1,621 matches
-
Face acte de caritate. Una dintre petardele astea a recunoscut la o petrecere a noastră că ea nici măcar nu a sărutat vreodată un tip. Era un joc în care fiecare era obligat să recunoască cea mai jenantă chestie trăită. Și tipa asta, pe care io o urăsc, una agitată permanent, a recunoscut. Își impune agitația asta pentru a părea că are o preocupare. E o pacoste pentru ea să-și umple timpul. Stă rău cu nervii. Face toate credențialele, merge la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și una face: m-am certat cu mama! Îți dai seama asta, parcă era dintr-o scenă de familie clasică. N-o lasă asta să meargă la cofetărie. Sau să-și ia nu mai știu ce fustă mai excentrică. Dar tipa continuă. M-am certat că de ce m-am futut cu Abdul. Păi, dacă Abdul mă iubește pe mine, de ce să nu mă fut? Odată eram la Abdul și avea o curvă la el. Pe mine m-a pus să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
râzi la enormitățile pe care le debitau poeții în anii ’50. Mai sincer ar fi să te pufnească plânsul. Prostia de cele mai multe ori întristează. Râsul ălora era unul fals, forțat. Să nu cumva să creadă Nicky, cum îi zicea o tipă fleașcă de importanță de lângă mine, că ei nu pricep. Ei știu că Nicky bate adânc. Era o veselie tristă în amfiteatrul ăla, în ciuda veseliei chinuite a profesorilor de limba și literatura română. Nici Manolescu nu cred că se simțea bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Uneori nu știu dacă am trăit tot ce povestesc. Poveștile mele jolly-joker. Bune la orice. Povești pe care i le-am spus Mirunei întâi și apoi le-am scris. De-aia cartea mea a avut succes la gagici. Foarte multe tipe au scris despre ea. Era o carte pentru o singură ființă. O carte spusă. Uneori chiar nu știu dacă io contrafac sau chiar așa a fost cu adevărat. Îmi vin mai multe în minte acum. Se amestecă. Despre Țeavă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
reviste pentru femei, de-alea pe care, dacă le cumperi, ai avantajul să te alegi și cu niscai detergent, și îmi spune asta vinovată, ca și cum simte că m-ar jigni. Io, tenebrosul. Câteodată mi se pare artificială rău. Îmi plac tipele mai copilăroase. Toți, când mă văd cu ea, spun: cine mă, proasta aia? A fotografiat la munte albastrul de Bucșoiu. Dar în poză nu se mai vede nimic. Cu prietenul ei era, cu Vali. A fotografiat doar cerul, că i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ei nu catadicsesc să treacă decât de vreo două ori pe lună, când vrea mușchiulețul lor. De fapt, pentru orice ins de optșpe ani, pregătirea e mijlocul cel mai simplu și eficient de a face rost de bani. Odată o tipă pe care o medita i-a dat telefon să nu conteze pe ea în ziua aia, abia mai respiră, abia se mai dă jos din pat, are ceva extrem de grav, nici medicii nu se fixează asupra unui diagnostic. Era extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oră în sala de așteptare, până să intre la consultație. Înăuntru a avut surpriza să constate că medicul Stănescu I., cum citise pe ușă, era o femeie: tânără și atrăgătoare. Aceasta l-a privit fără să-l vadă. Asistenta, o tipă grasă și aproape de pensie, l-a trecut într-un registru, cu nume, vârstă, domiciliu și profesie. Când să-și decline ocupația, tata a ezitat, apoi a zis răspicat: „Brigadier“. La cuvântul brigadier, doctorița a tresărit, părând că, în sfârșit, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai buni, Victor și Stan. Nimeni n-avea habar ce e cu ei. Doar el cunoștea adevăratul motiv al absenței, îl cunoștea cu amănunte. Îl mânca limba să povestească: i-ar fi dat gata pe toți, inclusiv pe Veronica, o tipă a-ntâia, care nu prea-l băga în seamă - acum, dacă i-ar istorisi la ce aventură este el părtaș, sigur ar cuceri-o. Din păcate, promisese c-o să-și țină gura. Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit să rămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Fanache, care l-a anunțat pe Gârmoci. Bă, am dat de dracu, cum adică la noi în oraș a sosit un înger?! s-a mirat acesta fără să înțeleagă ce tot îndrugă Fanache. Era la un mic chef cu două tipe, într-o viluță retrasă, în pădure, departe de ochii muritorilor de rând, când a adus Fanache știrea zăpăcitoare. Între timp, raporturile dintre cei doi se mai schimbaseră: Gârmoci prinsese rădăcini în funcție și acum îi era clar că el e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Interesant că unii dintre ei, printre care și românii, cei care în țările lor de origine nu ar fi capabili nici să vopsească împreună ușa unui imobil comunitar aici muncesc cu drag și spor pentru "binele" comun, sub conducerea unei tipe hippie bio-bio din Liechtenstein venită să studieze franceza și artele vizuale la Geneva (de fapt, cheltuia steril banii părinților bogați, arhitecți în Vaduz). Mama ei chiar a venit până la Geneva să-i aducă vopselele necesare decorației, plus bucăți de pânză
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și Cambridge, cópii ale arhitecturii oxfordiene a lui Sir Christopher Wren. În aceeași situație se află Catedrala Saint Patrick din Manhattan, care își sumețește turnurile gotice între doi zgârie-nori din sticlă și beton, ca o ducesă în crinolină între două tipe în minijupe. Când mi-am exprimat mirarea, mi s-a explicat oarecum patetic că, atunci când nu ai tradiție proprie, dar simți nevoia de tradiție, o in ventezi, o copiezi. Ce remedii poți avea împotriva poluării generale cu noxe kitsch? Ne-kitsch-ul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
masa cu sendvișuri, s-a aplecat nițel și i-am zărit dessous-ul. Ce crezi tu că purta? Chiloți tetra!“ „Adică moartea pasiunii“, comentez neinspirat și previzibil. „Da’ de unde! Nu înțelegi nimic!“, a ripostat A.A. „Uite cum devine treaba: o tipă ca asta și-ar fi putut permite să poarte orice chiloți ar fi vrut ea. Sau să nu poarte deloc. Dar nu: purta chiloți tetra. Albi. Impecabili. Neîntinați. Habar n-ai tu ce efect are chestia asta asupra unui bărbat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lui. Stăteam și eu pe-acolo, prin camere străine, cu fetele, femeile. Ele vorbeau tot timpul și, indiferent ce spuneau, nu te plictiseai. Erau niște fete tare deștepte. Făceau mișto. Tot timpul. Nu erau miorlăite. Mi-aduc aminte de o tipă masivă, era ca Oracle din Matrix pentru noi, repetase a nu știu câta oară facultatea. Nu avea chef să se întoarcă în orașul ei, în apartamentul cu două camere pe care urma să-l împartă cu părinții (cam ca majoritatea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lălăiam cu fetele, fază: a început Daria să ne povestească de una Beatrice dintr-a XII-a de la Național, vecină cu ea. Cică a rămas gravidă și ai ei n-au reușit să miște nimic, deși îs destul de mahări, așa că tipa o să cam nască prin mai! Adică pierde bacu’, admiterea, tot! Bineînțeles, gagiu’ ei și-a pus coada pe spinare, ai lui nici nu vor s-audă de însurătoare, să-și strice el studenția și anii cei mai frumoși și perspectivele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că mă prinde dimineața deasupra aragazului, la cât de greu se usucă hălăciuga mea. Cum să ne facem noi frumoase acuma? Cum ne împopoțonăm, cum ne mai moțăm, cum zic mamele noastre, cum să reușim noi să arătăm barem ca tipa din clipul rusnacului Serov, Madonna, dacă nu chiar ca Madonna aia True Blue, pe care o mai scapă duminică-dimineața televiziunea fraților sovietici la Utrenaia poșta? Dermatograful negru alunecă și ne face ochii mari și codați; așa, mult negru, rimel nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mine, era de părere că la policlinica studențească nu era de mers. Și-a început investigația: cine mai avusese așa ceva, cine ce-a făcut. În cele din urmă, s-a găsit o colegă care avea o cunoștință care cunoștea o tipă care la rândul ei știa un tip... și așa am ajuns să fac a doua vizită la ginecolog. De data asta, era o zi de primăvară, cu vânt aspru. Am intrat într-un spital împreună cu o cucoană pe care n-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
citească: trenuri de noapte mirosind mistic a trandafiri, doi soldați crescuți la casa de copii care se disecă reciproc, un agronom-meteorolog îndrăgostit de o actriță măritată cu un doctor, un tip care se leapădă de piele ca să poată iubi o tipă fără corp sau învierea recurentă a unor bărbați (terminați, de altfel) în luna iulie. Poemele, e drept, enervau fără excepție. Spre final, după ce mă „specializasem“ la București cu unul dintre cei mai buni ortopezi din țară, doctorul Dinu Antonescu, un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
după cum îmi imaginasem. Aluna din interior și crema de ciocolată cu caramel se topeau în gură, însă ceva din savoare dispăruse. Inaccesibilul?! Impulse îmi plăcea cel mai mult, din cauza fetei din medalionul de pe tub. Aveam unul roșu închis, cu o tipă tapată și machiată puternic, și unul galben, cu o blondă diafană. Îl preferam pe cel roșu. Căzusem în plasa publicității, fără să fi consumat măcar un strop de parfum. Mă drogam cu imaginea femeii rebele, aspirând urma de parfum subversiv
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
leagăne și tobogane. și fumam. Atît. Fumam țigară de la țigară - le sudam, adică. în primele zile din clasa a noua eu nu fumam încă, dar chiuleam cu băieții. Ei fumau, eu mă uitam la ei. La un moment dat, o tipă care a venit și ea cu noi (una dintr-a unșpea, voluntară, cu ochii verzi și cam plinuță, care se lăuda că a fost violată de mai mulți - și că i-a făcut plăcere -, dar că e încă virgină, că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe care-l doare undeva de propria-i viață./ Falansterul (ca să nu zic de-a dreptul raiul) nostru din toaletă a fost întrerupt, într-o bună zi, în mod brutal. Nu eram chiar toți. Stan se dusese să vrăjească o tipă de la a unșpea, iar Liviu încă nu ieșise de la oră. Erau, în schimb, Bogdan, Rotiță (îl chema Rotaru), Romică și Zarzără (acesta era chiar numele lui de familie). Eu stăteam cu spatele în ușă, să blochez trecerea. Apa susura în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca o mănușă la întîmplarea povestită. și, nu în ulti mul rînd, Dănuț este bine-cunoscutul personaj din La Medeleni, carte care mi-a plăcut foarte mult în copilărie și pe care n-am putut s-o citesc în întregime, fiindcă tipa de la Biblioteca Județeană Pitești, de unde împrumutam cărțile, a refuzat să-mi dea ulti mul volum, pretextînd că nu era pentru mine, că eram prea mic. Am aflat după aceea că pe-acolo ar fi fost niscaiva scene tari. Nu bag
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dat seama că nu scenele în care apare propriu-zis rechinul m-au impresionat, ci acelea în care el nu este arătat - așa cum e, mai ales, una de la începutul filmului, cînd e devorată o tînără care făcea baie noaptea în mare : tipa înoată lejer pe spate, face pluta, e filmată de jos, din apă, la un moment dat camera începe să se apropie de ea, începe și muzica aceea, mai întîi lentă, și apoi din ce în ce mai accelerată, o vedem acum de foarte aproape
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la un moment dat camera începe să se apropie de ea, începe și muzica aceea, mai întîi lentă, și apoi din ce în ce mai accelerată, o vedem acum de foarte aproape și, dintr-odată, cadrul se schimbă și avem perspectiva de deasupra apei - tipa, calmă pînă atunci, începe să se zbată și să țipe îngrozitor, se agață de o geamandură, pentru ca, în cele din urmă, să dispară sub apă. Blîc ! Dar, să revin. Întors acasă din Croația, le-am spus tuturor prietenilor cum am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în liceu, pe stadion, de Ziua Tineretului. La un moment dat, a început ploaia și a trebuit să spargem rîndurile și să mergem la casele noastre. N-am făcut-o și am preferat să mă plimb pe străzi, cu o tipă. Apă șiroind prin păr, bluză udă și devenită transparentă, mici frisoane de frig care se cereau rezolvate cu îmbrățișări - a fost mișto, ce mai ! Ploaia aceea - aveam să aflu apoi - fusese radioactivă ; era prima zi de Cernobîl. Cenaclul „Flacăra“ Ca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mutat într-a șasea, am iubit, în același timp și în mod egal, două fete : pre mianta clasei, Popescu Simona, care stătea în banca a doua pe rîndul din mijloc (eu stăteam în ultima bancă pe rîndul de la geam), și tipa din fața mea (penultima bancă de la geam), Neacșu Cristina, a cărei ceafă îmi era cea mai familiară dintre toate cefele pe care le văzusem pînă atunci. Spun că le iubeam pe amîndouă în mod egal, dar se pare că nu era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]