1,586 matches
-
decadent francofon, pozele sale „macabre” expunîndu-l adesea ridicolului. Simbolismul și decadentismul autohtone sînt defazate cu 15 pînă la 20 de ani față de apariția în Le Figaro a manifestelor lui Jean Moréas și, respectiv, Anatole Baju. Primul nostru manifest simbolist, „Aprindeți torțele!“, al lui Ion Minulescu’ din Revista celor l’alți (1908) premerge cu un an primul manifest futurist al lui Marinetti și prefigurează declinul curentului la noi. Ecourile epidermice ale manifestului marinettist (apărut în două ziare din România, simultan cu lansarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Forain și Galanis (aduși la București de către Iser, apropiatul lor, pentru a pune într-o lumină mai potrivită mesajul artistic al precedentelor sale expoziții de caricaturi din 1906 și 1907) marchează acest prim punct critic. Editorialul program al revistei, „Aprindeți torțele!“ - în care unii au văzut „primul manifest avangardist din literatura română” -, îl reia, nemărturisit, pe Rémy de Gourmont din Le Livre des Masques. Ideile criticului simbolist francez au fost, de fapt, ideile directoare ale revoltei antiacademiste. Ideea diferențierii individualiste, refuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
română” -, îl reia, nemărturisit, pe Rémy de Gourmont din Le Livre des Masques. Ideile criticului simbolist francez au fost, de fapt, ideile directoare ale revoltei antiacademiste. Ideea diferențierii individualiste, refuzul banalului și al imitației, libertatea inovativă sînt afirmate impetuos: „Aprindeți torțele să luminăm prezentul literar! (...) este bine să se știe de către toți cei care se intereseză de literatură în țara noastră ce vor acești cîțiva tineri care au curajul să se rupă de gloată. Ei nu sînt nici alchimiști căutători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anunțînd cartea lui Metzinger și Gleizes despre cubism, a fost considerată - mai mult printr-un efect de lectură inversă - drept adevărata bornă a preavangardismului românesc, „bornă” împinsă și mai înapoi în timp de către cei care au văzut în articolul-program „Aprindeți torțele!“ al lui Ion Minulescu din Revista celor l’alți (1908) „primul manifest avangardist din literatura română” (v., între altele, Ion Vinea. Opere IV. Publicistica (1913-1919), Ediție critică, note și comentarii de Elena Zaharia-Filipaș, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Academia Română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmă din cauza alegerilor, Cocea va plusa sfidător, editînd — pe 2 noiembrie — ziarul sub titlul de Chemarea roșie, pentru ca din 6 noiembrie să-i schimbe titlul în Facla. În tentativa disperată de a evita suspendarea, Facla va deveni, pe 12 noiembrie, Torța, iar după numai o zi — Clopotul, pentru ca pe 22 decembrie să revină la vechiul nume, Chemarea. 1920 va fi însă anul în care Chemarea dispare definitiv din peisajul publicisticii românești, ultimul ei număr anunțînd reapariția săptămînalului Facla. În paginile Chemării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lovinescu din Memorii... O prezență relativ des întîlnită în paginile revistei este cea a lui N.D. Cocea, vechiul mentor socialist de la Facla (unde Vinea îl va însoți) și Rampa, apoi, în timpul Primului Război Mondial, de la Chemarea (apărută, din cauza cenzurii, sub diverse titulaturi: Torța, Depeșa, Clopotul). Ca urmare a unei campanii duse împotriva Constituției din 1923 și a Regelui Ferdinand I (acuzat de a fi adus la putere dinastia „plutocrată” a Brătienilor), Cocea va fi condamnat pentru lezmajestate, iar Vinea ține să îi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
El le-a propus să organizeze un congres național, pe tema dezvoltării unor asemenea fabrici,în toate pușcăriile din țară. Congres, despre a cărui desfășurare, am auzit că sunt în derulare, intense pregătiri. Succes - domnilor inițiatori! Mult succes, vă doresc! TORȚA Acest final carbonizat, aceste rămășițe aproape încenușate, parțial fumegânde, mai erau,în urmă cu numai patru-cinci ore, somtuoasa discotecă în care, zi de zi și noapte de noapte, se adunau, și petreceau, și se distrau, și se curveau, și se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
continua să cucerească, rapid, obiect cu obiect, încăpere cu încăpere, om cu om. Pe jumătate beți, pe jumătate amețiți de extaz, mulți nu au realizat ce se întâmplă, ce, de fapt, li s-a întâmplat, lor înșiși, tuturor, de altfel. Torța nu a durat prea mult.Pe unii, și pe unele, i-a surprins în timpul exercițiului sexual. Au ars, de vii, fără nici un ajutor, din partea cuiva. Pentru că focul a fost cuîntârziere observat.Unii dintre vecini, dându-și seama de ce se întâmplă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nemilosul mitralior. După ce au făcut din el un fel de pachet de carne și oase, bune de aruncat într-o groapă, au cărat paie, de pe miriștea de alături, au făcut un mic stog, au aruncat leșul Miroiului deasupra, au aprins torța, au scuipat, pe șofer și pe ajutor, după care și-au continuat, marșul de luptă, alături de marea de ostași, care cucerea, terenul, de sub talpa hitleriștilor, palmă cu palmă. La două ore după întâmplare, românii au întors armele împotriva germanilor. Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai mult. <contents> CUPRINS Prefață 3 Olariti, 5 Niciodată - singur! 7 La cocostîrcul pestriț 9 Strada spânzuraților 12 Familia de basme, 14 Durerea, 18 Toate, la timpul lor... 21 Stârliciul 25 O patrulă somnambulă 27 Fabrica din pușc rie 29 Torța 31 Blândețea 34 Sclipătul 36 Dulcii 37 Vânătorul de vulpi 39 În țara Ioio, s-a aprins o stea 41 Creastă de cocoș 44 Parfumeria domnului Emil 47 Fata Morgana 50 Miss ecologica 52 Răzbunarea Nălucului 55 Capătul de fir
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
față ca să observe cineva până la urmă. Nash stă aici și aprinde un foc într-un bar; cineva o să cheme poliția. Și-i zic că a luat-o razna. Făclia se face tot mai mare. Barmanul se uită la noi, la torța lui Nash, care devine tot mai scurtă. Nash stă și se uită cum focul pe care-l ține în mână îi scapă de sub control. Simt căldura pe buze și fumul în ochi. Barmanul strigă: — Alo! Ia potoliți-vă acolo! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o făclie a speranței și moralității în acest pustiu al vieții moderne. Doamna Sara a fost o moralistă nobilă și neabătută, care nu accepta decât o comportare virtuoasă și strictă. A fost un bastion al standardelor celor mai înalte, o torță care-și arunca lumina călăuzitoare pentru a vădi relele acestei lumi. Doamna Sara, zice bărbatul, va trăi de-a pururi în inima și în sufletul nostru, fiindcă sufletui ei era atât de puternic și de ne... Vocea amuțește. Și Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Este din pluș auriu, cu brațele maronii de jeg. E cald. Și-i zic că Dumnezeu este un moralist nobil și neabătut, care nu acceptă decât o comportare virtuoasă și strictă. Este un bastion al standardelor celor mai înalte, o torță care-și aruncă lumina călăuzitoare pentru a vădi relele acestei lumi. Dumnezeu va trăi de-a pururi în inima și în sufletul nostru, fiindcă sufletul Lui este atât de puternic și de ne... — Căcat, zice bărbatul. Se întoarce cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aruncă pe jos. Cu pagina aprinsă în mână, Helen împinge cu piciorul familiile în flăcări în rigolă. Focul din mâna ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia vântului. Și, nu știu de ce, mă gândesc la Nash și la torța lui aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
regatul dar carul "reginei de alb" se înființează la palat. Și ce mândru era regele negru! Știa cât urăsc războiul dar și cât îmi plac caii sălbatici... Ploile Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare și-n barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dat iama ca avarii În pământul vechii Dacii de-au făcut-o corcitură - Ei sunt cei ce ne-au supt seva și-astăzi ne propun cultură! Au venit întâi romanii, ne-au „civilizat” cu forța, Ca și cum „latinizarea” ar păstra aprinsă torța, Iar apoi, cu vieți pierdute, cu tezaurul furat S-a întors Traian la Roma să se facă împărat! Calul Decebal pierise în păduri, vândut de lupi, Astfel dacii deveniră fiii unui neam de vulpi! Ne-a plăcut mai mult cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
De ce spune toată lumea ,,Hai, Vaslui!?” vreau să strig ,,Hai, Humulești!”? Unde e echipa din Humulești? A strigat încă douăzeci de minute numai: Hai, Humulești! Hai, Humulești! - toți din jur mirându-se de comportarea lui. La un moment dat, mai multe torțe se aprind pe stadion. Imediat, poznașul băiat mă întreabă: Arde?Arde...? Incendiu? Apoi a fugit cât a putut el de tare și, ca să-l opresc și să-i explic, alerg și eu după el. Nu știu cum se face că ne întâlnim
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
specializate În iluzie și magie! Făcu clic pe ultimul site vizitat, acesta se deschise, oferindu-le o bandă demo pe care o selecționă și o puse În funcțiune. Încremeniră amîndoi văzînd demonstrația materialului care permitea să transformi un om În torță vie. „Fără pericol aproape treizeci de secunde“, spunea comentariul În timp ce ei vedeau un cascador luînd foc. - Și iată cum s-a prefăcut Ryan că moare: după provocarea panei, ți-a făcut numărul cu torța umană. Marie avu iarăși acel dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
permitea să transformi un om În torță vie. „Fără pericol aproape treizeci de secunde“, spunea comentariul În timp ce ei vedeau un cascador luînd foc. - Și iată cum s-a prefăcut Ryan că moare: după provocarea panei, ți-a făcut numărul cu torța umană. Marie avu iarăși acel dureros sentiment de trădare a cărui intensitate n-o putea nicidecum Înțelege. - Și eu, care eram sigură că-și dăduse viața pentru mine. 24 Scrîșnetul strident al șurubelniței electrice - sunet necuviincios În acel loc Închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deschis. Totul pieri din jurul ei. Valul Însîngerat din coșmarele ei reapăruse și o Învăluia cu totul Într-o fracțiune de secundă, ea văzu iarăși totul: părul lung al lui Mary În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește și o ia cu el, suflarea lui gîfÎită, bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor ziduri, apoi carul o coti spre râul Arno, până la rampa care ducea spre Ponte alle Grazie. Aici, fură opriți de garda cartierului, care supraveghea tranzitul. Bargello, după ce se lăsase recunoscut la lumina torțelor, dădu ordin să fie Îndepărtat lanțul care bloca accesul către arcadă. De cealaltă parte a râului, văzduhul părea mai Întunecat, pe măsură ce se Îndepărtau de centrul orașului. Pavajul se termină brusc, iar roțile scrâșniră pe pământul bătătorit. Edificiile zidite lăsaseră locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
similare de la pelerinii care se Întorceau de dincolo de mare. Cineva, În trecut, Încercase să blocheze accesul printr-o palisadă, care Însă, În mai multe locuri, apărea ridicată sau smulsă. De dincolo de poarta larg deschisă se apropia lucirea tremurătoare a unor torțe În mișcare. — Acolo, Înăuntru, a fost găsit trupul, zise Bargello, cu nările dilatate de mirosul unui pericol neașteptat. Dante văzuse o expresie asemănătoare la vitele duse la tăiere. Nu Îl considera un laș. În bătălia de la Campaldino, cu unsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scârbit, pe omul care Încă șovăia. Voia să rezolve chestiunea cât mai grabnic, pentru a se putea refugia, În sfârșit, Între pereții chiliei sale, În căutarea odihnei. Păși prin naosul cufundat În tenebre, Îndreptându-se spre grupul de bărbați cu torțe care se deslușea pe fundal. — Priorule.. așteaptă! Oprește-te! Din spate, glasul lui Bargello, alterat de spaimă, părea să vină de la mari depărtări. Neîndoielnic, durerea era cea care Îi modifica percepțiile. Nu Întotdeauna un suflet Întărit de virtute și cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șopti deconcertat, În timp ce o lumină strălucea În jurul lui. Simți cum o mână Îl Înșfacă de braț. — Oprește-te, aici e moartea! Cel care Îl ținea era un tânăr Înarmat, cu plete blonde care ieșeau de sub coif. În mână ținea o torță, de unde provenea nimbul de lumină care Îl Învăluise. Părea ieșit din neant. Continuând să-l strângă de braț, coborî flacăra, făcând lumină dinaintea picioarelor. Pentru o clipă, Dante surprinse reflexul albastru al privirii lui, după care Își Întoarse și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl dădu la o parte cu un gest brusc al mâinii și se lipi de perete, străbătând cu grijă traseul Îngust de-a lungul prăpastiei. Putea desluși limpede micul grup de bărbați Înarmați care stăteau rezemați de peretele absidei, cu torțele ridicate, În fața unei structuri de stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt, indiferent la agitația celorlalți. Stătea cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]