1,471 matches
-
trecut pe-acolo când ne-am întors de la biserică, și apa de pe bulevard încă nu se scursese... - Unii spun că a fost o încercare de atentat, pentru că s-ar fi găsit nu știu câte încărcături de dinamită, dar i-a surprins ploaia torențială și în ultimul moment au trebuit să renunțe. - Asta poate fi și o invenție a Siguranței, ca să justifice arestările printre studenți... Apoi tăcuseră toți, brusc. "Trebuie să fiu cu băgare de seamă, își repetă. Nu cumva să mă confunde cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrerupt curentul. Aproape jumătate de ceas trăsnetele au urmat unul după altul, ca și cum ar fi fost o singură, nesfârșită explozie. De la fereastră urmărea mai ales fulgerele care cădeau, către apus, pe colinele stâncoase care se revărsau abrupte dinspre munte. Ploaia torențială s-a potolit pe nesimțite și, pe la 3, cerul a început să-și piardă culoarea de păcură. Curând s-au aprins felinarele electrice și, de la fereastră, putea vedea acum strada până la catedrală. A așteptat să înceteze ploaia, apoi s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bucurie, după care am discutat câteva minute. Mi-am permis gestul și aprecierile cuprinse în autograf, după ce am avut bucuria și plăcerea să citesc unele volume ale Președintelui de onoare al Societății literare „Academia Bârlădeană”. După ședință, pe o ploaie torențială am fost adus acasă de dl. Giușcă, președinte-director al Casei de Cultură „George Tutoveanu” din Bârlad, căruia i-am donat pentru bibliotecă toate cele trei volume ale mele, cu promisiunea că va urma și cel aflat în curs de apariție
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de coșmar. La un moment dat, fără să se sinchisească de imaginea cel puțin comică pe care ar fi putut-o oferi unui potențial observator, se opri, ridică ochii către cer, deschise gura și se lăsă aproape înecat de ploaia torențială care biciuia pământul de ore bune. Picăturile mari îl loveau direct în cerul gurii, iar limba le aștepta ca pe o delectare deplină a papilelor gustative extaziate. Nu auzi mașina care se apropia în viteză. Șoferul - șoferița? - claxona insitent, numai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Strânse paharul în pumn. Dintr-o dată, îi pieri cheful de băut și aruncă licoarea pe podea. Buzele reporteriței se mișcau ca și cum ar fi fost prinse într-un dans funebru al cuvintelor anticipate și erau date cu un roșu-aprins ispititor. Ploaia torențială spăla caldarâmul și eventualele urme... 5 Se simțea prins, acaparat, agățat într-o pânză de păianjen lipicioasă, perversă, o capcană perfectă din care evadarea era imposibilă. Nu vedea insecta, însă o bănuia ascunsă pe undeva, stând la pândă, pofticioasă, intuia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îi deschise. Cuvintele îi traseră câteva palme zdravene, înroșindu-i obrajii... Iar Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alături de el și pe Magician. Dar acesta îi făcu semn că nu agreează astfel de momente. Ocupase balansoarul și se legăna cu ochii pe jumătate închiși. Nu se întrebă la ce putea mediata un Magician într-o zi cu ploaie torențială, în schimb îi veni în minte un alt gând. Și știu chiar în acel moment că pe pagina albă a wordului se așterneau deja cuvintele, unul după altul... Râse și ridică pumnul în aer: - Ploaie tembelă, poate că dacă nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
stâlp de telegraf să se prăbușească exact atunci când era nevoie, totul pentru ca banii din geamantan (nici n-ai avut curaj să intri în debara, fricosule!) să nu poată fi recuperați de proprietarul lor. Un iepure care face jogging prin ploaia torențială pentru că nu mai are - recunoaște! - puterea de a deschide laptopul-minune. Un iepure care simte cum se încolăcește în jurul propriului gât cobra cu coif á la Brad Bitt, ce absurditate, cu asta ai pus capac la toate! Ha, ha, ha! Scuze
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nici nu îl vei atinge vreodată -, așa că aștept cu mare interes concluzia pe care o vei trage în urma experienței. - Nu. Nu acum. Nu din nou. Visele trebuie să vină noaptea, Magician tâmpit, nu ziua, după ce ai alergat printr-o ploaie torențială. Acum trebuie să mă odihnesc, să beau ceva, să scriu ceva... Poate chiar un alt roman, unul din care să nu iasă personajele, unul care să se așeze liniștit în paragrafe și capitole, fără fasoane și inițiative ciudate. Un roman
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gurii, dar telefonul a sunat din nou. Acționând conform teoriei care spune că fulgerul nu lovește de două ori În același loc, am decis să fiu fată de comitet și să răspund. — Biroul Mirandei Priestly. — Emily! Stau Într‑o ploaie torențială pe Rue de Rivoli și șoferul meu a dispărut. A dispărut! Mă Înțelegi? A dispărut! Găsește‑l imediat! Era de‑a dreptul isterică și o auzeam pentru prima oară vorbind În halul ăsta și nu m‑ar fi surprins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
drumurile cu o singură bandă pe sens; ... i) la trecerea prin dreptul stațiilor de tramvai; ... j) la depășirea troleibuzelor și a autobuzelor oprite în stații, precum și a tramvaielor aflate în stații prevăzute cu refugiu; ... k) pe timp de ceață, ploi torențiale și ninsori abundente; ... l) pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare, precum și pe cele acoperite cu polei, zăpada, mâzga sau piatră cubica umedă; ... m) în apropierea locurilor frecventate de copii (școli și terenuri de joc) unde este instalat indicatorul "Copii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106218_a_107547]
-
Magritte, Ernst, Escher, Delvaux și Dali. Ordinea care domnește în această luxură, în acest haos aparent este aceea proteiformă, a dorinței scriitorului. SF-ul este un material privilegiat, prins în mrejele unei fantasmagorii personale. Textele lui Brussolo cer un flux torențial. Îl pot transporta pe cititor numai într-o acumulare nebunească de imagini, aproape de la un inconștient la altul, în abisuri de uimire sau de perplexitate. Din lectura celor patru universuri, cele ale lui Philip K. Dick, Ursula K. Le Guin
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
decât apă proaspătă din ulcică, în pauzele de lucru sau când se întorcea din vreo preumblare prin piață. Avusese un petic de vie aridă pe Monte Consolino: grozăvia stihiilor făcuse din ea un hat de mărăciniș gălbejit iar ultimele ploi torențiale ce-au durat aproape douăzeci de zile, au nimicit-o. Soarele, înnăbușitor, după lungile zile de ploaie cu clăbuci, făcuse restul, terciuind butucii. Lui Geronimo îi păruse rău, dar nu făcuse din asta un capăt de țară: oricând ar fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
reprezentată prin câteva forme depresionare care constituie trasee de concentrare a scurgerilor de suprafață în urma ploilor mari sau la topirea zăpezilor. Pârâul Ezăreni, afluent al pârâului Nicolina, este cel mai important curs de apă cu debitul nepermanent. Datorită regimului hidrologic torențial ,acesta este regularizat prin două bazine de acumulare. Apele de suprafață provin din ploi și zăpezi, iar pe terenurile cu pantă mai mare de 8% curg cu viteză spre căile apropiate, antrenând mari cantității de pământ din stratul fertil de la
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
situează poetul este undeva mai presus de bine și de rău (ipostază specific barbiană). Însetat de real, ca și Nichita Stănescu, el coboară în lucruri, în universul saturat de viteză. Din acest context opera i se revarsă ca o ploaie torențială: Se amestecă tunetele cu cuvintele/ sentimentul meu e al zidului decupat pe orizont/ cu păsări învârtejite de vânt." Versul poetului se înfruntă cu soarele și, într-o "artă poetică", ne mărturisește că poezia îl devoră. Zborul, ca și la I.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Păunescu este demistificarea, cinismul, adeseori, convulsiile gândului neacceptând supunerea la nici un ritual poetic 4. Victor Felea ("Secțiuni") ne spune că poetul posedă forță și suflu. Tot ceea ce face distincția vocii lui Adrian Păunescu printre poeții de azi, gesticulația amplă, inspirația torențială, tehnica refrenului obsesiv" sunt caracteristici subliniate de Mircea Martin în volumul său "Generație și creație". Mircea Tomuș, în Carnetul critic relevă caracteristicile poeziei lui Păunescu: "Ambiția simbolurilor vaste și ascunse, o meditație mai mult o dezbatere a câtorva teme de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vinul să rămână, până la urmă drept/ Cel mal frumos al mesei, să fie dat de-a dura/ și aruncat cu cana bărbaților pe piept,/ și-aprins de la țigară și dominat cu gura". Poemul "Nisipurile" se adâncește treptat într-un univers torențial, pentru ca apoi, în versuri tulburătoare, tonul să devină apocaliptic. Imaginile sunt expresioniste, nisipul se extinde cosmic. O stare frenetică de curgere prin an creează poetului o neliniște, pentru că, așa cum moartea constituie sfârșitul unui ciclu, și înflorirea, ajunsă la apogeu, marchează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
periuță, ca un pușcaș marin. Și statura îi era de șef de pluton, iar prezența lui inspira calm, echilibru, dar și putere, capacitate inepuizabilă de luptă... Ne-am dat prima întâlnire informală în oraș, însă ne-a prins o ploaie torențială și i-am propus să ne refugiem la mine acasă. A aruncat ochii prin apartament și s-a grăbit să-mi facă un compliment: frumoasă locuință, după chipul și asemănarea stăpânei... Ce să-ți zic, ce texte... Avea însă dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și în exemplul următor: (49) Au cunoscut nenumărate clipe fericite. Se lăsau duși, în galopul cailor sălbatici, pe cîmpuri întinse cu lanuri unduitoare. Urcau pe cele mai înalte vîrfuri, coborau pe schiuri pantele abrupte, printre brazi uriași. Mergeau prin ploi torențiale, respirînd aerul cu mireasmă de iarbă udă. Stăteau întinși la soare. Priveau de la înălțime văi pline de flori de cîmp. Mergeau prin păduri nesfîrșite. Făceau dragoste în camere umbroase, cu covoare groase și divane moi. [Apoi, visau...] (...) Georges Perec, Les
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
semnificații ascunse atunci când se interpretează un astfel de vis. În același mod, o mamă care pregătește cu febrilitate nunta singurului său fiu, poate visa de mai multe ori nunta, de fiecare dată în alt fel: absența invitaților, răsturnarea farfuriilor, ploaie torențială sau orice altă catastrofă. Visele sale trădează îngrijorarea că nu va reuși să organizeze nunta. Și în acest caz este inutil să facem o analiză amănunțită, să aprofundăm interpretarea. 5. Funcția de clasificare și de revelare Visul permite înregistrarea, clasarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care nu se învață din cărți", personaj care introduce în roman figura paternă, despre care Mateiu se exprimase în Jurnal cu, zice Ș. Cioculescu "candoarea cinismului". În reflectarea romanescă, de candoare nu mai poate fi vorba și ura se desfășoară torențial și distrugător, referind mai întîi la inventarul parcă nesfîrșit al tarelor morale ce guvernează ființele infernale: "Gore Pirgu era o lichea fără seamăn și fără pereche... soitar obraznic [...]. Acest Chimiță avea un suflet de hengher și de cioclu... atragere bolnavă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sumarul volumului de debut. Cartea a stârnit opinii critice numeroase, comentatorii ei căutând însă echilibrul evaluării prin identificarea trăsăturilor proprii unui „poet necomun și incomod”, „talent puternic și febril” (Laurențiu Ulici), greu de fixat într-o definiție. Cronicile consemnează dicțiunea torențială a poemelor, natura frustă a sensibilității, ingenuitatea structurală, un adevărat desfrâu metaforic, vizând frecvent oximoronul. Poetul plănuiește o mitologie proprie, menită să redimensioneze lumea în cheie personală, reunind proiecția cotidianului în topoi arhetipali cu metafora livrescă deseori căutată, artificioasă. Atitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
unui exces de existență” (Mircea A. Diaconu). SCRIERI: Eu vă iubesc pe toți, București, 1982; Baladă pentru copilărie, București, 1982; Lorelei, București, 1984; Șarpele cu clopoțeii furați. Concert pentru fericire și suferință, București, 1984; Podul cu fân, București, 1988; Poeme torențiale, București, 1994; Soare cu dinți de lupoaică, îngr. Constantin Manolache, Ploiești, 2000; Lacrima de câine, îngr. și pref. Constantin Hrehor, Botoșani, 2001; Bună dimineața, America!, 2003. Repere bibliografice: Constantin Țoiu, [Dan David], RL, 1978, 32; Cezar Ivănescu, Numele poetului. Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
Hybris, București, 1980; Judecata în Anthares, București, 1981; Viața ca două vieți, București, 1983; Cu leii de aur, București, 1984; Marea ca ieșire la cer, București, 1987; Muntele, București, 1990; Lipsa, București, 1997; Lovitura fără atingere, București, 1999; Sub cer torențial, București, 1999; Invulnerabilul, București, 2000. Repere bibliografice: Simion Bărbulescu, Aurelian Chivu, „Oglinda cu lebede”, IL, 1969, 8; Simion Bărbulescu, „Saturnala”, CL, 1970, 7; Ioana Crețulescu, Imaginea țării de eres, LCF, 1977, 42; M.D. Lesovici, „Cina”, CRC, 1977, 45; Popa, Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
fricile sunt inutile, ba chiar periculoase. Ele încetinesc sau compromit procesul de constituire, exprimare și afirmare a identității noastre în diferite contexte de viață, relaționale, sociale 35. Frica este, susțin specialiștii, o emoție "deosebit de volatilă, capabilă să degaje o energie torențială și dezordonată, care face să devină aproape incontrolabilă. Zvonurile, informațiile îndoielnice pot să o inflameze peste măsură. Odată ce a trecut un anumit prag, ambalarea în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]