14,658 matches
-
goană casa de bilete închisă și, nimeni în ea. Mă îndrept repede spre sala de așteptare sigur că o găsesc acolo ... e pustie! Mă năpustesc în lateral, unde se termină clădirile gării și, unde sunt prevăzute ieșirile de serviciu ... nici un taxi, nicio mașină, nicio trăsură! Verific repede și-n partea opusă ... nimic și nimeni, doar liniște! Scâncesc deznădăjduit înlăuntrul meu ... repetând: - Giulia! Pierise după o perdea inaccesibilă mie, fără nicio urmă. Atunci, observ agitat ... nu este prezent nici personalul obișnuit al
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
ultima bătălie cea dintre muză și stârvul muzei, cea dintre zborurile din afara și zborurile din' năuntru! ... Toate lucrurile poartă numărul 13 ca si cum s-ar fi născut toate deodată și toate numai în casa Poetului! Vagonul numărul 13, locul numărul 13, taxiul numărul 13, ca și cum toate au declarat grevă Poeziei pentru ziua de 13, cănd vulturi însângerați își vor împietri zborul, pește soare și cer, deodată! Ca si cum soldatul cu numarul 13, sub aripa Îngerului,... își ascunde Timpul și dorința de moarte! Soldatul
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
și pământul cu sunetul sau de dincolo cu ecoul sau de aici, rotitor în adâncuri, rotitor în înălțimi! Vagonul cu numarul 13, pe scaunul cu numarul 13 destinul poeziei poezia, în coca ei: mirifica desfacere a cuvântului necuvântat și durut! Taxiul cu numarul 13 preia iubirea de păsări și cer, de vulturi însângerați, împietriți în cadrane de ceasuri de foc și de nelumină, o prezicere de revoltă a naturii fulgera din parcuri și străzi! - Unde ne duceți poetul?! țipă necuvintele cu
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
semn de prețuire care poate fi citit și recitit din generație în generație, oferindu-i viață veșnică marelui poet. În volumul de față apar în repetate rânduri cifrele: 13 (Toate lucrurile poartă numărul 13; Vagonul numărul 13,/ locul numărul 13,/taxiul numărul 13; soldatul cu numărul 13; scaunul cu numărul 13; casa mea are numărul 13;), 31 (zboară Îngerul,/31-13, 13-31), 33 (33 a strigat îngerul; 33 au strigat mama și tata; 33 a scâncit și sora din pătuț;), 50 (Cu
ULTIMUL ZOR,RECENZIE DE FLORINA DINU de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367429_a_368758]
-
simetrie perfectă / zboară Îngerul / 31 - 13, 13 - 31 / aripile lui măsoară / cuvântul-necuvântul / necuvântul-cuvântul” („Zbor simetric”). Și: „Toate lucrurile poartă numărul 13 / ca și cum s-ar fi născut toate deodată / și toate numai în casa Poetului! // Vagonul numărul 13 / locul numărul 13 / taxiul numărul 13 / ca și cum toate / au declarat grevă Poeziei / pentru ziua de 13 /.../ ca și cum soldatul cu numărul 13 / sub aripa Îngerului / își ascunde Timpul / și dorința de moarte” („Medalionul nr. 13”). Și: „13, ca niște limbi de clopot / înfioară cerul și
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
Da, șase zile pe săptămână, de peste doi ani. - Nu-i obositor? - Ce este ușor în viață, domnule doctor? - Asta cam așa este. Atunci hai să mergem că scapi autobuzul. - Mulțumesc. Repet, nu trebuie să vă deranjați. Mă descurc cu un taxi până la gară. - Nu-i nevoie. Este plăcerea mea. Sper să ne mai vedem cât timp este mama dumitale internată la noi. - Desigur. - Ești căsătorită? - Nu. Nu am avut timp și nici condițiile să o fac. De fiecare dată s-a
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
mon cher!”, care mă moleșea și descuraja. Câteva mesaje pe un anumit spațiu virtual m-au ambiționat. M-am îmbrăcat grăbit, am aruncat într-o geantă strictul necesar pentru o călătorie de o zi sau două, am sărit într-un taxi și am ajuns la gară cu două minute înainte ca trenul să fie anunțat. Cu biletul în mână, încercând să citesc în fugă locul repartizat, am intrat pe peronul inundat de căldură. Simțeam asfaltul moale sub picior, dar ochii, încă
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
de pe toate satele să le facă sănii, care, căruțe [...] Căzi, răcitoare și alte vase de lemn”. Dar sunt și alte centre, să le zicem profane. „Ăsta-i cinematograful”, trebuie să afle, printre primele lucruri, un tânăr ofițer coborât din primul taxi pe care l-a luat în viața lui, prezentându-se la garnizoana dintr-un orășel alintat cu titlul de „metropolă”, după ce călătorise cu un tren tras de „o locomotivă tare jingașă”, căreia „mereu îi lăcrămează ochii când îi vine miros
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (98) - DĂ-MI REPEDE RESTUL Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Azi dimineața devreme, pentru că mă grăbeam foarte, am luat un taxi. Trebuia să ajung repede acasă, uitasem ceva esențial. Șoferul s-a prins imediat că mă tot uit la ceas și, când am ajuns, a încercat să mă taxeze în plus. Dar cu mine nu putea să-i meargă. Cunoșteam tariful
SCHIŢE UMORISTICE (98) – DĂ-MI REPEDE RESTUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367061_a_368390]
-
pe mine". Hai să mergem în centru, acolo găsesc eu pe cineva să schimbe suta. Când am ajuns în centru mi-am dat seama că uitasem cu totul să trec pe acasă, să iau acel ceva esențial pentru care luasem taxiul. - Întoarce mașina, am strigat, plecăm din nou acasă. Urgent! N-a mai fost nevoie să-mi dea rest. Suta acoperea exact toate cursele. Așa e corect. Mama lui de escroc, m-am gândit, pe mine s-a găsit să mă
SCHIŢE UMORISTICE (98) – DĂ-MI REPEDE RESTUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367061_a_368390]
-
a evita o discuție mai “academică”. Dimineața în jurul orei opt, Suzana mă aștepta în gară cu flori.Era aceeași fată, înaltă ca și mine, blondă, subțirică și deosebit de frumoasă. Ne-am sărutat cu bucurie și m-a condus cu un taxi spre cartierul unde locuia familia ei, arătându-mi pe drum orașul și descriind sumar locurile pe unde treceam. Mi-a povestit că familia ei era compusă dintr-un tată vitreg, șofer pe autocarele societății de turism cehoslovac, mama casnică și
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
ceardaș. I-am explicat că sunt și dansuri românești care se aseamănă ca ritm și permit să se danseze după muzica maghiară. A fost o seară deosebit de frumoasă, numai că duminică dimineața, când am părăsit barul, nu am găsit niciun taxi să plecăm acasă, toate fiind ocupate de ceilalți consumatori din discotecă, așa că am fost nevoiți, până la urmă, să mergem cu mașina de serviciu a societății de transport în comun, care trecea prin zonă, până aproape de cartierul Suzanei, apoi am luat
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
plecăm acasă, toate fiind ocupate de ceilalți consumatori din discotecă, așa că am fost nevoiți, până la urmă, să mergem cu mașina de serviciu a societății de transport în comun, care trecea prin zonă, până aproape de cartierul Suzanei, apoi am luat un taxi până acasă. Eram foarte bine dispuși după această petrecere, așa că nu ne-a deranjat prea tare acest inconvenient. O altă surpriză mă aștepta în ziua următoare. Suzana și-a luat trei zile de concediu ca să mergem într-o excursie în
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
opresc la o ținută care mă avantaja. Un costum de culoare bleumarin, cambrat, cu guler tip Marie Stuart, lucrat cu multă măiestrie, pantofi negri cu toc și geantă neagră. Îmi aranjez părul cu migală, verific ținuta încă odată, chem un taxi și plec spre liceu. Eram anunțați să fim prezenți la ora șapte treizeci. Intru în cancelarie, unde erau prezente toate cadrele didactice. Sosi și președintele comisiei, un profesor de la Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iași. - Bună ziua, dragi colegi! - Bine ați
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
Mai am cu mine o gentuță cu acte, medicamente și o trusă de toaletă. Mai dau o privire prin casă, mă uit în fugă la știrile australiene de la televizor, apoi un breakfast (mic dejun) și la ora zece fix chemăm taxiul. Scoatem valizele pe trotuar deoarece aici taxiul vine prompt, la câteva minute de la chemarea telefonică. Așa a fost și de data asta... Apare de după colțul străzii un taximetru nou-nouț (așa pare...) curat-curat. Din el sare un driver chinez, nu mai
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
acte, medicamente și o trusă de toaletă. Mai dau o privire prin casă, mă uit în fugă la știrile australiene de la televizor, apoi un breakfast (mic dejun) și la ora zece fix chemăm taxiul. Scoatem valizele pe trotuar deoarece aici taxiul vine prompt, la câteva minute de la chemarea telefonică. Așa a fost și de data asta... Apare de după colțul străzii un taximetru nou-nouț (așa pare...) curat-curat. Din el sare un driver chinez, nu mai înalt de un metru jumate, pune mâna
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
-ul era de vină, blondul sau poate șampania. În stradă, imaginea era aceeași. Nu se schimbase nimic! Același tablou retro, cu mașini de epocă, doamne elegante la brațul domnilor în costume sofisticate și pălării asortate se plimbau captivați în discuții. Taxiurile se aliniau lângă bordură, preluând clienții. Amețită, Carol iși luă la revedere de la prieteni. Se urcă în limuzina neagra. Îi comunică șoferului adresa. Închise ochii și se lăsă furată de liniștea din mașină. S-a trezit, auzind vocea șoferului ce
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
noul boss. Voi fi concediată” Alerga prin casă, se împiedica neîndemânatică de lucruri. Reuși, să se aranjeze. Taior, cămașă albă, pantofi negri cu toc înalt. Și ... de ce nu, cravata lui JJ. Poate îi purta noroc. Se potrivea la costumația office. Taxiul l-a găsit tot cu un strop de noroc. Noutatea era că viața și lumea reveniseră la normal. În vremurile moderne. Nimic retro. Avea impresia, că liftul urca prea încet. Inima îi bătea mai repede. Dacă se trezea iar la
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
refuz să fie puternic și să înțeleagă că dragostea este un sentiment minunat doar atunci când te face fericit. El a sărutat-o pe frunte și a plecat, iar Stela a rămas privindu-l din spatele ferestrei cum s-a urcat în taxi. A mers apoi în camera lui și, cu ochii în lacrimi, s-a rugat ca totul să fie bine. Toată seara l-a așteptat și, cum el întârzia, ea a bănuit că răspunsul fetei îi făcuse fericiți pe amândoi și
UN ALT FRAGMENT DIN CARTEA....DOAR IUBIREA RĂMÂNE.. de SILVIA KATZ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364772_a_366101]
-
din orașe. Treaba se știe de la noi, nu!? Mie unul mi-a înflorit imaginația de chiar mai multe...deschizandu-mi-se astfel pofta de al evita pe cât posibil pe individ. Mă și întrebăm: așa disperați or fi toți șoferii de taxi în țara asta? Aproape că mă îngrijorăm serios. I-am și spus colegului, dar cu toate că m-a crezut și-l refuză politicos pe ..șoferul care de această data coborâse (se și calmase parcă prin discuția cu noi), nicidecum nu preferă
AVENTURI IN RIO! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349503_a_350832]
-
fie multă lume. Să fie un cadru natural, cu verdeață și aer curat. - Pentru pădure este târziu și nici mașina nu o am. Dar putem merge să o luăm de la bunici. - Stau departe bunicii tăi? - Pe Traian, dar cu un taxi facem zece minute. Așa vezi și tu vila bunicilor. - Dacă nu durează prea mult.... - Hai să mergem. Cristian își luă prietena de mână și o luă prin parcul din fața magazinului Universal spre stația de taxi. Când au ajuns la bunici
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
Pe Traian, dar cu un taxi facem zece minute. Așa vezi și tu vila bunicilor. - Dacă nu durează prea mult.... - Hai să mergem. Cristian își luă prietena de mână și o luă prin parcul din fața magazinului Universal spre stația de taxi. Când au ajuns la bunici, aceștia nu erau acasă. - Avem ghinion. Văd că nu sunt acasă. Știu unde este cheia de rezervă, așa că hai să intrăm. - Nu se supără pe tine? - Cum să se supere? Ce, este prima dată când
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
mereu o parte din mine și nimic nu ne mai poate despărți. Doar noi putem fi proprii noștri dușmani dacă nu ne controlăm cum trebuie acțiunile viitoare. Gata am închis ușa, să duc cheia la loc și plecăm, stația de taxi este la cincizeci de metri, mergem să cinăm și apoi facem ce dorești tu. - Vreau să merg la cămin să fac un duș. - Așa vom face. Cei doi tineri mergând pe trotuar ținându-se îmbrățișați s-au urcat în primul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
este la cincizeci de metri, mergem să cinăm și apoi facem ce dorești tu. - Vreau să merg la cămin să fac un duș. - Așa vom face. Cei doi tineri mergând pe trotuar ținându-se îmbrățișați s-au urcat în primul taxi și au pornit spre centrul orașului. Când au ajuns la grădina Miorița să servească cina, Andrada disperată îl întreabă pe Cristian: - Cris, dar florile? - Care flori scumpo? - Trandafirii! - Ce-i cu ei? Nu i-ai luat? - Nu, i-am uitat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
am avut încât nu știam pe unde calc și ce se întâmpla cu mine. - Știu, iubito. Nu-i nevoie să te scuzi. Dacă eu eram mai atent, atunci trebuia să observ că nu ai nimic în mână când mergeam spre taxi. - Așa este. Am emoții și ele nu se vor sfârși curând. De fiecare dată când mă voi întâlni cu cineva cunoscut, voi simți remușcarea că nu mai sunt cea de acum câteva ore, curată ca o lacrimă de copil. Nu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]