2,332 matches
-
vreme de ploaie; ne oprim la niște izvoare de ape minerale plăcute la gust, în felul Narzanului. Aceste izvoare le găsim într-o poiană mai largă. Piscurile ninse sunt aproape. De pretutindeni, aici, ca și în tot lungul drumului, năboiesc torente înspumate; sunt mai curând cascade, sar din treaptă în treaptă. Pe alocuri cascade adevărate, cu pânze de apă căzând în perdele de la mari înălțimi. La fiecare cotitură a drumului aveam priveliștea pâraielor viforoase, ce se eliberează spre văi din ghețarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de vremea de iarnă, care, aruncând din arcuri asupra lor săgeți de ploaie, a dat cea dintâi semnul înfrângerii în inimile ostașilor ocrotitori de țări [turcilor]. Așa s-au stricat podoabele lor, asemenea unor grădini; s-a dus prospețimea lor... Torentul de ploaie udându-i de tot pe acei călăreți și slujitori, toți șoimii care zburau în lupte au devenit ca niște găini jumulite... În partea aceea, serdarul cel răufăcător al țării Moldovei [Ștefan cel Mare] în scopul pregătirii oștilor a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oriental despre urmărirea oastei otomane. După acest cronicar, urmărirea moldovenilor a fost atât de aprigă, încât turcii au fost nevoiți să fugă pe drumuri pe care nu le cunoșteau. „Când călăreții (turci), venind iute ca vântul și cu iuțeala unui torent, s-au îngrămădit în groapa aceea (este vorba, probabil, de o râpă de pe malul Siretului) cei care au dat primii peste ea au rămas împotmoliți, devenind astfel punte pentru cei care au sosit după ei. Cetele care veneau unele după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
campania întreprinsă de Soliman Magnificul în Moldova, în anul 1538, scria că Țările Române sunt apărate foarte bine de “munții cei mai abrupți, de pădurile cele mai grele de străbătut, de cele mai mari prăpăstii, de râuri repezi și de torente primejdioase, cu căi și poteci nespus de strâmte...”. Românii au avut un aliat prețios în natura înconjurătoare și au știut să profite la maximum de acest lucru. Același Verancsics arăta că Moldova avea “o cavalerie uimitor de numeroasă și o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
parte prin curse, în parte - ceea ce nu este greu de crezut - prin forță deoarece sunt foarte bine apărate de munții cei mai abrupți, de pădurile cele mai grele de străbătut, de cele mai mari prăpăstii, de râuri repezi și de torente primejdioase, cu căi, cu căi și poteci nespus de strâmte, cu o cavalerie uimitor de numeroasă și o armată țărănească atât de pricepută și atât de dârză în atacarea dușmanului...” despre a cărei valoare s-a pomenit mai înainte. Puterea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin apă parcurge eroina tip Alba ca Zăpada din basmul Oglinda fermecată (AT 709). Frumusețea ei excepțională constituie pretextul pentru mutilarea inițiatică (marcarea definitivă a ființei). Cu ochii scoși, fata este aruncată de mama ei de pe un povârniș într-un torent și reușește să se salveze prinzându-se de o salcie. „Contactul cu apa comportă totdeauna o regenerare: pe de o parte, pentru că disoluția este urmată de o «nouă naștere», pe de altă parte, pentru că imersiunea fertilizează și amplifică potențialul vieții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cât și de locurile exotice și excentricitatea comportamentului și vieților lor. Ajuns în misiune diplomatică în Cuba, m-am simțit exact în "ochiul uraganului", în zona aceea din mijlocul furtunii, aparent pașnică, dar înconjurată de ziduri uriașe de valuri, cu torente de foc și apă ce curg din înalturi. Știam că Havana și alte localități ale litoralului cubanez au fost secole de-a rândul țintele atacurilor piraților de diferite naționalități, că în multe din insulele Cubei aceștia își găseau adăpost pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
refluxului. S-ar zice că planeta noastră e un organism viu care respiră și ea o dată în 24 de oare. Acolo aveam de asemenea ocaziunea să privesc o lume nesfârșită ce se încrucișa și se strecura dinaintea mea ca două torente ce curgeau în sens contrar și, fără voie, în fața mișcărei continue ce-mi lua ochii, cădeam pe gânduri, închipuindu-mi acest potop de oameni ca o altă mare tot atât de nesfârșită, de nepotolită, cu aceleași porniri capricioase, cu aceleași adâncuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care în Occident ar fi fost desemnați drept ,,infractori" și ,,victime". După toate probabilitățile, ,,victimele" erau în cele din urmă și infractori, dar chiar dacă nu erau, răspunsul lor ar fi fost mai curând o ridicare resemnată din umeri sau un torent de reproșuri în sfera privată, decât o plângere oficială. Motivul era parțial faptul că rareori se găsea cineva cu adevărat de încredere căruia să i te plângi, în ciuda tuturor campaniilor influențate de Beijing menite să submineze cultul supunerii și să
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
-o înapoi să le dau brânzoaice calde. Aceasta era Maia mea, Maia noastră, aceeași de fiecare dată și totuși alta prin simpla-i prezență. Seara la culcare își despletea părul, destul de lung, acum mult mai rar și nins de atâția torenți existențiali, și-l pieptăna totdeauna cu pieptene din os, după care își împletea din nou coada, așezând-o circular la spate. Băsmăluța era nelipsită, mereu curată și netedă, niciodată înflorată excesiv. Urma apoi rugăciunea de noapte spusă șoptit, în picioare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
le-am cusut la reverul unei bluze. Oare, gândește cineva câte amintiri și fior existențial pot îngloba cei doi năsturași ? Ai spune „o lume uitată în două lămâi minimalizate”. Dar acolo, în cei doi năsturași se ascund nebănuit de bine torenții mei interiori, un „suflet de copil ce s-a ascuns tiptil” în spatele a două lămâițe. În 1973 bunica s-a îmbolnăvit și a făcut o formă galopantă de cancer de sân. Tata împreună cu fratele său mai mare au luat decizia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
educației și respectarea parteneriatului între frați. A fost o perioadă frumoasă când fiecare dintre noi a crescut și-a învățat din ambientul celuilalt. Era ceva cald, calm și rafinat în ființa fratelui meu care fără îndoială îmi așeza și ordona „torenții interiori” în matca lor. Era suficient doar să-i urmăresc firul jocului, gestica precisă și implicarea sa absolută, spre a-mi da seama că la un moment dat deveneam eu însămi parte din joc. Din bucăți mici, foarte mici de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
trăirile a venit numai de la bunul Dumnezeu și acel puzzle rânduit de creator. Așa am cunoscut oameni absolut minunați, oameni a căror valori și principii de viață sunt atât de simplu articulate pe respectarea omului de lângă tine și soluționarea acelui torent de suferință și neputință. Îmi sunt dragi acești oameni frumoși la chip și suflet, a căror numitor comun vine în prelungirea puzzle-ului meu dumnezeiesc. Este un numitor grefat și statuat pe acele coordonate ce dau credit și potențial socio-valoric
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Încorona vîrful, am Început să coborîm, mînați și de faptul că În curînd avea să se Întunece. Prima parte a fost ușoară, dar apoi firul de apă după care ne ghidam a Început să semene tot mai mult cu un torent cu margini abrupte și netede, cu stînci alunecoase pe care era greu de mers. A trebuit să ne facem drum printre sălciile de pe margine, ajungînd, Într-un final, Într-o zonă cu stufăriș des și Înșelător. Căderea nopții a adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
intransigentă, Își păstra hotărîrea să-și determine singură cursul, prin mijlocul apei. Am vîslit din toate puterile și, tocmai cînd părea că ne aflăm pe drumul cel bun, ne-am rotit În semicerc și am luat-o Înapoi Înspre inima torentului. Priveam cu disperare crescîndă cum luminile alunecau În depărtare. Epuizați, ne-am decis că am putea, măcar, să cîștigăm lupta cu țînțarii și să dormim În pace pînă la răsăritul soarelui, urmînd să hotărîm apoi ce era de făcut. Perspectivele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mihai Rădulescu a fost condamnat la maximum de pedeapsă: cinci ani! Poate că erau împlămădite în acest verdict nemilos și zavistia de primă tinerețe a lui Costel Vișinescu, și resen timentele lui Buicliu, și ura pătimașă a Dinei Cocea, și torentele de lături pe care le revărsa pretutindeni funcționara dramatică Ghighi Marian, născută Sergent-Major, atât împotriva soțului ei de al doilea - Mircic -, cât și a tuturor prietenilor săi... Fapt este însă că, odată mascarada judiciară terminată, Mihai se liniști pe dinăuntru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
undeva mai jos de hotarul numit Mlaca, pârâul Smeurișului, pârâul Bunii, valea Muntelui și pârâul Secșoara ce adună toate apele văilor de către Arpașul de Sus. Latura de vest, adică Oprea este încadrată de pârâul Vitelor ce se formează prin colectarea torentelor de pe văile Doamnei și curge la vale în paralel cu râul Cârțișoara și cu Valea Seacă. La vreme de ploaie pârâul Vitelor își duce vijelios apele prin punctele «Pe Funduri» și «La Stejari», ca să traverseze șoseaua națională și să le
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Și cu drept cuvânt, din moment ce, așezat pe drumul gării centrale, apăra ca o poartă de intrare în inima Cetăței. Acum, arcul acesta, a cărui boltă zugruma adesea circulația (care de altfel n-a avut mai niciodată la Iași aspectul unui torent uman), nu mai există decât în amintirea contimporanilor lui. Pe acolo unde se întindea umbra lui familiară, strada coboară grăbit spre gară, largă și plină de lumină; și nici un semn nu arată celor care pleacă, și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Gh. Asachi, Iași, 2000), Stabilizarea și valorificarea terenurilor agricole alunecătoare (Ed. Gh. Asachi, Iași, 2003). A deținut patru brevete de invenție și un certificat de inovator privind noi tipuri de elemente și structuri constructive pentru lucrările hidrotehnice folosite în amenajarea torenților. Între anii 1990-1992 a fost șef de catedră. Ca o recunoaștere a bogatei sale activități științifice a fost ales membru în Consiliul TehnicoEconomic al fostului Departament de Îmbunătățiri Funciare din Ministerul Agriculturii (1991-1994); membru în colectivul de specialiști din Ministerul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
altcineva. Acum îi venise rândul să facă și ea la fel. Ea nu cerea multe de la viață, doar înțelegere și iubire. Nu avea nimic de a face cu bogăția. Vroia să simtă fiorul dragostei, să fie șocată, să tremure în torentul iubirii, să cunoască puterea dragostei adevărate, să se bucure de o iubire completă și durabilă. Amintirile vechi din trecutul lor de odinioară vor trebui să rămână în urmă, iar dacă zorile dimineților îi vor prinde îmbrățișați unul cu altul, sigur
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
merge la școală aici în capitală. Nu trebuie să plângi! Ai să devii o fetiță urâtă și o să râdă și ciorile de tine. În acel moment, Victoria se lipi stâns de pieptul lui taică-su și izbucni într-un adevărat torent de lacrimi. Părul i se zburlise ca la un drăcușor năzdrăvan și extrem de frumos. - Tată, te rog să nu fii rău cu mine! - De unde ai scos asta? Am crezut că tata are o fată mare. Ce rușine să plângi și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a trimis o telegramă în care își exprima acordul cu acțiunea întreprinsă și ura militarilor români sănătateși putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Vestea intrării în război a fost primită cu bucurie de majoritatea populației: „ca un torent lumea a coborât în stradă, îmbrățișându-se. Ochii tuturor erau plini de lacrimi. Piețele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militarilor cântă marșuri patriotice. Liniile directoare ale cooperării germano-române în plan militar au fost stabilite abia la 12
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
care, spuneau ei, i-au devalizat. Nu știm ce ocupație avea acest Naty Terdiman, care a Întocmit Într-o anumită perioadă rapoartele de activitate ale CDE Huși, dar mânia sa (fals) proletară s-a revărsat asupra unora cu forța unui torent. În acest sens, din documentul privind perioada 24 iulie-23 august 1946, am extras un comentariu referitor la convulsiile social-politice din sânul evreimii hușene pe ale căror inflamații Terdiman aruncase gaz pentru Întreținerea incertitudinii: „Vreau să mai adaug și unele manifestațiuni
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aceasta află că țigăncile au fost eliberate din arest. Furia își caută obiectul și îl găsește în proximitate. De data aceasta, expresia sa sublimată este invectiva, însă discursul a devenit prin preaplinul său expresie corporală : „Și apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorității, care e compusă din pungași, din zbiri complici cu briganzii ! exemplu : d. inspector, care s-a învoit cu țigancele...”. Inversiunea s-a produs, autoritatea este cea care a devenit tolerantă, per- misivă. Când pronunță sarcastic cuvântul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]