1,982 matches
-
nume nu-l cunoșteam. Era liniște și o lumină cenușie, puteam să mă adun. Și iar în camera mea, iar în pat, sub cearceaf, cu fața la perete... Am plâns în ziua aceea până seara, nu mă mai puteam stăpâni. Când intra tanti Aura, mă prefăceam că dorm. Am plâns mai ales când am văzut-o pe Zizi, săraca, uitată de zile întregi sub masă, cu frumoasa ei rochiță îmbîcsită de praf, cu părul ei de ață încîlcit ca altă arătare. Când mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care ducea spre școala veche. Căci acesta era locul de joacă pe care îl trăsese Garoafa din pălărie, așa că eu puteam fi sigură că mâine voi fi regină la foișor. După masa de seară m-am dus în camera mea. Tanti Aura obișnuia să se culce devreme, fiindcă trăgea la mașină toată ziua. Așa că nici nu m-am dezbrăcat de culcare, ci m-am așezat frumos pe pat, cu Comandantul Cetății-de-zăpada pe genunchi, și-am început să răsfoiesc paginile gălbui, frumos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pat, cu Comandantul Cetății-de-zăpada pe genunchi, și-am început să răsfoiesc paginile gălbui, frumos ilustrate. Nu aveam răbdare să citesc, mă gândeam la o sută de lucruri în același timp. Fiecare zi din cele șase câte stătusem până acum la tanti Aura mi se amesteca în memorie (și chiar mai adânc, acolo unde se nasc sentimentele) cu celelalte, dând o imagine mirifică și dureroasă. Eram cu totul tulburată și chiar fizic aveam o permanentă, surdă senzație de rău. Mă însoțise în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trecută și am făcut efectiv o criză de isterie. Am plâns și m-am tăvălit pe jos, lovindu-mă cu palmele peste față, înfigîndu-mi unghiile în brațe. Le-am dat afară pe fetițe urlând la ele. Am țipat și la tanti Aura, care intrase speriată. Abia după vreo oră m-am mai potolit și-am început să râd printre lacrimi la glumele pe care mi le spunea mătușa ca să mă liniștească. I-am zis că am pierdut-o pe Zizi, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
isprăvit decât în câteva zile. La început n-am priceput nimic, era un fel de povestire încîlcită. Am sărit vreo douăzeci de pagini și am rămas uimită. Era povestea mea, era vorba despre mine. Cum mă duceam cu mama la tanti Aura și cu tata la Orășelul Copiilor, cum călătoream legănîndu-ne în tramvaie, cum m-a mușcat odată Chombe de obraz, cum îi făceam fustițe lui Zizi. Era apoi despre pietenele mele, despre Garoafa și Puia și Balena și Ada și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așa cum erau. Scria despre Egor și doamna Bach, despre strămoșii lor, despre scoica din care emanau vise. Scria despre jocul nostru de-a Reginele și despre tot ce ni s-a întîmplat în timpul lui, în săptămâna cât am stat la tanti Aura. Scria că am intrat în fine în REM și că l-am găsit pe tânăr bătând la mașină și că el m-a mângâiat pe păr și mi-a dat să citesc povestea aceea. M-am înspăimîntat. Am lăsat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oaselor și-am mai zăcut și așa destul timp. Când m-am dezmeticit, am auzit, de dincolo de glasvand, murmurul unor voci pe care le cunoșteam. M-am ridicat din pat și mi-am lipit urechea de sticla mată, zgrunțuroasă. Vorbea tanti Aura: " Cred că ar fi mai bine, Costele. Eu, cum mă vezi, cu lucrul toată ziua, nu prea am timp de ea. A hoinărit toată săptămâna, a slăbit. Nu știu ce e cu ea. Cred că i-e și dor de casă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
amândoi pe ușă și m-ar fi luat cu forța de acolo. După câteva minute i-am auzit îndreptîndu-se spre camera mea. M-am aruncat în pat și m-am prefăcut că dorm. S-au așezat pe marginea patului și tanti Aura, mîngîindu-mi părul, mi-a șoptit să mă trezesc. Am deschis ochii, m-am ridicat, l-am pupat pe tata și deodată, surprinzător pentru mine, aproape am strigat la el: "Tată, nu vreau să plec de aici, vreau să mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întorc înapoi. Tata a fost de acord, așa că, după ce-am mai sporovăit o vreme împreună, în aerul răcoros, m-am îmbrăcat de plecare și mi-am făcut "bagajul". Eram atât de tristă, încît n-am băgat de seamă că tanti Aura îmi pusese într-o sacoșă mare toate schimburile. Mi-am luat și eu lucrurile la care țineam acum cel mai mult: oul l-am înfășurat în petice de stofă și l-am pus în cutia de pantofi, împreună cu scoica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
na Sen se plânge că o chem încă "doamnă", iar nu "mamă", cum e obiceiul în India. Are o blândețe sfântă și comunicativă, o inocență deconcertantă. O iubesc. Se fac comentarii insinuante. Mantu cere să-l numesc "unchi", iar Lilu "tanti", deși nu are decât 17 ani. Mă amuz. Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am supărat (de altfel, aceasta ni se întîmplă de două ori pe zi), și a încercat tot felul de gesturi erotic-sentimentale ca să mă împace. Am lucrat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cât oi putea ! Oi vedea tu cât îmi dai, mai încolo ! După ce pleacă Oița, îi pare deodată rău că a vândut așa de ieftin ! Cu prima ocazie, i-o spune de la obraz : — Mi-ai luat pe nimic cutare lucru... — Cum tanti, eu ? începe Oița. Se tocmesc iar, și câteodată rămâne la cât a cerut Vica. Dar până să vină rândul să-i dea banii, la rata lunii următoare, se cam uită ce s-a convenit... Așa mi-au strecurat vecinele... Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la vedere țeasta, veșted-roză. — Ai dat și ligheanul alb, de faianță ? Aveai un lighean alb, de faianță, cu flori roșii și mari și o cană la fel, înaltă... Le țineai pe lavoar, în sală... Le-ai dat ? P-amândouă ? De ce, tanti Vica ? — Mai dă-le naibii ! Mai dă-le naibii, că era crăpate ! Da să fi știut că le vreai, nu le dădeam... I-am tot zis mă-tii când mai trecea p-aici, ia-le și ia-le... Ia-le
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-așa umbla, ni-ni-ni, pe lângă Neguleasca, s-o ia Mișu Negulescu. Și uite că a luat-o ! Și de-atunci a umblat numa cu intrigi, să mă facă pe mine să mă cert cu Neguleasca... — Ce-ai cu ea, tanti Vica ? Pare o femeie harnică... Ia mai dă-o dracu ! Dacă nu se înțelege cu Moapsa, măcar se înțelege cu Reli, vecina de dincolo de gardul maro. Anii trec peste vecina Reli fără să o atingă, uite-o și-acum, tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ofițerului de serviciu din baterie că urmează să plec În cazarmă, să fac serviciu de santinelă la ceea ce se cheamă „Interior“ - toată povestea asta cu garda la interior rivalizează cu poveștile despre fantome. [Maria a primit adresa lui Anaïs, de la tanti Coca, un fel de mătușă mai Îndepărtată, care se cunoaște cu doamna Ionescu de la primărie. La primărie au venit ajutoare. CÎteva camioane cu lucruri trimise din Franța. Oamenii din Europa s-au mobilizat, Își exprimă solidaritatea. Există nenumărate comitete și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arătător și mijlociu. Tanti Coca a primit una. Ei, a primit și cîteva plase cu ajutoare, să le Împartă cui vrea ea, În cartier, la oameni. Auzi, dragă, Îmi zice că cică să-mi păstrez și eu una, a zis tanti Coca, un zîmbet ironic i s-a Întins pe față. Doamna Ionescu e importantă acum... nu știu, nu vreau să spun nimic... adică... Tanti Coca a dat din cap Într-un fel... e, așa, o femeie neîmplinită... femeie fără bărbat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Doamna Ionescu e importantă acum... nu știu, nu vreau să spun nimic... adică... Tanti Coca a dat din cap Într-un fel... e, așa, o femeie neîmplinită... femeie fără bărbat... a fost și un pic cam bolnavă, a mai zis tanti Coca și și-a dat ochii peste cap. Eu mă duceam pe la ea s-o mai bag În seamă, c-o fi și ea un suflet de om. Erau În bucătărie. Mama Mariei a zîmbit deasupra ibricului de cafea, a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și și-a dat ochii peste cap. Eu mă duceam pe la ea s-o mai bag În seamă, c-o fi și ea un suflet de om. Erau În bucătărie. Mama Mariei a zîmbit deasupra ibricului de cafea, a adus tanti Coca o pungă de boabe, din pachetele cu ajutoare. Mama Mariei a trebuit să caute rîșnița Într-o debara, s-au minunat că mai merge, să fi trecut vreo 3 ani de cînd n-au mai folosit-o. Da, dragă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vreo 3 ani de cînd n-au mai folosit-o. Da, dragă, doamna Ionescu asta... și acum am găsit-o acolo În birou, Învelită Într-un șal de mohair, ceva nemaivăzut, așa, generoasă de parcă e de viță nobilă, a zis tanti Coca și a Început să rîdă. Auzi, fato, dar tu să-i scrii franțuzoaicei. Uite, Îți faci o prietenă. Nu știi ce se mai Întîmplă Într- un an, doi. Vine ea pe-aici, te duci și tu pe la ea. Cred
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe la ea. Cred că o să fie ceva normal... măcar voi ăștia tinerii să călătoriți prin Europa, că nouă ne-a trecut rîndul... eu, dacă am fost de două ori În Bulgaria cu Marcel, se cheamă că-s umblată, a zis tanti Coca rîzÎnd. Maria i-a scris prima scrisoare cu reținere. Nu știa la ce să se aștepte, ce poți să-i scrii unui om despre care nu știi nimic? E un pic stupid. I-a spus că studiază medicina, că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fusese domnișoară și nu le putea da uitării numai fiindcă acum nu mai era. În plus, avea o mulțime de treburi, așa că umbla mult prin oraș și Nestor o însoțea, țop-țop-țop, fără să crâcnească. Prietenelor mamei trebuia să le spună tanti, deși știa bine că nu erau de-ale casei și nici rude nu-i erau, dar se uitau în jos la el cu ochi strălucitori și îi zâmbeau drăgăstos, iar uneori, în toiul zâmbetului, îi făceau mamei cu ochiul. Una
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în momentul acestei creșteri de intensitate a vocii și interesului se auziră clar și distinct cele două explozii ale unei grenade de dublu impact pe gulerul ușii spulberate. Un nou eveniment de pagina întâia își anunța debutul. BINGO NAȚIONAL Lele,tanti, dom` le,doamnă Domnișoară, domnișor, Ia cartonul cu bingote Pentru țară și popor. Vilă, casă și mașină Miliarde câte-or fi Toate-ți stau să te lovească De norocu te-o izbi! Personaje: Un U Un alt U U Ai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a citit în ședințele literare ale cercului "Sburătorul" din anii! 1923- Se auzi soneria ia ușa din față. Ursuză ca de obicei, Sia se întoarse greoi pe scaun spre Lina Rim, care, cu ochelarii pe nas, cârpea pledul agățat cine știe cum. - Tanti! Sună! zise leneș Sia. Lina, care băga în ac, nu răspunse îndată. Sia se uită la profesor. Doctorul Rim, nemișcat pe fotoliu! do la birou, nu spuse nimic, surise numai gardianei, cu intenția de a fi grațios și, firește, mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că o să vie ea și ziua când n-o să mai sune unii și alții la orice moment, că o să vie ea ziua când n-o să mai ceară la orice lucru voia cucoanei Lina. Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru: - Tanti, sună! în adevăr, se auzise a doua oară, timidă, tremurătoare, soneria. - Deschide, fată, deschide! Ce lași să aștepte! zise Lina tihnit. La ușă era Mini, care plecase de acasă nedumerită bine asupra adresei celei noi a prietenilor Rim și căutase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
țingău. Venea pe la Sia în fiecare seară cam pe la aceeași oră, când știa că e mai liberă. De altfel, fata luase de la început bunul obicei să nu ajute pe Lina la menaj. Leneșă de felul ei, hotărâse pe Lică că "tanti" nu trebuia învățată rău. De lucrat nu lucra, ținea în mână aceeași cârpă de olandă înnegrită, în care înfigea acul când Lina se cam încrunta. Se plictisea acolo cu patronii. Aștepta toată ziua vizita lui Lică. La început făcuse chiar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
celor doi era plină de calcule și de proiecte, nu se mai putea chema tăcere, și, pe drept, buna Lina, când intră nădușită și cu ceva abur de friptură pe ea, găsi că totul e în cea mai bună ordine. - Tanti miroase bine! spuse Rim domnișoarei Sia. - N-ai vrea să mănânci în sufragerie? întrebă Lina, însuflețită de spusele lui Mini. - E o idee! admise Rim, calculând că Sia, care îi servea masa în birou, va fi astfel cruțată. E drept
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]