2,444 matches
-
ST, 1972, 23; Traian Stoica, „Cântece de alchimist”, VR, 1972, 12; Andrei Strihan, O aventură estetică cu Teodor Mazilu, București, 1972; Raicu, Structuri, 271-277; Sorin Titel, Violența comicului, RL, 1974, 2; Cornel Ungureanu, Parada filosofilor, O, 1974, 4; Florin Faifer, Tandrețea mizantropiei, CRC, 1974, 5; Georgeta Horodincă, Unghiul revelator, LCF, 1974, 7; Val Condurache, Teatrul conștiinței, CL, 1974, 9; Ciobanu, Critica, 47-52; Valeriu Cristea, Satira mecanismelor mimării, RL, 1975, 14; Dumitru Micu, Proză satirică, CNT, 1975, 16; Sorin Titel, Viziune incisivă
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
crusta păcatului se dezlipește și îți este frică de reîntoarcerea în lume. Intuițiile basmelor din copilărie primesc o definitivă confirmare: odaia sufletului luminat se bucură de chipul unui grădinar cu barbă albă - cel care, iubind florile și albinele cu egală tandrețe, nu găsește timp pentru vorbirea de rău. Pacificat, bătrânul înțelept îngrijește salcâmii ca pe niște orhidee și se îmbată de miresmele Duhului. În palatul cu multe odăi al unui astfel de suflet, muritorii de rând caută - prin rugăciune și spovadă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alegerea subiectelor) să-i scrie biografia, iar prozatorul îi îndeplinește dorința. „Abe” moare însă de SIDA, fără să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să-i scrie biografia, iar prozatorul îi îndeplinește dorința. „Abe” moare însă de SIDA, fără să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de ițe”, „nod
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
italian din 1997 distins cu marele premiu la Cannes în 1998, La vita e bella (regia: Roberto Benigni; Benigni joacă și unul din rolurile principale, precum și co-semnează scenariul, alături de Vincenzo Cerami), „spune” cu umor (nu doar cu umor negru!) și tandrețe povestea unui lagăr de concentrare nazist, așa cum se vede prin ochii unui copil pe care tatăl, de conivență cu ceilalți deținuți și ajutat de noroc, îl convinge că tot ce trăiau ei era un joc; serialul de bandă desenată Maus
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și nu anatemele. Dintre toți postmoderniștii francezi, Baudrillard a fost extrem de franc în afirmațiile sale publice despre Statele Unite, contând și pe faptul că americanii nu-i înțeleg până la capăt devastatoarea ironie (în care este și loc de tragism, toleranță și tandrețe!), totuși atât de evidentă - cel puțin în mica și splendid scrisa Amérique. Dar nici Tocqueville nu a fost mai bine înțeles de americani: până azi, volumul al doilea al magnificei sale cărți Despre democrație în America, adică tocmai volumul de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aceea a unui adolescent hotărâtă să isprăvească și, cu o scurtătură nervoasă, să meragă Înainte: «Nici - o scofală, ducă-se dracului». Mișcările acestea bruște și impetuoase cu care Îndeamnă la ură de clasă, sunt Însă apte să Îmbrățișeze cu o tandrețe bărbătească masa muncitorilor. «Măi fraților, măi uitaților, măi tovarăși!», sau să cuprindă torențial colectivitatea activă și peisajul muncii socialiste de la noi sau din Uniunea Sovietică. Cheltuind larg din forța lui verbală, acumulând vorbe care stimulează lupta, afectele sau imperativele omului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un fenomen foarte subtil, dar este ușor de reperat de cei cu spirit de observație. Ca să arătăm că suntem emoționați, vorbim mai mult cu partea stângă a feței. Și ca să creem un climat de blândețe, înclinăm capul. În momentele de tandrețe, capul ni se înclină în ambele părți, însă mișcările spre stânga sunt întotdeauna mai accentuate. Când ne lăsăm în voia sentimentelor pozitive ne destindem și gâtul devine mai suplu. Aceste fenomene par să fie universale. De altfel, faptul că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
din străfundurile ființei ori de câte ori cineva îndrăznește să ne mângâie sau să ne atingă foarte ușor. Este vorba despre o impresie de reamintire de natură subliminală, o engramă agreabilă din trecutul nostru afectiv. Cei care știu să atingă deliberat transmit o tandrețe care ușurează apropierea. Ei dețin o reală putere. În anumite condiții, seducția beneficiază de interconectarea tuturor simțurilor noastre, care favorizează astfel foarte mult receptarea tandreței. Mesajele de seducție trec prin atingere, dar mesajele de iubire nu sunt, fără îndoială, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
o engramă agreabilă din trecutul nostru afectiv. Cei care știu să atingă deliberat transmit o tandrețe care ușurează apropierea. Ei dețin o reală putere. În anumite condiții, seducția beneficiază de interconectarea tuturor simțurilor noastre, care favorizează astfel foarte mult receptarea tandreței. Mesajele de seducție trec prin atingere, dar mesajele de iubire nu sunt, fără îndoială, cu adevărat eficiente, decât atunci când li se aliază feromonii, pentru a duce mai departe dorințele noastre. Acțiunea subliminală a feromonilor Un fluture este capabil să detecteze
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
partea superioară a trupului. CAPITOLUL 9 Semnele de afecțiune în partea superioară a trupului Partea superioară a trupului nostru vehiculează foarte multe emoții. De altfel, bustul este zona corporală care degajă cea mai multă căldură atunci când îmbrățișăm pe cineva. Împărtășim tandrețea „luând în brațe” și ne arătăm generozitatea „întinzând o mână”. Dar nu toate părțile trupului și membrelor au aceeași încărcătură afectivă. Iar atunci când dorințele ne rămân ascunse, tot pozițiile și gesturile noastre sunt cele care vorbesc despre ele. Umerii care
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
să ne sărute mâna și ne amuzăm împreună cu el. În schimb, gâtul și scobitura umărului sunt rezervate mângâierilor și sărutărilor afectuoase. Atunci când mâinile noastre ajung în acele zone, întotdeauna exprimă multă căldură. Priviți acest gest: În el se oglindește toată tandrețea persoanei care, de exemplu, privește depărtarea unui tren, ținându-și mâna pe inimă. Gestul atrage atenția asupra mijlocului gâtului. Seducția acționează. În toate clipele plăcute, barierele noastre mentale cad. Suntem mai receptivi, mai permeabili la atitudinile celorlalți. Trupul nostru este
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
spune că atitudinea nu este plină de gingășie. Dar este o gingășie narcisistă. Syne revine în trupul ei, pentru ea. Acest tip de gest poate dezvălui și mai multă gingășie. Observați cum atitudinea Synei ilustrată mai jos, degajă mai multă tandrețe decât cele precedente. Atunci când interlocutorul se abandonează și capul lui se abandonează. Nu există vreo regulă absolută, însă, în general, cu cât oamenii sunt mai fuzionali, cu atât mai suplă este axa capului lor. De fapt, micromângâierile brațelor ne cer
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
limbaj de masă” are și ea o accepțiune cât se poate de specială: autorul o vede ca făcând parte din categoria „limbajelor profesionale”, a slang-ului care a acoperit, încetul cu încetul, moștenirea a ceea ce se numea, cu deferență și tandrețe, „King’s (Queen’s) English”. Obsedați de comunicarea instantanee - foamea de texte a revistelor deja menționate, de la Black Mask și Dime Detective Magazine la Spicy Detective, era insațiabilă, acestea trăind sub regimul urgenței absolute -, obligându-l pe cititor nu să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o amintire durabilă. Este și singura a cărei imagine se leagă de umezeala și răceala ploii și nu de căldura insuportabilă a deșertului californian. Ce alt omagiu îi putea aduce decât să-și încheie relatarea invocând-o cu o irepresibilă tandrețe? Romanul iese, în felul acesta, de sub tirania simbolului morții, al „somnului de veci”. Adevărata încheiere ne trimite într-o neașteptată lume a dorinței neîmplinite, a pasiunii născute enigmatic într-o seară ploioasă, într-o casă sordidă: În drum spre centru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mare clasă - are o altă soție și că, sub numele de Larry Victor, duce o perfectă viață dublă. Vulnerabil, sensibilizat de propria dramă conjugală, Marlowe decide să-i dea o mână de ajutor lui Les/Larry, în clipa când surprinde tandrețea ce-l leagă de inocenta Angel, care-l iubește cu o imensă devoțiune. Lucrurile virează din dramatic spre tragic atunci când Marlowe descoperă în biroul lui Larry Victor cadavrul unei femei împușcate. Printr-o pură întâmplare, detectivul fusese martorul confruntării violente
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vorba așadar de un veritabil mecanism de apărare, de vreme ce, atunci când intră în acțiune, el produce o diminuare a anxietății. Fundamentele acestui mecanism de apărare sunt: refuzul ferm al cererilor nerezonabile ale altora, exprimarea opiniilor proprii, ca și a furiei, afecțiunii, tandreței și, în general, a emoțiilor resimțite (fie ele pozitive ori negative), capacitatea de a cere favoruri și de a-și face respectate drepturile. Pe scurt, avem de-a face, după cum spune și definiția lui Salter, cu un fel de „libertate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
contrariu, care apare în perioada copilăriei, ar putea fi apropiată de altruism. Este vorba de transformarea sentimentelor de gelozie în afecțiune, în relația cu rivali care sunt frații, surorile și părintele de același sex cu subiectul. Dar, în acest caz, tandrețea reacțională al cărei obiect sunt nu se întinde, ca altruismul, la ansamblul ființelor umane. Freud constată în această privință (1901/1988) că unii adulți retrăiesc în visele lor perioada anterioară formației reacționale. Ei sunt înfricoșați de faptul că visează moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ca, „în caz de pericol, să adopți opusul cel mai apropiat” (Le Guen et al., 1985). Putem spune că orice contrainvestire se organizează ca formațiune reacțională sau că orice formațiune reacțională este o contrainvestire: pudoare versus exhibiționism, curățenie versus mizerie, tandrețe versus ură. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Ca și refularea, contrainvestirea este un proces ce se menține în permanență activ. Putem observa că, în calitate de energie de investire, contrainvestirea prezintă anumite caracteristici ale stabilității simptomului, și chiar ale conservării acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe care acest ajutor o întărește. Potrivit lui Freud (1926/1968), în isterie, modificările eului prin formațiunea reacțională sunt și semnul unor activități de contrainvestire. În acest fel, conflictul rezultat din ambivalență este, după cât se pare, rezolvat. O demonstrează surplusul de tandrețe sau atenția anxioasă electivă a unei paciente isterice față de copiii săi, înlocuind ura subiacentă legată de moțiunile pulsionale infantile ale femeii. Tot astfel, în isteria de conversie, transpunere corporală a tensiunilor psihice, „contrainvestirea își alege (...) fragmentul asupra căruia va putea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi pusă în legătură cu seducția reală exercitată de către adult asupra copilului. În articolul intitulat „Confuzie de limbă între adulți și copil”, Ferenczi vorbește despre actualitatea dureroasă a practicilor incestuoase la adulți, dezvăluite de atunci în număr mare. Pe când copilul așteaptă limbajul tandreței, limbajul pasiunii se impune prin practici abuzive. Ferenczi explică atunci că frecventa supunere, atât de surprinzătoare, a micilor victime s-ar datora faptului că, inconștient, copilul este depozitarul culpabilității nerecunoscute a adultului. Acest gen de introiecție ar putea fi numit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o întreagă familie, apoi, crescând, se mulțumește să-și imagineze un tată prestigios. Alt beneficiu al acestui roman, remarcă Freud, constă într-o eventuală eliminare a culpabilității unui incest dorit cu sora. Acest roman nu trebuie să lase impresia că tandrețea pentru părinții reali a dispărut. Tatăl imaginar prestigios nu este decât imaginea celui în care copilul a crezut odinioară și „expresia regretului de a vedea că acele vremuri fericite s-au dus” (1909/1974). Iată, în sfârșit, relatate de el
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mod absolut din lumea exterioară. Stc "S" Sublimaretc "Sublimare" Definițietc "Definiție" Termenul „sublimare” are în opera lui Freud două sensuri: - desexualizare a unei pulsiuni având drept țintă o persoană ce ar putea (sau a putut) fi dorită sexual. Transformată în tandrețe sau în prietenie, pulsiunea își schimbă scopul, dar obiectul rămâne același; - derivare a energiei unei pulsiuni sexuale sau agresive înspre activități valorizate social (artistice, intelectuale, morale). Pulsiunea se deturnează atunci de la obiectul și scopul său (erotic sau agresiv) primitiv, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este sensul cel mai curent. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Primul sens al termenului, acela de pulsiune sexuală care nu-și schimbă obiectul, ci scopul, întrucât este desexualizată, le este aproape necunoscut majorității autorilor. Freud (1924/1985) evidențiază totuși transformarea în tandrețe a iubirii pentru părintele de sex opus, iubire desexualizată și sublimată după dispariția complexului oedipian. În mod simetric, K. Abraham (1908/1973) vede în refuzul incestului o sublimare a iubirii față de părinți. Freud atribuie în mai multe rânduri originea sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sublimate (1915/1981, 1921/1981, 1922/1974). El precizează mai cu seamă (1911/1979) că tendințele homosexuale se află la baza prieteniei, camaraderiei, spiritului de grup și a iubirii față de oameni în general. În sfârșit, el evocă și relația de tandrețe care, deși provine dintr-o pulsiune sexuală, renunță la satisfacția erotică și câștigă astfel un caracter durabil (1933/1984). Al doilea sens al termenului, cel mai curent, a fost și rămâne o sursă de constante divergențe între cei care au
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]