1,575 matches
-
Piru subliniază "sterilizarea sentimentului prin tehnică 2, idee perfect aplicabilă poeziei lui Mircea Ciobanu. "Patimile" (1968) se desfășoară într-un lung monolog alimentat de o existență puternic interiorizată, manifestată cu mult fast, dar glacial, starea lirică fiind cenzurată de intelect, temperată și echilibrată, atât cât trebuie și permite ieșirea în lume. Suntem în fața unei poezii de concepție în care simțim efortul de a atinge esențele: izolarea, teama de împlinire erotică îi creează spaime similare morții. În descifrarea textului vin să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
barbar”? Pentru că „barbar” evocă mai bine decît alte cuvinte starea de spirit anarhică în care trăiau mulți tineri de la începutul secolului XX, neintegrați în societate, scindați sufletește între iluzii și disperări 9). Această schizofrenie duce, finalmente, la reacții „barbare”, mai temperate totuși, în cazul lor, decît cele ale „huliganilor” din perioada interbelică. O insurgență înmuiată în sentimentalism. Abatorul Numărînd reperele băcăuane din poezia lui Bacovia, Grigore Tabacaru menționa și abatorul: „abatorul este cel de pe malul Bistriței”.1) Cu acesta începe „Tabloul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în limite normale de intensitate și de durată, și care poate contribui, în felul acesta, la autoreglarea conduitei proprii și la armonizarea continuă a raporturilor interindividuale cu semenii, a celui care reușește să realizeze un astfel de sentiment de vinovăție temperat, ponderat. Această performanță este caracteristică, evident, persoanelor care apreciază în mod egal importanța realizării unui schimb echilibrat de drepturi și îndatoriri între individ și comunitatea în care trăiește. „Culpabilitatea” este atribuită, în general, acelei persoane care a săvârșit un act
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și descriind varii tipuri de reacții ori atitudini determinate de spinoasa căutare a lui Dumnezeu. Dintre care nu lipsesc, de pildă: umilința, ardoarea rugăciunii sau conștiința nimicniciei și a zădărniciei, dar nici îndoiala ori revolta, atitudini mai moderne, dar bine temperate, chiar anulate de credința nestrămutată în "Cel Atotputernic,/ Cel Prea Înalt, Cel ce șade în ceruri,/ Unicul mântuitor și protector al Omenirii". Așezată sub semnul lui vanitas vanitatum..., cartea configurează așadar portretul unui om căruia "nimic din ce e omenesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe ochii mărturisind neputința Forme, în timp ce orbul râu Lethe se plimbă, încălțat în pantofi de mort, pe stradă Un râu etc. Chiar și când în codul poetic pentru care optează scriitura daniloviană trec ironia și autoironia bufă sau cinismul bine temperat, impresia de ansamblu este a unui discurs niciodată saturat de metafizic, de tensiunile unei interiorități deschise în același timp spre transfigurarea simbolico-mitică a exteriorității. În fapt, mai ales lumea Centurii de castitate pare a fi rodul unei transcrieri apocrife a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pas spre iubirea de Dumnezeu aceasta a fost tema principală a unuia dintre cursurile lui Michelet, curs susținut la College de France în 1844: "Copile, aceasta este prima ta evanghelie, este reazemul vieții, este hrana sufletului..." Cu un ton mai temperat, dar cu o aceeași profesiune de credință se deschide Manualul instrucției civice publicat de Lavisse în 1894, sub pseudonimul Pierre Laboi: "Micuțule francez, tmărul meu prieten, frate, copilaș, ascultă-mă: ți-am vorbit mai înainte despre ceea ce este mai mare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de elevi timp de o săptămână. În cadrul lecției se valorifică rezultatele înregistrate de elevi, stabilindu-se caracteristicile vremii în anotimpul de primăvară. Comparându-se rezultatele obținute cu trăsăturile vremii din celelalte anotimpuri se va ajunge la generalizare: noțiunea de climă temperată, căreia îi sunt specifice toate cele patru anotimpuri. Experiența de observare a mediului înconjurător poate continua în cadrul lecțiilor de științe despre „Comportamente de supravețuire la plante și animale”. Pornind de la schimbările vremii se observă comportamentul și transformările ciclice ale viețuitoarelor
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
să continuăm», ne mărturisea, în comuna vecină, Hangu, viceprimarul, implicat și interesat în mai multe proiecte cu fonduri nerambursabile. Alături de el, primarul din Hangu, atins de «febra proiectelor», aducând-și aminte de cerințe și de parcursurile de implementare, devine mai temperat și enumeră mai multe rezultate «ale comunei». Motivațiile inițierii, avatarurile participării localnicilor și rezultatele, care nu întotdeauna sunt și apreciabile din punct de vedere economic, ne arată că managementul local al unui proiect și planificarea dezvoltării comunitare sunt suplinite de
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
valoare". Idealul este de ordinul superlativului. El indică nu doar ceea ce trebuie făcut, ci și ceea ce trebuie neapărat făcut, cu orice preț, uneori cu prețul vieții". (Lacroix, 2009, pp. 21-22) În acest context, are sens să vorbim de idealul bine temperat, formulă pe care o propunem pentru a descrie încercările contemporane de a concilia postmodernitatea cu idealul? Idealul presupune cu necesitate constanță și continuitate; ca atare, problema ar fi să identificăm care sunt constantele lumii în care trăim: valoarea este negată
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și a spațiului public pe problemele individului, pulverizându-se astfel problemele cetății. Dacă această descriere a realității este exactă, dacă imaginea a înlocuit realitatea, temperarea idealului poate că s-ar impune, dar se impune la fel de stringent și întrebarea: idealul bine temperat reprezintă un alt nume pentru același fenomen, sau constatarea unei alte realități care necesită un alt nume? Ce ar însemna temperarea idealului pentru școală? Pentru a răspunde la această întrebare, poate că este necesar să descriem transformările prin care a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
asupra propriei persoane. 2.6. Idealul bine temperat o contradicție în termeni? Dacă această descriere sumară este adecvată, atunci școala este în criză, o criză care ar putea fi una de ideal; cum ar putea fi descris un ideal bine temperat? Poate prin apelul la recuperarea unor valori ignorate astăzi, ca de exemplu: sănătatea la nivel individual (care să înlocuiască cultul performanței) și ingineria socială (Karl Popper) în plan social, care să înlocuiască excesele unor transformări radicale (revoluții); cu alte cuvinte
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
greci, aceia care cultivau cu înțelepciune măsura (evitarea excesului, dar și a lipsei). Se poate concretiza un asemenea ideal într-un curriculum școlar? Cu siguranță, deși ar fi într-o contradicție majoră cu excesele hiperconsumului la nivel social. Idealul bine temperat cultivă măsura (chiar și în raport cu propriile exigențe), ceea ce înseamnă că aduce în prim-plan nevoia unei etici, iarăși în contradicție cu prezentul care crede că are nevoie de o tehnică; aceasta înseamnă că educația (și limbajul educației) trebuie să revină
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cefalalgii, insomnie, insolație. Inflamații violente: tuberculoză pulmonară, reumatism articular acut, gută, erizipel, febre eruptive, angine, furunculoză, abcese. Diateza uricemică. Convalescență rapidă. Exemple: Marc Antoniu și Alcibiade par a fi fost sanguini. Temperamentul sanguin este frecvent la rasele roșii din climatele temperate. Temperamentul sanguin se întâlnește adesea în adolescență (15-25 de ani), când, funcțional, predomină organele respiratorii și circulatorii, iar endocrin, glandele genitale și parțial ficatul. Remedii diatezice limfatice Principalele asemenea remedii homeopatice de fond diatezic sunt: Sulfur, Ferum, Arnica, Aurum, Kalium
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
Roy Ascottă sunt puse sub o lupă critică. În fine, problemele identității și ale alterității virtuale sunt supuse criticii prin intermediul vocii baudrillardiene, în același timp în care sunt contracriticate. O posibilă concluzie reiese de aici: necesitatea studiilor tehnoculturale pragmatice și temperate care să evite atât discursurile utopice, cu pretenții de revoluționare a percepției și autopercepției asupra ființei umane, cât și perspectivele distopice care refuză aspectele de orice tip ale intruziunii tehnologiei în viața umană. Ambele tipuri de discursuri sunt socotite insuficiente
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Eduardo Kacă exemplifică un imaginar tehnocultural postuman în cadrul căruia se perpetuează deopotrivă trupul și conștiința umane, în același timp în care acestea sunt restructurate și reformulate în noile contexte ale vieții și ale culturii. Prin urmare, promovarea unui discurs postuman temperat și circumspect, care să chestioneze extremitățile riscante ale utopiei și ale distopiei, merge pe traiectoria considerării ființei ca ansamblu corp-minte în relația sa cu spațiul, cu lumea și cu societatea. Astfel, abordarea unei orientări merleau-pontyene devine legitimă, iar concilierea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
divagație metaforică, eventual împrumutată din cultura de masă. Asumându-și libertatea manipulării tehnologice a propriului trup, Stelarc nu face însă decât să se situeze în contextul postumanismului și demersul cyborgic vine de la sine, cu toate că acesta nu este unul pașnic și temperat, ci unul violent, dureros și extrem. Operând în mod tehnologic asupra corpului propriu, artistul extrapolează inevitabilitatea modificării trupului uman în general. Stelarc a experimentat cu propriul corp amplificarea undelor creierului, a bătăilor inimii sau a activității musculare. Astfel, a realizat
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
identitatea mediată tehnologic, fără ca acest lucru să fie considerat un paradox inacceptabil. Un fenomenolog umanist precum Virilio deplânge dispariția trăirii nemijlocite, anularea naturaleței pecepției și pierderea viziunii concrete a realității și este tulburat de invazia cibernetică a trupului. Pe când postumanismul temperat recunoaște deopotrivă subsumarea umanului unor modalități dominatoare de control tehnologic și extinderea ființei umane prin intermediul noilor mijloace cyborgice, avatarice sau transgenice, îngrădirea umanului în limite mașinice, dar și facilitarea de oportunități, facultăți și experiențe pozitive. Divergente și polemice, aceste poziții
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
diferită. În vecinătatea postumanismului se află trasumanismul, unii teoreticieni ajungând chiar să echivaleze aceste două orientări. Studiul de față disociază între postumanism și transumanism (vezi mai josă din rațiunile practice ale chestionării transumanismului radical și ale promovării unui postumanism critic temperat. Vom prezenta în cele ce urmează perspectiva postumană a teoreticienei Katherine Hayles, nu înainte însă de a face o scurtă conjugare între modelele tehnoculturale ale corpului virtual discutate în capitolele anterioare și condiția postumană. De la redimensionarea etimologiei virtualului ca „esență
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în ocurențele spațiului virtual. Astfel, postumanul se conturează cel puțin bidimensional în direcția continuității corporal-mintale a umanului și în direcția integrării sale în contingențe ontologice hibride. Spre deosebire de formele radicale ale postumanului (precum transumanismulă, postumanul teoretizat în acest capitol este unul temperat și circumspect, deopotrivă ca discurs și ca practică existențială. Trăsături umane precum intenționalitatea, autonomia sau angajarea sunt atât ilustrate și perpetuate în realitatea virtuală și în cyberspațiu, cât și dezrădăcinate, transmutate și inversate în mod postuman până la limita „corpului involuntar
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale ontologiei virtuale. Ceea ce contează este modul în care înțelegem condiția postumană, fie primind-o cu entuziasm iresponsabil, fie examinând-o critic și îndreptând-o pe făgaș umanist, fie chestionând-o în mod realist-pragmatic și printr-o atitudine tolerantă și temperată: „Întocmai cum postumanul nu trebuie să fie antiuman, nu trebuie să fie nici apocaliptic” (Hayles, 1999, p. 282Ă. Profesiunea de credință a teoreticienei în legătură cu problematica postumanului este una moderată ea însăși, trebuind să aibă în vedere finitudinea trupului drept condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1999, p. 249Ă. Plecând de la discursul fenomenologic al lui Merleau-Ponty, propunem o analiză a condiției postumanului, o analiză aflată în contrapoziție față de discursul transumanist discutat mai sus. Fenomenologia poate stăvili radicalitatea programului transumanist și îl poate redirecționa înspre un (postăumanism temperat și pragmatic. Astfel, prin influență fenomenologică, subliniem relevanța corporalității trăite în mod senzorial-motric și situate în spațiul virtual al cyborgului, al avatarului și al individului transgenic, atât în accepția de trup protezat sau alterat genetic, cât și de corp poziționat
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ajunge la perspectiva virtualizării globale a „bombei informatice” (procesul de mondializare a virtualizăriiă, atât în ceea ce privește cronopolitica (temporalitatea instantă și mondială instituită de telecomunicațiiă, cât și politica biologicului (informatizarea genetică a viețiiă. 3.7. Postumanismul critic temperattc " 3.7. Postumanismul critic temperat" Discursul inspirat de interrelaționarea celor două modele filosofice (fenomenologia corpului la Merleau-Ponty și postumanismul mașinic la Deleuze și Guattariă încearcă nu doar să împace două perspective diferite asupra corpului material și contingent, ci și să sugereze o teorie a subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
exclusiv pe ideea subiectivității intenționale, centrată asupra propriei conștiințe umane situate în lume (în linia perspectivei merleau-pontyeneă. Dimpotrivă, încearcă să găsească o zonă de echilibru între ele. Această viziune conciliatoare a postumanului poate fundamenta postumanismul în latura sa precaută și temperată, împăcând umanismul cu transumanismul sau cyberfeminismul. Perspectiva ontologiei virtuale postumane pe care o propunem este una mediană, aflată între aceste două accepții filosofice asupra corpului. Prezentăm, astfel, spațialitatea corpului în lumea virtualității ca fuziune organic-tehnologică între mintea și materia fizică
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o mișcare de întrepătrundere a lucrurilor, de contopire a fluidelor cu solidele sau de întrețesere a marginilor corporale. În ceea ce privește, pe de o parte, visele, iar, pe de altă parte, coșmarele întrevăzute prin domeniile inteligenței artificiale, ingineriei genetice sau nanotehnologiei, postumanismul temperat recunoaște atât oportunitatea cât și pericolul care merg, ambele, mână în mână concomitent cu invenția noilor tehnoștiințe. De asemenea, militează pentru adoptarea unei poziții etice critice care să sprijine utilizarea tehnologiilor în direcția avantajelor. Spre exemplu, robotica promite, astăzi, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cu complexitatea paradoxală și cu incertitudinea sceptică a umanului. Dacă ontologia virtuală este una „slabă” (în direcția perspectivismului filosofiei postmoderneă, epistemologia virtuală este una hibridă, neputând fi desprinsă de fenomenologie, de antropologia tehnoculturală și de etică. În acest sens, postumanismul temperat încearcă să chestioneze atât condiția umană, cât și integrarea umanului în alte sisteme, de la cele biocibernetice la cele comunicațional-avatarice, până la cele transgenice care populează spațiul virtual. Undeva la mijlocul drumului marcat de acești doi poli ideatici dorește a se așeza postumanismul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]