1,554 matches
-
bazate pe vasta sa experiență și au fost publicate în reviste românești și germane: studiul și tratamentul diformităților și infirmităților, studiul și tratamentul modern și rațional al fracturilor și luxațiilor, studiul tuberculozei osoase și articulare în România, precum și tehnica și terapeutica ortopedică în general. Pentru activitatea sa științifică a fost ales ca membru al societăților germane de chirurgie ortopedică, de chirurgie generală și de radiologie iar în țară, era membru al Societății române de chirurgie, de ortopedie (Cluj), de pediatrie, de
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
ultimele decenii în domeniul biologiei, patologiei și mai ales în acela al fiziopatologiei organelor de mișcare și lucrările publicate de mari savanți ca Leriche, Policard, Müller, Albee și alții, reprezintă noile și temeinicele baze științifice pentru o viziune modernă în terapeutica maladiilor oaselor, articulațiilor etc. Totodată - subliniază dr. Ion Ghiulamila, odată cu perfecționarea aparatelor și a tehnicei radiologice, specialiștii dezvoltă o activitate febrilă pe același teren, și, în fiecare zi, luăm cunoștință de noi contribuții la toate capitolele patologiei aparatului locomotor. Prin
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
cunoștințe vechi, s-au descoperit o mulțime de entități morbide, necunoscute înainte și tot cu ajutorul razelor Röntgen, se stabilește diagnosticul mai precis, se verifică tratamentul, așa încât, se putea spune că s-au schimbat multe în acest domeniu al chirurgiei. Întreaga terapeutică a organelor de mișcare începe să nu mai fie dominată de operație, și în fiecare zi se afirmă principiul „funcțional” care trebuie să domnească aici. Pentru atingerea acestui scop, pe lângă operațiile sângerânde sau nesângerânde, începe să se aplice o serie
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
mai fie dominată de operație, și în fiecare zi se afirmă principiul „funcțional” care trebuie să domnească aici. Pentru atingerea acestui scop, pe lângă operațiile sângerânde sau nesângerânde, începe să se aplice o serie întreagă de agenți fizici și mecanici în terapeutica maladiilor aparatului locomotor. În acest sens sunt bandajele și aparatele ortopedice, mecanoterapia, masajul metodic, diatermia, electricitate, radioterapia etc. care aplicate după cazuri și la timpul indicat, singure sau asociate unei intervenții, ori ulterior, asigură și completează rezultatul ei și îl
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
în România de către Asigurările Sociale prin organizarea spitalului de chirurgie, accidente de muncă și mecanoterapie, atât de necesar și folositor. Remarcăm aici sublinierea deosebită ce se face, că Spitalul din Floreasca reprezintă, în plan organizatoric, începutul promițător pentru chirurgia și terapeutica organelor de mișcare, îmbinarea în aceeași instituție a practicii de ortopedie sau traumatologie cu cea de recuperare. De aceea deci - acest spital s-a numit de Chirurgie, accidente de muncă și mecanoterapie. Este o realizare organizatorică pe baza unei gândiri
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
îi corespunde înființarea unor importante instituții și centre medicale: Centrele sanitaro-antiepidemice (1951), Centrul dermato -venerologic (1951), Institutul experimental de geriatrie C. I. Parhon (1952) care în 1962 își schimbă denumirea în Institutul de geriatrie, Centrul de hematologie (1952), Institutul de terapeutică (1953), devenit apoi Institutul de medicină internă „N. Gh. Lupu” ș.a. În mediul urban a fost elaborat și pus în anumită măsură în practică, conceptul de spital unificat. Acesta, ca unitate sanitară de bază trebuia să cuprindă spitalul propriu-zis cu
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Spitalul „I. C. Frimu”, publicat în Chirurgia nr. 6, 1962. Mult timp, prin chirurgia de urgență s-a înțeles intervenția operatorie imediată. Dar, experiența acelei perioade a arătat că în anumite boli, intervenția chirurgicală trebuie să fie precedată de o intensă terapeutică pentru corectarea tulburărilor funcționale (ocluzie intestinală, șoc, insuficiență respiratorie acută, insuficiență circulatorie etc.). De altfel - remarcă prof. Țurai, în articolul său, această conduită, de corectare a tulburărilor funcționale ca prim gest terapeutic în chirurgia de urgență, a îmbunătățit în mod
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
săi, medici militari, în etapa 1960-1980, investighează în ultimă instanță, procesele fiziopatologice fundamentale din care starea de șoc își decupează modelele sale. Șocul este gândit ca o stare nespecifică de dezechilibru, corespunzând unor stări clinice foarte severe, cu impunerea unei terapeutici de mare incisivitate. Sinteza acestor cercetări, prezentate (cum am mai menționat) în lucrarea monografică „Șocul” marchează un însemnat eveniment în literatura medicală românească. De altfel, lucrarea a fost distinsă de Academia Română, în anul 1975 cu premiul „Gheorghe Marinescu”. Obiectivul principal
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Chirurgia de urgență” și a repartizat elaborarea acestui capitol, unuia din cei mai competenți și apropiați colaboratori ai săi: dr. docent Marius Teodorescu. Prefațând această lucrare, Profesorul Iacobovici, menționa, cu optimismul său robust, că „Tratatul de chirurgie semiotică, clinică și terapeutică” își continuă apariția cu toate greutățile vremii. După frumoasa lucrare a profesorului Cosăcescu, „Tumori și distrofii osoase”, urmează aceasta a colegului Marius Teodorescu și se pune acum sub tipar „Chirurgia în asigurări” de Poenaru Căplescu și în curând „Splina și
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
depăși 50% din cazuri. În cazul afecțiunilor neoplazice abdominale există un risc crescut de apariție a IIA, datorită atât existenței unor focare septice intratumorale, cât și a scăderii rezistenței organismului ca urmare a impregnării neoplazice și prin acțiunea diverșilor agenți terapeutici adjuvanți (radioterapie, chimioterapie). Aproximativ 80% dintre peritonitele secundare au drept cauză perforația unui organ și numai 20% sunt secundare actului chirurgical. - Intervenția chirurgicală inițială constituie un alt element de luat în considerație; aceasta fiind privită sub mai multe aspecte. Cea
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
profund al omului în tot ceea ce îl caracterizează: structură (anatomie, histologie), evoluție (embriologie și reproducere), fenomene vitale de nutriție și relație (fiziologie), boli generale ale organelor (patologie) care perturbă în principal funcțiile de nutriție și relație, dar și remediile acestora (terapeutica), Paulescu și-a extins aria cercetărilor sale dincolo de ceea ce medicina (singura dintre științe care are ca obiect de studiu exclusiv omul) cerea în mod exclusiv. Pleacă de la ideea că omul, în evoluția sa istorică, este tributarul unor atitudini și comportamente
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
are meritul de a fi purificat extractul făcându-l utilizabil la om, Banting nefăcând altceva decât să-l administreze bolnavilor cu o grabă, agresivitate și curaj de¬a dreptul suspecte pentru uzanțele științifice și precauțiile introducerii unor realizări experimentale în terapeutică. Clădindu-și edificiul științific pe furt și minciună, destinul avea să-i răsplătească pe fiecare în felul său. Macleod va părăsi după câțiva ani universitatea din Toronto, Collip va renunța la cercetarea care i-a adus gloria orientându-se către
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a fost realizată de Collip în ianuarie, 122. 4. Utilizarea terapeutică a extractului pancreatic al lui Paulescu purificat de Collip a fost realizată de Banting în februarie 122, acțiune nejustificată din punctul de vedere al cutumelor impuse de introducere în terapeutică a unor medicamente noi și inexplicabil acceptată de colectivul medical al spitalului din Toronto. Partea a patra “Protestul și dezamăgirea lui Paulescu din 123 - 125” în care, într-o manieră patetică, pe deplin justificată, autorul descrie surprinderea totală și efectul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
249 de studenti "mediciniști" în 1919-1920, 569 în 1920-1921, 380 în 1925-1926 etc.64. În 1835, programa de învătământ prevedea, în conformitate cu legea în vigoare la acea dată, ca studenții să parcurgă enciclopedia medicinei, istoria medicinei, anatomie, fiziologie, igienă, patologie și terapeutică a bolilor interne, farmacologie, farmacie teoretică și practica, chirurgie, clinică internă / externă, probleme teoretice și practice ale nașterilor, medicină legală și poliție medicală 65. S-a adăugat la această programa anatomia patologica, fiziologia comparată, farmacodinamica, eliminându-se poliția medicală (1849
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
cursuri, mai mult teoretice decât experimentale; dar optică s-a schimbat către mijlocul secolului al XIX-lea, învățământul medical orientându-se net în direcția pregătirii unor practicieni 68. În consecință, au apărut institutele de anatomie, respectiv de fiziologie, bacteriologie și terapeutică (1895) și s-au dezvoltat două spitale universitare în aceeași idee a consolidării învățământului clinic (St. Jean și St. Pierre)69. În 1909 cele 65 de cursuri ale facultății erau susținute de 11 profesori ordinari și doi extraordinari, cărora li
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
la F rații Chiriac. Numerele 4‐5‐ 6, anul II 1933, de exemplu, cuprindea două părți: partea științifică cu articole de dr. H. - Intoxicațiile și infecțiile profesionale; docent dr. Plăcinteanu - Cancerul și sarcina; dr. Duda - Pelagra; dr. Herșcovici - Hidartroza și terapeutica prin mijloacele cunoscute și agenți i fizici; dr. Grossu - Paludismul; dr. O. Bienstok - Al doilea Congres național de tuberculoză. A doua parte cuprindea: însemnări medicale pentru popor. Dr. Gr. Gr. Iamandi - Limbricul; dr. Brill - Dentiția la copii și accidentele ei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
înțelege și de a identifica” (G. Gusdorf). Înaintea acestui moment nebunia implica o contradicție, prin inegalitatea lingvistică și rațională pe care o opunea moralei, filozofiei, sociologiei și teologiei. Nebunia avea semnificația unei pervertiri prin păcat a spiritului fiind obiectul unor terapeutici specializate de exorcism. Psihiatria va restabili comunicarea cu bolnavul mintal, iar psihoterapia va inaugura perspectiva unei restaurări a psihicului prin mecanisme și forțe sufletești. În felul acesta, psihiatria va reevalua „nebunia” și va da „nebunului” statutul de „bolnav mintal”, reintegrându
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este ruperea unității și tulburarea stării de echilibru fizic, sufletesc și moral al omului. Răul este atât boala, cât și păcatul. Corelată cu istoria culturală a sănătății și a bolii, este istoria culturală, atât morală, medicală, cât și psihologică, a terapeuticii. Ele fiind inseparabile, vom prezenta în continuare, cele mai importante momente ale etapelor istorice ale evoluției ideilor și practicilor terapeutice. Epoca paleoistorică, dominată de gândirea și practicile magice, a produs, în planul terapeuticii generale, o formă de terapie specifică, reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atât morală, medicală, cât și psihologică, a terapeuticii. Ele fiind inseparabile, vom prezenta în continuare, cele mai importante momente ale etapelor istorice ale evoluției ideilor și practicilor terapeutice. Epoca paleoistorică, dominată de gândirea și practicile magice, a produs, în planul terapeuticii generale, o formă de terapie specifică, reprezentată prin șamanism, perpetuată, în unele culturi izolate, până în zilele noastre. Practicile terapeutice ale epocii clasice a Antichității le întâlnim expuse de Homer în Iliada. Motivul cu care se deschide epopeea este „nebunia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în luptă Patroclu. „Nebunia lui Achile” va fi tratată, ne spune Homer, cu cântece, muzică, mângâieri și cuvintele de consolare ale femeilor. Este prima formă de psihoterapie. Cel mai important moment, care inaugurează o nouă orientare, ca atitudine morală în terapeutică, este reprezentat de Socrate. Pentru acesta, așa cum trupul are nevoie de tratament („somatos therapia”) în mod egal și sufletul trebuie tratat („psyché therapia”). Socrate este primul care utilizează termenul de „psihoterapie” având semnificația de „îngrijire a sufletului”. Sensul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumite consecințe asupra structurii și dinamicii personalității bolnavului (prognosticul), e) posibilitatea medicului de a acționa asupra evoluției bolii cu anumite remedii, în scopul eliminării sau atenuării cauzelor care o produc, în scopul restabilirii stării de echilibru psihic al personalității bolnavului (terapeutica), f) adoptarea unor forme de reintegrare a bolnavilor psihici convalescenți sau a celor cu defecte post-procesuale, în grupul social, familie, școală, profesiune (recuperare, resocializare), g) instituirea unor metode de psihoprofilaxie vizând păstrarea stării de sănătate mintală și combaterea factorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de înrudire” este dată de abaterea de la normalitatea psihică, iar în ceea ce privește „originea” și „specificitatea”, intră în discuție, în primul caz „factorii etiologici”, iar în cel de al doilea caz, „factorii psiho-pato-genetici”. Corelat cu acești factori se discută, în mod corespunzător, „terapeutica” și „prognosticul”. Importanța clasificării bolilor psihice, atât teoretică, dar și etică, se raportează la diagnosticul clinic. Rolul diagnosticului clinic este „de a recunoaște un model clinic particular” (J.K. Wing). Baza criteriologică a clasificării bolilor psihice o reprezintă simptomatologia psihiatrică. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clasificarea sau „știința despre boli”. Ea reprezintă o clasificare a fenomenelor morbide în conformitate cu scopurile medicale, atât teoretice, cât și practice. În scopul acesta se consideră că apartenența unei boli la o anumită „clasă clinică” implică multiple informații în raport cu etiologia, diagnosticul, terapeutica și prognosticul acesteia. Clasificarea fenomenelor patologice are ca punct comun facultatea acestora de a sugera ipoteze. Stabilirea unui diagnostic nu reprezintă altceva decât recunoașterea unui anumit model clinic particular, cu o anumită specificitate și care apare în mod constant. Clasificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
variază cu natura drogului utilizat (morfină, cocaină, canabis, amfetamine, barbiturice, substanțe halucinogene de sinteză etc.). Termenul de drog are mai multe semnificații. Pentru H. Solnes drogul este o substanța psihotropă de origine naturală sau sintetică, având sau nu o utilizare terapeutica și care este utilizat în doze „ne-terapeutice” și în scopuri „ne-medicale”. În scopul transformării utilizării drogurilor în sfera toxicomaniilor, au rol următorii factori: - tipul de acțiune psihotropă a dresului și scopul urmărit prin administrarea acestuia; - modul de interacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de la normă, de la lege. Ea este impurificare și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat. În cazul acesta „nebunia” apare ca o pedeapsă pentru păcatele comise de individ, pentru abaterea acestuia de la legea morală și divină, iar terapeutica sa este exorcismul. Epistemologia psihiatrică privește nebunia ca pe o tulburare a vieții psihice, ca expresie a „fenomenelor psihice morbide” care înlocuiesc „fenomenele psihice normale”. Ea este înțeleasă ca o dezorganizare a sistemului personalității, ca o dereglare funcțională datorată unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]