365572]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ARIPILE CUVINTELOR Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 927 din 15 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi descalț sufletul de durere, ca el să pășească cu tălpile goale pe fericire ... Se afundă până la glezne în iarba cosită de cerul dragostei. Ne amestecăm surâsurile printre firele verzi cu miros de ploaie, chicotind în brațele clipelor. Scutur inima de regrete, atingând cu gândul visurile închise undeva, în biblioteca amintirilor
ARIPILE CUVINTELOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364250_a_365579]
-
Toate Articolele Autorului aș putea începe toate zilele cu un optimism debordant dar mă oprește conștiința care strigă disperată la mine că "domnul" nu mai este în trend: (nu știu de ce îl simt ca o rădăcină care mi-a cuprins tălpile și ca o lipitoare îmi suge sângele din vene) „astăzi trebuie să ai o mutră acră să fii frustrat sărac lipit să fii suferind să fii bătut să-ți plângi de milă veșnic nemulțumit să-ți blestemi mama care te-
ELEGIE OPTIMISTĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364259_a_365588]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CIUPERCĂ ALBĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului între mine și urma gândului pasul tresaltă dureros drumul prinde în răscruce talpa zdrobită au trecut așteptări prin grota minții alergarea ei a încetat a ascultat glasul acela bărbătesc profund dureros de blând au tăcut toate și oglinda tace acum în ochii tăi umbră citesc ceea ce nu este și nu va fi o
CIUPERCĂ ALBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363125_a_364454]
-
întâmplă mai mult mai dens mai profund întoarce-te și tu către soare răstoarnă-te înspre lumina lui să prinzi culorile gândurilor îți este frică hai ridică-te și ia-mă de braț vei vedea iar vei vedea oarbă a tălpilor ploilor prin pământul reavăn ai uitat soarele tu vrei să rămâi ciupercă te întreb tu taci rămâi ciupercă albă mă lași să te mângâi te întreb pleci pălăria și-mi lași în palmă o sămânță închei dialogul monolog și las
CIUPERCĂ ALBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363125_a_364454]
-
iarbă a explodat podul prinde cuprinde arcul de curcubeu cu un capăt în valul dintâi al versurilor unui poem încă neterminat și celălalt în inima femeii cu ochii din cărbunele pământului pe care nu mai calcă îl mângâie ușor cu tălpile golite de căldura visului neîmplinit scena a unsprezecea a vieții își reia tainele finalul se anunță tăcut așa cum așteptarea învelește formele în ecoul plecării unui vapor fantomă spre țărmul pe care casele se învelesc în iederă fugind de viitor sufocate
VERDE ÎNŞELĂTOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363183_a_364512]
-
trudesc, căci ea se avânta!! Așa forță și bucurie n-am mai simțit, Când o imagine-n tărie m-a țintuit, Nici ocean de frumusețe n-am văzut, Că există numai în vene-ti am și crezut! O Scumpete din tălpi până-n creștet Un izvor de bucurie, niciodată veșted, Tu-mi semeni în suflet o așa putere, La așa icoana inima palpita-n creștere, Iar, râul e-n descreștere!! Referință Bibliografica: Lângă copacul secular.. / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LANGA COPACUL SECULAR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363199_a_364528]