8,384 matches
-
de bal, să spunem, decorat à la époque, numai și numai din bîrtie. Draperiile, podoabele mesei, rochiile somptuoase de epocă, perucile ample, fiecare detaliu sau accesoriu creat și realizat din cea mai banală hîrtie. O imagine fantastică, de o consistență teatrală profundă. Prezentul măcinat de urît, de rele și de grele a fost suspendat magic. Ne-am strîns ca să aplaudăm cariera unui artist, a unui destin, a unui nume: Victor Rebengiuc. Prin asta, s-a făcut o reverență față de istoria teatrului
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
comerciale pentru îndeplinirea serviciului la care ei s-au obligat, sau pentru plata de salariu ori altă lucrare; V. Acțiunile pasagerului contra căpitanului sau armatorului unei nave, precum și acțiunile acestora contra pasagerilor; VI. Acțiunile întreprinzătorului de spectacole publice contra artiștilor teatrali, precum și acțiunile acestora contra întreprinzătorului; VII. Contestațiunile relative la vânzarea cu licitațiune a mărfurilor sau productelor depuse în magazine generale, dockuri ori antrepozite; VIII. Tot ce priveste la falimente după dispozițiunile cărții III în acest cod; IX. Contestațiunile privitoare la
CODUL COMERCIAL Cu modificările până la 26 iunie 1995*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106059_a_107388]
-
sugestie pentru mizanscenă și pentru ideea de amplasare a poveștii mi se pare cu adevărat o idee! Punerea ei în pagină mi se pare că îl lasă complet descoperit pe scenograf. Toată cutia-loc al disputelor mai mult sau mai puțin teatrale, tot acest insectar în care pot fi studiate tipologii umane este pavoazată cu un material nepotrivit, care anulează valoarea ideii în sine. Mi-aduce aminte de o soluție asemănătoare pe care scenograful o găsea - de materialul pufos-mițos vorbesc - și pentru
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
un eșantion al posibilelor cărări pe care o vor apuca creatorii încă în formare. Fragmentele coregrafice reunite sub genericul Meet the next generation!, prezentate la MNAC, au fost semnate și interpretate de studenți și masteranzi de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Facultatea de Teatru, Secția Coregrafie, formați de profesorii Sergiu Anghel, Raluca Ianegic și Liliana Iorgulescu. Astfel, jocul cu obiecte și în special cu costumele interpretei sale, Andreea Belu, au constituit principala preocupare a coregrafului Vlad Merariu
Explore Dance Festival 2010 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5963_a_7288]
-
cel puțin pentru prima parte bună a spectacolului, ce se spune este dublat de ce se vede. Un pleonasm perfect. Dacă tehnica cinematografică ar fi fost impecabilă, probabil că presiunea aceasta nu ar fi fost stînjenitoare. Există un decalaj între mijloacele teatrale și cele ale filmului - mult prea amatoricește gîndite și executate. Două momente sînt excepția acestei reguli după care se ghidează „filmul”. Începutul, poetic, ireal, care anunță ceva care să capteze atenția. Și scena devoalării trădării ei. În telefonul cu numărul
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
unui anumit tip de laborator pe care el îl contruiește pentru arta actorului. Sala Studio a Teatrului Național din Tîrgu Mureș este spațiul ideal pentru un text în care subiectul ar fi familia. Și intimitatea ei. Subtilitatea, delicatețea unor gesturi teatrale, ritmurile atent studiate ale relațiilor dintre personaje, tonurile rostirii, tăcerile, fac parte din căutarea acestui regizor și cu cei patru actori aleși în această distribuție. Dar și din ceea ce este profund într-un spectacol al său. Fie că lucrează la
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
dansase, asupra unor însemnări făcute în câteva caiete, denumite mai târziu Jurnalul său. El a fost publicat doar parțial de soția sa și abia în 1992, fiicele lui Nijinski, Kyra și Tamara, au cedat lui Christian Dumais-Lvowski drepturile de adaptare teatrală a versiunii integrale a Jurnalului, tradus de el în franceză, ulterior și în română de Liliana Șomfălean. Ultima apariție în public a lui Nijinski, în ceea ce Romola a numit „dansul vieții împotriva morții”, a fost o evocare zguduitoare și puțin
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
limpede că acest artist a simțit că mesajul autorului prin acest text-manifest pentru artă, pentru ieșirea din clișeu, pentru pericolele ce pîndesc valoarea din interiorul creatorului și din afară, de oriunde din afară, se apropie mult de mesajul său artistic, teatral, managerial. Asta a dat o miză în plus, pentru mine, alegerii pe care Claudiu Goga a făcut-o. Și pentru el, ca regizor, și pentru trupa sa, pe care o animă de atîția ani pe un traiect ce nu a
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
a fost benefică pentru fiecare și, în același timp, pentru toată lumea. Iar spectacolul Puterea obișnuinței mi se pare că definește perfect și cu o mare subtilitate tot ce am descris mai sus. Mi s-a părut un manifest artistic și teatral asumat, pe care îl semnează regizorul Claudiu Goga și toată trupa sa. Fără nici o excepție. Ca o grafică a artistului la maturitate. Poți descifra multe și în lumină, și în umbră, și în hașurările pe care siluetele personajelor le figurează
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
de pace la reverul falsului erou. Nu despre impostură este vorba în filmul lui Netzer, ci despre relațiile umane, despre o lume a bătrânilor în care puținul strop de demnitate rămas după ce pensia s-a terminat este investit în gesturi teatrale, în ficțiuni tardive. Există o dublă serie de memento-uri, una a memorialelor, statuile din București reflectând gloria postumă a soldaților români căzuți în cele două războaie mondiale, și una a fotografiilor și scrisorilor de dragoste de pe front pe care
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
-i arate soției că înseamnă ceva, și fiului că a însemnat ceva. În final, tatăl își fixează tăcut fiul, o privire care imploră atenția, emoționată, o privire care așteaptă dezlegarea sa de păcate. Și atunci poți realiza că întregul efort teatral este dedicat fiului său. Ascuns după ușă, în culise, ca un actor lipsit de experiență, timorat, tatăl șia pregătit intrarea în scenă, și odată intrat emoția l-a copleșit. De data aceasta tăcerea este a lui conu Leonida, care își
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
se află pe terenul său, scena îi aparține și nu ezită să provoace, mai ales când constată curiozitatea celuilalt sau singurătatea celuilalt. O face abil șoferița interpretată de Winona Ryder, cu un aer de gamin, de Gavroche feminin, cu gesturile teatrale ale lui Charlot. Discuția se învârte în jurul unor banalități, cu întrebări de genul „ce vei face când vei fi mare?", „care este scopul tău în viață?", pe care fata le parează instinctiv, simțind amenințarea ascunsă în ele, chestionarea sensului propriei
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
poeta, directoarea, vecina, nevasta. Din oboseala și exercițiul acestor întâlniri trăiește o metamorfozare puternică care îl definește ca pe un personaj masculin de forță. Actorii promit că spectatorii nu vor avea de ce să se plictisească nici măcar o secundă pentru că reprezentanția teatrală va stârni curiozitatea. Așa că - miercuri seară, 13 noiembrie, de la ora 20.30 - sunteți invitați în Spice Club să petreceți o seară de teatru urmărind piesa “Un bărbat și mai multe femei”.
Magda Catone, surpriză pentru admiratori. “Un bărbat și mai multe femei” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62243_a_63568]
-
este o lecție deschisă despre asumarea vocației. Revin mereu la această carte fundamentală ca într-un fel de terapie. Soluțiile de spațiu, semnul puternic al școlii de arhitectură, cultura solidă, pasiunea, curiozitatea pentru lumea din jur, pentru orice detaliu, respirația teatrală uluitoare îl așează pe Liviu Ciulei în centrul unei creații impresionante. Fantastic de vie, de autentică, de asumată. Mult mai puține dedt numele regizorilor sau decît cele ale actorilor sînt numele de scenografi care să fi creat școală, direcție, spectacole
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
un concurs generos pentru studenții scenografi de la Facultatea de Arte din București. Pentru mine a fost un exercițiu mai mult decît provocator. Imaginile din spectacolul lui Liviu Ciulei Azilul de noapte de la „Bulandra" sînt, încă, cele mai pline de sens teatral, de viață marginală și aleatorie. Punerea în pagină, amplasarea pe scena de la Grădina Icoanei, visceralitatea unei existențe puse sub semnul hazardului, simplitatea desenului scenografic sînt cîteva dintre lucrurile care îi urmăresc pe cei ce au văzut acest spectacol, care au
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
atelierele. Mulți sau cei mai mulți cred că sînt, încă, foarte, foarte departe de teatru. Cîteva idei, machete, desene, propuneri, însă, mi-au atras atenția cu adevărat. O amplasare a spațiului într-o gară abandonată de metrou. Expresiv prezentată, cu o tensiune teatrală dar și cinematografică. Un spital dezafectat care poate să fie, perfect, azilul unor nopți, unor destine. Un palat vechi, în paragină, în care își poate face adăpost orice homles. În scenografie, drumul de la cuvînt la imagine este complex. Are nevoie
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
producție orice imagine și context tradițional wagnerian, operând flagrante modificări de libret, care produc în sufletul spectatorului avizat confuzii, neînțelegeri, multe semne de întrebare. Pentru mine, un spectacol constituie un ansamblu sincretic de elemente artistice, în primul rând muzicale, apoi teatrale, vizuale, imagistice, scenografice, de costum. Dacă se produc distorsiuni flagrante între aceste elemente, spectacolul rămâne de neînțeles, publicul plecând din sală fără a ști să decodeze intențiile regizorului. Am auzit spectatori avizați care plecau și spuneau „es gibt vielen Fragen
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
Elsei, jucând foarte bine inocența și starea ei de transă (în actul I). Cuplul malefic Ortrud - Telramund a fost interpretat de soprana wagneriană Evelyn Herlitzius și de baritonul Hans-Joachim Ketelsen, excelenți amândoi în duetul din actul al Il-lea, realizat teatral foarte bine. Regele a fost Georg Zeppenfeld, cu o voce foarte potrivită, bine condusă, cu frazare frumoasă. Impresionant este că publicul wagnerian de la Bayreuth știe să departajeze valorile, are gust, reacționând sever și selectiv la spectacolul modern care i se
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
în miezul acțiunii, un conflict de data asta cornelian și dă mare importanță relației de iubire dintre Mircea și Anca, fiica Doamnei Clara, simbol al sfîșierii continue între sentiment și datorie - bineînțeles, cu victoria finală a datoriei. Indecizia, șovăielile excesiv de teatrale ale celor doi umplu mult spațiu. De altfel, scenele lirice, pentru care autorul nu avea chemare, sunt toate ratate. Un personaj interesant, exotic și pitoresc rămîne tînărul Pala, acolitul Doamnei Clara și unealta ei cea mai fidelă: poet delicat, cîntăreț-trubadur
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
face star peste noapte, fără să ai nimic din toate astea? Haos și disperare Dacă înainte de 1989 citeam, mergeam la teatru, la concerte, ne strîngeam și comentam cărți, filme pe care le vedeam pe casete video, te miri ce tendință teatrală, cinematografică, culturală și pentru că nu exista cam nici o atracție la televizor, acum tot mai mulți încep să se lepede de preamultul și preaplinul insuportabil al emanațiilor de pe micul ecran. Există o saturație. Încet, încet, oamenii vin la teatru, cumpără cărți
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
O lecție susținută de o parte dintre actorii celei mai bune trupe, o trupă care poartă și astăzi, după douăzeci de ani, amprenta lui Vlad Mugur. El a strîns-o așa, a ordonat-o în jurul ideii de teatru mare, de experiență teatrală și umană, de devoțiune totală, de angrenare fanatică, aproape, în orice provocare solidă, care te poate scoate din lîncezeală, rutină, din proprii-le-ți limite. Trupa de la Odeon rezistă impecabil pe acest traseu de douăzeci de ani. Am visat de
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
Odeon rezistă impecabil pe acest traseu de douăzeci de ani. Am visat de mult, prin anii nouăzeci, la Paris, cînd mi-am făcut o fotografie în față la Théâtre de la Huchette, să se joace, înăuntru, un spectacol tare din fenomenul teatral românesc. In 2007, și la o recomandare pe care o făceam Ambasadorului nostru la UNESCO, „Ionescu - Cinci piese scurte" s-a jucat, trei seri, acolo. Și simt că nu a fost o întîmplare... "Ii cunoașteți?", "Salonul auto", "Guturaiul oniric", "Lacuna
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
sală întreagă. Văd, parcă, ochii mari ai lui Ionesco. Căldura chipului său, expresia înțelesurilor de dincolo de cuvinte, de șoapte. Văd lumina unei inteligențe remarcabile. Și surîsul șugubăț. „Ionesco - Cinci piese scurte" este nu doar un spectacol de referință pentru cultura teatrală și spirituală. Este o reverență în față unei uriașe personalități pe care Alexandru Dabija, artiștii lui și Teatrul Odeon o fac cu iubire, respect și prețuire. Infinite. De asta au nevoie valorile oriunde pe lume. Valorile trebuie ferite, apărate de
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
rar. Doar spre sfîrșitul carierei își va descoperi o neașteptată vocație pentru teatru: nu încape îndoială că omul politic și avocatul de succes, obișnuit să subjuge publicul de la bară și de la tribună, își găseau astfel un derivativ natural în arta teatrală, adică în cea mai socială și mai spectaculoasă dintre artele verbale. Nu e de mirare că prozatorul a scris relativ puțin. Cea mai mare parte a creației sale nuvelistice, rod al unui deceniu și ceva , datează din perioada 1883-1894 (vezi
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Un spectacol care m-a răvășit pe drumul pe care și eu îl caut pe Beckett, căutîndu-mă pe mine, este „Sfîrșit de partidă", pus în scenă de Alexandru Tocilescu la Teatrul Metropolis, în stagiunea 2009-2010. Un spectacol major pentru arta teatrală, o miniatură perfect alcătuită, o investigare solidă a artei actorului, a disponibilităților sale de a se descoperi profund, de a-și asuma identitatea și de fi capabil, pe urmă, să o caute pe aceea a personajelor. Este un spectacol de
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]