KorAP: Find »[drukola/base=ticălos & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...76 >

1,900 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

să încercați așa ceva. Dar dacă chiar trebuie s-o faceți, atunci măcar încercați să experimentați în casa altcuiva. Lăsați alt idiot amărât să scoată la lumină scara, cearceafurile, trafaleții și pensulele. Ca să fiu corectă față de James - deși de ce aș fi, ticălosul -, el a fost întotdeauna foarte priceput când venea vorba de gospodărie și mai ales când se punea problema curățeniei de după petreceri. El nu se îmbăta niciodată la fel de tare ca mine, așa că era în stare măcar să mute rămășițele carnagiului de pe masa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de sute de mii de ori că n-o să mai beau niciodată - James mi-a spus: —Grăbește-te, îngerașul meu, prezentarea la tribunal e la nouă și jumătate. Nu poți să întârzii fiindcă avocatul a zis că judecătorul e un ticălos și jumătate. Ei, stați o secundă! Să vă explic. Vă rog să mă ascultați. Da, am fost arestată într-o noapte, dar asta nu pentru că făcusem ceva ilegal. Pur și simplu mă găsisem în locul nepotrivit în momentul nepotrivit. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
stripperi. Așa că nimeni n-a fost mai surprins decât mine când polițistul chiar mi-a pus cătușele. Sigur că mi-am dat seama că nu-și făcea decât datoria. Nu i-am purtat pică. Și nici nu m-am amărât. Ticălosul! Trebuie să recunosc că am fost foarte, foarte șocată. Am încercat să-i spun că nu sunt decât o tânără suburbană, din pătura de mijloc a societății. Că reușisem chiar să conving un bărbat să mă ia în căsătorie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
în noaptea aia? Tocmai atunci, asemenea unei oaze în deșert, am văzut un telefon public. Am tras mașina pe stânga, enervându-i pe șoferii din spate. Care-au început să mă claxoneze și să-mi strige tot felul de chestii, ticăloși fără inimă! —Mamă, am zis cu voce tremurândă. —Cine-i acolo? a întrebat ea. — Eu sunt, am spus simțind că izbucnesc în lacrimi. —Claire? a zis mama furioasă. Ce dracu’ vrei? —I s-a întâmplat ceva lui Kate? am întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
șaptezeci și două de ore după, le suna ca să le spună: A, apropo, să știi că prezervativul s-a spart. Ai spus că ești în perioada de ovulație, nu? Da, m-am gândit eu furioasă, pun pariu că e un ticălos care se plimbă de colo-colo profitând de femeile credule și amărâte, ca mine. Bine, eu nu sunt o femeie credulă, însă mă aflu într-o poziție foarte vulnerabilă. Cum își permitea să mă facă să mă simt frumoasă și specială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
temporar. Nu-mi venea să cred că-și petrecuse după-amiaza cu mine, iar acum suna după Helen, sora mea. Ce fel de psihopat era Adam de se juca în felul ăsta doar ca să ne învrăjbească? Știam eu. Adam era un ticălos. La fel ca toți ceilalți. —Claire, a zis. Da, eu sunt. Ce vrei? m-am gândit eu cu răceală. Vrei cumva vreo nenorocită de medalie fiindcă ești tu? — Da? am spus cu voce înghețată. Ei, o să-i spun lui Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am bâlbâit eu. Îmi pare rău, dar n-am știut... —Și mie îmi pare rău, a zis. Tot uit prin ce ai trecut. Ai suferit îngrozitor. Cine te-ar putea învinovăți că ai senzația că toți suntem o grămadă de ticăloși duplicitari? Eroul meu, m-am gândit eu topindu-mă. Îmi luase vorba din gură. Mă salvase de la chinul de a-i da eu explicația aia și de a-mi asuma riscul. Ce bărbat! Cum de știa chiar așa de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ca mine. În fiecare zi eram în vacanță etc. Și, dintr-odată, s-a făcut luni. James trebuia să se fi întors din Caraibe. Sau Mustique. Sau de pe vreo insuliță privată din largul coastei Paradisului. Sau de unde naiba se dusese, ticălosul infidel. Deci trebuia să-l sun. Eram însă destul de calmă. Ce trebuia făcut trebuia făcut. Sigur că îmi era ușor să fiu calmă în legătură cu James când muream de îngrijorare din cauza lui Adam. Era cam dificil să-mi fac probleme în legătură cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
rea cu tine. Da, bună, pot să vorbesc cu Jack Walsh? a spus o voce. Primul meu gând a fost: de ce naiba voia Adam să stea de vorbă cu tata? După care am realizat că la telefon nu era Adam. Ticălosul! Cum de-și permitea?! Mă făcuse aproape să-mi rup gâtul pe scări numai pentru ca la telefon să nu fie deloc el. Da, așteptați puțin, domnule Brennan. Îl chem, am spus. Apoi m-am târât în sus pe scări. Mergeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
aveam să mă mai comport siropos, ca o adolescentă, considerându-l prietenul meu și suspectând toate femeile că tânjesc după el. Îmi organizasem plecarea, când Adam a apărut vesel de după colț, cu o tavă cu cafele și brioșe în brațe. Ticălosul! Fusesem matură și înțeleaptă fără să fi avut absolut nici un motiv. Eram așa de mândră de mine. Eram întristată, dar spiritualizată de greșelile pe care le făcusem, iar el se întorsese și stricase totul. Aura mea rozacee, introspectivă și pansivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ce să fac. —Laura, am spus cu o voce tremurătoare când aceasta a răspuns. —Of, Claire, a izbucnit Laura. Tocmai voiam să te sun. Ghici ce s-a întâmplat! Asta e replica mea, m-am gândit. —Ce? am întrebat-o. —Ticălosul ăla mic, Adrian, tocmai mi-a dat papucii! Adrian fiind, desigur, studentul de nouăsprezece ani de la Arte. —Cum? am zis. — Da, mi-a confirmat Laura printre lacrimi. Îți vine să crezi? — Dar credeam că nu-ți pasă de el, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
îl îngrășase? Oare era prost îmbrăcat? Oare Denise îl echipase cu aceleași jachețele și pantalonași croșetați în care își îmbrăca cei trei băieței ai ei? Cu aceleași împletituri purpurii sau turcoaz? Foarte urât! Oare James avea să arate ca un ticălos crud și fără inimă, care venise să-mi ia casa și copilul de lângă mine? Însă James arăta atât de normal. Mergea cu mâinile în buzunare. Putea să fie oricine ducându-se oriunde. Deși arăta altfel de cum mi-l aminteam eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
civilizată, aveam să joc rolul ăsta la perfecție. Cu toate astea, se părea că James nu găsea situația la fel de inofensiv-amuzantă pe cât pretindeam eu c-o consideram. Mi-a aruncat o privire glacială. Și mi-a transmis alte vibrații de cioclu. Ticălos nenorocit! De vreme ce eu eram pregătită să încerc să fiu drăguță și civilizată, atunci cu siguranță, cu siguranță că și el putea să facă același lucru. În fond, ce avea de pierdut? Poate că-și pregătise un discurs superb despre cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
S-a... s-a făcut așa de mare, a crescut așa de mult, a reușit, într-un final, să zică. —Așa fac copiii, i-am răspuns clătinând din cap cu înțelepciune. Subtextul fiind desigur: „Dac-ai fi fost prin preajmă, ticălosule, ai fi văzut-o crescând.“ Dar n-am spus nimic. Nu era nevoie. James știa. Se vedea pe fața lui spășită și rușinată. —Și o cheamă Kate? m-a întrebat. Valul de furie care a urcat în mine a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
farmec direct din podea, purtând pe față Expresiile Îngrijorate. Eu eram înnebunită de durere. Ca și cum mi-ar fi simțit suferința, Kate a început să urle. Sau poate că era numai din cauza foamei. În orice caz, se stârnise un adevărat tămbălău. —Ticălosul, am reușit să spun printre smiorcăituri, cu lacrimile șiroindu-mi pe față. Cum de poate să fie așa de simplu pentru el? E ca o nenorocită de mașină! N-are nici un fel de sentimente! — N-a fost deloc supărat? Măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
tratat! —Nu asta e problema! m-am smiorcăit eu. Voiam ca măcar să am posibilitatea să aleg. Voiam să pot să-i spun să se ducă dracului și că nu m-aș mai atinge de el nici cu un deget. Iar ticălosul n-a avut bunul-simț să facă nici măcar chestia asta. Toate trei au clătit din cap dându-mi dreptate. — Și-a fost așa de arogant! am izbucnit eu din nou. Mi-am adus aminte cum îi place cafeaua! Toate trei au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mă recunoască. —Ăăăă, Claire, a zis el tulburat, ăăăă, arăți minunat. I-am aruncat un zâmbet pe care-l voiam misterios, enigmatic și sofisticat. —Mulțumesc, am răspuns torcând ca o pisică. Asta să-ți fie lecție fiindcă m-ai părăsit, ticălosule, m-am gândit în timp ce mă așezam pe scaun, oferindu-i lui James o perspectivă asupra pulpelor mele învăluite în ciorapii transparenți și strălucitori și asupra rochiei scurte, strâmte și negre. James nu putea să-și ia ochii de la mine. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
data asta. Nu știam de unde provenea toată furia aia, dar mesajul pe care James părea hotărât să mi-l transmită era că eu fusesem de vină. Chestia asta nu făcea parte din scenariu. Eu eram cea corectă. Iar el era ticălosul. Așa stăteau lucrurile. Aveai nevoie de mine pentru tot, aproape c-a urlat James. Cred că în punctul ăsta ar trebui să vă atrag atenția că James nu țipa niciodată. Nici măcar nu se apropiase vreodată de zona urletelor. — Tot timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
glumița asta, James a rânjit nițel. Iar eu m-am străduit să schițez un zâmbet de răspuns. —Ăăăă, nu, am zis total nedumerită. Ce voia de la mine? Indiferent cum mă purtam, tot nu era mulțumit. Eram epuizată. Cât fusese un ticălos infidel și fustangiu, situația fusese mult mai limpede. Știam pe ce poziție mă situam. Înțelesesem care erau împrejurările. Dar probabil că James avea dreptate. Probabil că-mi plăcuse să fiu iresponsabilă. Altfel de ce nu eram în stare să-mi accept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cel care-mi frânsese inima. Nimic din ceea ce mă așteptasem să se întâmple nu se întâmplase. Crezusem că James o să mă roage să mă întorc la el. Asta sau crezusem c-avea să continue să se comporte ca un adevărat ticălos. Dar cu siguranță nu mă așteptasem să ajung să-mi cer scuze pentru faptul că doar eu fusesem de vină pentru întreaga situație. Până acum lucrurile se prezentaseră în alb și negru. El fusese întunericul, iar eu lumina. El fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
și de Helen. Deși poate că nu. Îmi era greu. Încă mai aveam accese de furie și încă mă mai simțeam nedreptățită de James. Îmi era dificil să rezist impulsului de a ridica receptorul și de a-i spune ce ticălos egoist era. De a-i comunica faptul că nu avea nici un drept să mă facă să cred că tot ce se întâmplase fusese din vina mea. Că nu eram o femeie rea. Că nu eram nici măcar o persoană egoistă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
halul ăsta. Lui James nu i-a plăcut încrederea mea în mine. I-a fost teamă de asta. Așa că, într-un mod absolut cinic și plin de răutate, s-a decis să mă sape, ca să ajung dependentă de el. Ce ticălos! Știți ceva? Cred că l-am urât mai puțin atunci când am aflat c-a făcut sex cu Denise. Asta era cea mai gravă formă de trădare. —Mamă, am strigat în josul scărilor. —Ce-i? a urlat mama din bucătărie. Am nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mai fi fost nevoită să-l confrunt. Aș fi plecat de lângă el cu convingerea că era un om îngrozitor. N-aș mai fi avut nici un dubiu. Totul s-ar fi rezolvat. Capitolul ar fi fost definitiv încheiat. Dar, ca un ticălos care se punea mereu de-a curmezișul, James n-ar fi putut arăta mai inocent și mai corect nici dac-ar fi repetat toată ziua. Citea ziarul, iar la televizor era Coronation Street. Până și cana de lângă el conținea Coca-Cola

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
James. Pentru că am încercat. Și iar am încercat. De ce m-ai asculta acum, când înainte nu m-ai ascultat niciodată? Nu vreau să-mi mai irosesc timpul. Nu mai încerc. —Te iubesc, mi-a spus el cu o voce pierdută. Ticălosul! Părea sincer. Mi-am mușcat buza. Nu era momentul să mă înmoi. Nu, nu mă iubești, i-am spus cu fermitate. —Ba da, a protestat el zgomotos. Nu, nu mă iubești, i-am spus. Dacă m-ai fi iubit, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-mi abandonez simțul integrității. Ai încercat să mă distrugi. Iar eu ți-am dat voie! Era pentru binele tău, a zis el, dar fără nici un pic de convingere. M-am încruntat la el. —Alege-ți cuvintele cu foarte mare grijă, ticălosule! Pentru că s-ar putea să fie ultimele, i-am spus. James s-a albit și mai tare, dacă așa ceva era posibil, și nu a mai scos nici un cuvânt. — Niciodată n-o să mă mai las intimidată, l-am anunțat cu hotărâre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]