KorAP: Find »[drukola/base=telefona & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...84 >

2,085 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

său în ziua cea mai urâtă din viața mea. Îl privesc fără să-l înțeleg, mă gândesc la cuvintele scrise pe un zid: cum poți vedea fundul apei, dacă nu încetezi să-i tulburi suprafața? — Scuză-mă, trebuie să-i telefonez lui Bambi. Se duce la fereastră, se întoarce cu spatele, bolborosește. Nu vrea să-l aud. Îi văd fundul, a împlinit cincizeci și șapte de ani luna trecută, este definitiv gras. Și-a schimbat tonul vocii, l-a curățat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
negru al melancoliei, al dezastrului. Viața îmi cădea în cap. Nu era de ajuns să pedalezi în gol, pentru a te salva. Răul nu se desprindea de mine, rămânea lipit ca bicicleta aceea fără roate. În seara aceea i-am telefonat. În salon se aflau obișnuiții musafiri, se juca un joc de societate, sofisticat în construcție, dar vulgar în desfășurare. Am ieșit din joc. Am făcut în grabă numărul ei, a trebuit să mă opresc: nu-mi mai aduceam aminte ultimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
până când numărul nu mi-a apărut clar în memorie. — Alo? N-am răspuns imediat. — Alo... Vocea îi era deja mai mică, căzuse cu câteva tonuri mai jos. În scurtul răstimp de așteptare a bănuit probabil că eu eram cel care telefona. — Ce faci? Trecuse aproape o lună de când nu ne auzeam. — Mă pregătesc să ies. — Cu cine? Nu aveam nici un drept s-o întreb, clătinam din cap dojenindu-mă. Fața îmi era crispată, dar am încercat s-o fac să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
ca și mine, nici mai mult, nici mai puțin. Și-a ridicat capul, și-a tras după urechi părul care-i acoperea fața. I-am mulțumit și am coborât de pe targă. Am intrat în biroul directorului spitalului, de acolo am telefonat unui vicechestor pe care îl operasem cu câțiva ani înainte. Formalitățile au fost îndeplinite în mai puțin de o jumătate de oră. De la postul de poliție din apropiere a sosit un subofițer cât se poate de binevoitor. Reușise să găsească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Unde ești, Efraim? Iată o Întrebare foarte bună, Își zise Fima. Se așeză la masă și privi scrisorile la care nu răspunsese și lista de cumpărături pentru băcănie pe care o pregătise sâmbătă seara, apoi Își aminti că trebuia să telefoneze urgent cuiva, Într-o problemă ce nu suferea amânare, dar nu-i venea În cap sub nici o formă cui și În ce problemă. Formă deci numărul lui Țvika Kropotkin, Îl trezi din somn, se bâlbâi și se scuză Îndelung, Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Fima, scuză-mă, nu te supăra, dar trebuie să mă Îmbrac și să fug, Întârzii, am un curs de ținut. Fima Încheie convorbirea așa cum o Începuse, cu niște scuze interminabile, și din nou nu-și aminti dacă el trebuia să telefoneze cuiva În dimineața asta sau, din contră, dacă trebuia să aștepte un telefon urgent, pe care poate că Îl pierduse din cauza convorbirii cu Țvi. Care, după cum Își dădu seama, nu fusese o convorbire, ci un monolog al său. Renunță deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Însă pe drum Îi veni ideea să Încerce lumina din hol, fapt care Îl sili să scutească de orice vină cele două becuri anterioare, Întrucât totul se datora unei pene de curent. Ca să facă totuși ceva, se hotărî să-i telefoneze Yaelei. Dacă o să-i răspundă soțul ei, o să Închidă. Dacă o să dea peste ea, inspirația momentului o să-l ajute fără Îndoială să găsească cuvintele potrivite. Întocmai ca pe vremuri când, după o ceartă aprigă, o Împăcase spunându-i: Dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
coborî imediat, pentru că amestecul de suferință și sarcasm de pe chipul ei Îi trezi un fior de dorință. Își vârî nasul În hârtiile lui și spuse: Dar sunteți Încă o femeie foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Nu voiați să telefonați? Nu. M-am răzgândit. Mă răzgândesc În privința multor lucruri acum. Deci nu sunt urâtă? —Dimpotrivă. Nici tu nu ești chiar o frumusețe. Păcat că ai făcut cafea. N-am cerut nimic de băut. Nu contează. Poți s-o bei tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cincizeci de șekeli, pe care probabil o Îndesase acolo tatăl său acum câteva săptămâni. În cursul căutărilor, găsi Într-un alt buzunar o fisă de telefon și descoperind un telefon public În piața Sion, la intrarea În blocul Sansur, Îi telefonă Ninei Gefen; Își amintea vag că Uri, soțul ei, plecase sau urma să plece la Roma. Poate reușea s-o convingă să meargă cu el la cinematograful Orion, unde rula o comedie franțuzească cu Jean Gabin, despre care Îi povestise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-i spun că, gândindu-mă mai bine, avem de fapt amândoi dreptate În privința războiului dintre Iran și Irak. Să vin altă dată? Nina chicoti, Îl prinse de mână și Îl trase Înăuntru. —Uri e la Roma, spuse. Nu i-ai telefonat chiar tu sâmbătă seara să-ți iei rămas-bun și i-ai ținut o conferință Întreagă despre motivele pentru care ar fi preferabil pentru noi ca Irakul să Învingă Iranul? Uită-te la tine cum arăți! Iar eu ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
acum mirosea a fum și cauciuc ars. Fima avea de ales Între a-l lăsa la reparat În drum spre serviciu sau a cumpăra unul nou. Problema ta, amice, Își spuse. Mestecă o pastilă contra arsurilor și optă pentru libertate. Telefonă la clincă și Îi spuse Tamarei că nu avea să vină azi la lucru. Nu, nu era bolnav. Da, era sigur. Totul era perfect. OK. Da, o problemă personală. Nu, nu se Întâmplase nimic rău și nu avea nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
grabă, cu mișcări repezite, ca o bătrână furioasă, cu spatele spre el, Își trecu de câteva ori violent pieptănul prin păr, aprinse o nouă țigară și Îi spuse lui Fima să-i cheme un taxi și să nu-i mai telefoneze niciodată. Când se oferi s-o conducă pe scări Îi răspunse cu voce rece și plată: — Nu e nevoie. Adio. Fima intră la duș. Cu toate că apa era de-abia călduță, aproape rece, Își adună toată voința și se spălă, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
vechi de o sută de ani, o simplă dispută asupra pământului, pe când adevăratul pericol a fost Întotdeauna și a rămas Încă prăpastia Întunecată dintre evrei și cruce. Cu toate că Îi era dor de Uri, spera că mai era Încă la Roma. Telefonă la biroul de avocatură al Ninei, așteptă cu răbdare pe fir până când secretara Îi făcu legătura și auzi vocea ei răgușită de atâta fumat spunând: — Da, Fima, dar fii scurt, sunt În ședință. Încercă s-o convingă să iasă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
În patru sau cinci mutări. Numai că Țvi era În drum spre un curs: —Sunt deja În Întârziere, hai să vorbim despre asta, Fima, după ce-ți vom citi noua evanghelie În ziar. Pentru o clipă se gândi să-i telefoneze tatălui său, să-i citească la telefon datele despre India, să-l oblige să-și recunoască greșeala și să-i spună că Își pierduse acolo unul din butonii de la manșetă. Asta dacă licuriciul nu era totuși un cercel de-al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-l oblige să-și recunoască greșeala și să-i spună că Își pierduse acolo unul din butonii de la manșetă. Asta dacă licuriciul nu era totuși un cercel de-al Annettei. Hotărî până la urmă că era mai bine să nu-i telefoneze lui Baruch, ca să nu se complice. Nemaiavând pe cine să sune, Fima mai stătu câteva clipe În bucătărie, strânse una câte una de pe masă firimiturile rămase de la micul dejun, ca să păstreze curățenia pe care izbutise s-o facă noaptea trecută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
o sună pe Yael. Se ruga să-i răspundă ea și nu Ted. Și conta pe inspirația de moment, să-i pună În gură cuvintele necesare. Asta trebuie să fie telepatie! exclamă ea. Tocmai Îi spuneam lui Teddy să-ți telefoneze. Ne-ai luat-o Înainte poate cu jumătate de minut. Uite care-i situația: Teddy și cu mine avem o conferință la Industria Aeronautică și ne Întoarcem abia seara târziu. Nu știu la ce oră. Vecina o să-l ia pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
chem un doctor. Nu pe mine, spuse Fima. Pe Winston. — Cine e Winston? Fima era convins că băiatul avea febră și delira. Spre surprinderea sa, gândul acesta Îl liniști puțin. Unde să găsească un medic la ora asta? O să-i telefoneze Tamarei și o să-i ceară sfatul. Bineînțeles, nu unul din doctorii noștri. Nici soțul Annettei. Chiar, ce era un edem? —Winston e un câine. E câinele lui Țlil Weintraub. —Câinele e bolnav? — A fost. — Și ți-e teamă că te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Sau poate e vorba de o răceală ușoară, iar eu, ca de obicei, pierd simțul proporțiilor. Deși cum aș putea să pierd ceva ce n-am avut niciodată? Dar nici Baruch n-a avut. Înainte de toate ar trebui să-i telefonez lui Țvi, al cărui frate e șef de secție la spitalul Hadassa de pe Muntele Scopus. Să Încerc să-i fac rost de o rezervă cu toate micile răsfățuri necesare. Revizionistul ăsta Încăpățânat nici n-o să vrea să audă cuvântul „spitalizare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
tare, pentru că gândindu-se la toanele amantei Își amintise de celebrul general finlandez al cărui nume Începea și se termina cu litera M, și care Îi blocase Tamarei drumul către terminarea careului. Cu toate că era aproape două noaptea, vru să-i telefoneze Tamarei. Sau poate Annettei? După o nouă apreciere a situației, luă din bucătărie ceaiul care se răcise deja, se așeză la birou și, În mai puțin de jumătate de oră, scrise un articol scurt despre legătura strânsă dintre deteriorarea situației

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
regulă, dar el se simțise rău. Ca de obicei, Tobias Își păstră stăpânirea de sine. Și rosti cu răceală doar o singură propoziție: Fima, cred că de data asta ai cam exagerat. Iar În timp ce Yael Îl culca pe Dimi, Ted telefonă la stația de taxiuri, Îi aduse șapca roasă și chiar Îl ajută să-și Îmbrace paltonul fără să cadă În capcana mânecii, coborî cu el În stradă, Îl instală În taxi și Îi dădu chiar el șoferului adresa, ca pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
mă schimb În bine. Poate că mai există vreun viitor și pentru mine. Kropotkin Îi promise să-l sune Înapoi În cinci minute, imediat ce se va termina de bărbierit. După o jumătate de oră, Fima Își Înghiți mândria și Îi telefonă el lui Țvi. —Ei? Cine a uitat pe cine? Ai două minute pentru mine? Și fără să aștepte răspunsul, Îi spuse că avea nevoie de un sfat În legătură cu articolul pe care Începuse să-l scrie azi-noapte, dar se Întâmpla ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
jignise, dar Îl și deranjase În mijlocul bărbieritului și poate că Îl făcuse chiar să Întârzie la cursul pe care trebuia să-l țină la universitate, iar asta taman Înainte de-a fi numit șeful catedrei. Chiar diseară, hotârî, o să-i telefoneze din nou. O să-și ceară scuze, dar o să Încerce totuși din nou să-i explice poziția sa. Doar că de astă dată o să facă asta cu o logică reținută, rece și ascuțită. Și n-o să uite să-i transmită sărutări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Își aminti ce-i făcuse alaltăieri și se simți murdar. Emana un miros de parfum fin, poate ușor nuanțat de o urmă de alcool, care trezi În Fima o Îmbinare de regret și dorință. — De dimineață, spuse, Încerc să-ți telefonez, dar e tot timpul ocupat. S-ar putea crede că prezidezi de acasă negocierile de pace. Scuză-mă că dau buzna așa. Nu stau decât două minute. Ai cumva vreo picătură de votcă În casă? Nu-i nimic. Ascultă: cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
În Psalmi: Îmi plânge sufletul de durere. Chiar așa: Îmi plânge. Uneori nu Înțeleg pentru ce mă mai Învârt pe aici, ca zăpada de anul trecut. Mă duc. Mă Întorc. Scriu. Șterg. Completez formulare la birou. Mă Îmbrac. Mă dezbrac. Telefonez. Îi deranjez pe toți și Îi Înnebunesc de cap. Îl enervez pe taică-meu intenționat. Cum mai e cineva În stare să mă suporte? Cum se face că tu nu m-ai trimis Încă la toți dracii? Învață-mă cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
să se-ntoarcă adăugă: —Nici eu nu Înțeleg. Uite, cu jumătate de oră În urmă, la birou, am avut deodată senzația că suferi. Că ai pățit ceva. Poate te-ai Îmbolnăvit și zaci aici cu frisoane. Am Încercat să-ți telefonez, dar era tot timpul ocupat. Am crezut că ai uitat iar să pui receptorul Înapoi În furcă. M-am ridicat și am fugit În mijlocul unei ședințe destul de importante, despre falimentul unei societăți de asigurări, am fugit direct la tine. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]