2,164 matches
-
de șapte zile, chiar iradiat, tocmai pentru că nu respectase pactul din 1987 (din nou, i se smulge, prin presiuni, un alt angajament, dar nici acesta nu va fi respectat). Comandourile de securiști care de trei ori îl răpesc, umilesc și torturează sunt percepute ca grupuri teroriste: și așa se explică mai clar subtitlul cărții - Terorismul politic organizat de statul comunist. Nu este greu de ghicit că Vasile Paraschiv este văzut de către membrii aparatului de represiune ca „dușman al poporului”, drept care metodele
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
În cabina în care picioarele și mâinile se îmbârligă până când nu mai poți discerne contururile unei prezențe individuale, trei oameni gâfâie, râd, dansează, se scurg unul în celălalt cu aceeași amorțeală cu care alunecă pe pereți. Principiul energiei fluide îi torturează și îi aduce la limita suportabilului. Li se amestecă părți din corp, trepidații ale respirației. Sunt ca niște tampoane care absorb zgomotele pe care le primesc și le împrăștie. Fluxul de informație corporală se diseminează activ prin ramificarea suntelor sparte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Franco, opera lui Lorca a fost interzisă spre publicare. Iar Franco... a murit abia în 1975. Adică a trebuit să așteptăm 40 de ani pentru a-l redescoperi pe Lorca în Spania. Cum se știe în prezent, Lorca a fost torturat și executat în 1936, în cadrul războiului civil spaniol. Consider că este un moment determinant pentru a înțelege ce s-a întâmplat în secolul XX. Spectacolul se numește, pur și simplu: Lorca. Ați căutat ca ultima premieră din timpul mandatului dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
este trimis în Spania. În timpul unui turneu în Zaragoza, el dă ordin să-l aresteze pe episcopul Valeriu și pe diaconul său Vincențiu și să-i conducă pe jos la Valencia. Datorită vârstei sale înaintate, Valeriu este exilat, iar Vincențiu torturat cu deosebită cruzime. El își dă ultima suflare în închisoare, la 22 ianuarie 304. De atunci, cultul Sfântului Vincențiu s-a răspândit și în afara Spaniei, mai ales în Franța. În anul 531 regii franci Childebert I și Clotaire I, fiii
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
care bogații devin tot mai bogați, iar săracii și nebunii ajung pe străzi cu zecile de mii, făcând ca orice imaginație, chiar și cea mai oribilă, să devină posibilă. Iată de ce Bateman, care este cu adevărat el însuși numai atunci când torturează și ucide, se transformă în profetul unei orori apocaliptice. O oroare cu care nici o societate nu este pregătită să lupte. Romanul lui Bret Easton Ellis studiază abisurile de neînțeles ale nebuniei și reușește să surprindă absurditatea violenței din vremurile noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
situația de spectator devine în conceptul montării o situare într-un rol de dublă orientare a privirii, perfect adecvată voyeurismului relațiilor de autoritate manipulata pe care un club sado-maso îl presupune. Te uiți la actori și dincolo de actori, în strada-performance. Torturat și spălat cu zăpadă Stratificarea privirii e esențială și în spectacolul regizat de Zholdak, cel mai violent-inocent manifest de teatru cinematic din 2007. Viața cu un idiot expune și interpune între acțiunile din scenă și ecranele suspendate care suprasolicita „creierul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
ordinul imperialiștilor americani”, Partidul Comunist Iugoslav a fost practic dizolvat în organizația de masă intitulată Frontul Popular, „în care rolul principal îl jucau organizațiile, partidele și elementele micii burghezii.” Sar fi trecut la o represiune cruntă, „Tito și bandă să torturând și asasinând mii de comuniști iugoslavi care s-au pronunțat pentru frontul unic cu partidele frățești și care șiau arătat dragostea pentru Uniunea Sovietică și încrederea în ea”. Prin asemenea metode, liderii iugoslavi, „mâna în mână cu propria lor burghezie
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
pentru a-și menține controlul în sistem prin oamenii amplasați în posturi-cheie. Și rapoartele APADOR-CH au arătat că personalul a încurajat deținuții, interzicînd intrarea în penitenciar a reprezentanților ONG-urilor de specialitate și reprimînd sălbatic "prin tratamente inumane și chiar tortură", în ciuda Planului-Cadru aprobat de conducerea Ministerului de Justiție. Analiza celor două revolte ne duce la concluzia că ele nu puteau să aibă loc fără complicitatea la vîrf a cadrelor din conducerea DGP (de altfel, orice "mascat" se mîndrește că poate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
5 și 10% din totalul angajaților, dar asta nu le minimalizează importanța, căci acțiunile lor ajung să fie definitorii pentru tot ce înseamnă pușcărie în România. Este exagerat să-i considerăm pe toți angajații ca pe o hoardă de sadici, torturînd și maltratînd ființe umane din instinct, plăcere sau cu sete. Cei care acționează în acest mod sînt puțini la număr și nici nu sînt apreciați de conducere. Este evident că o epurare a lor a avut loc în ultimii 15
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
la el. Lângă tine doarme un alt străin, dar gândul tău fuge la omul cu care ai împărțit atâtea ore minunate. Puse cap la cap, orele astea fac zile. Poate chiar săptămâni. Pe care el, în mărinimia lui de om torturat de atâtea responsabilități, ți le-a oferit doar ție. Pe unde o mai fi? Oare o fi divorțat? Te sucești în pat și-l cauți o clipă în omul de lângă tine, care miroase altfel și care are alt gust. Apoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dus la casele acestora și le-au jefuit ca ultimii bandiți, fiind lipsiți de cele mai elementare simțuri umane, deși erau îmbrăcați în uniforme militare. Cum mai pot ei să spună „bună ziua” acestor victime, pe care le-au jefuit sau torturat fără motiv, deși cunoșteau adevărul! Acesta este caracterul unor compatrioți ai neamului nostru românesc, însetați de sânge, răzbunători, violenți până-n măduva oaselor, plini de ură și prostie. Nu este de mirare că și străinii ne califică astfel. Diversiunea cu teroriștii
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
comunicativă și prietenoasă, o soție și o mamă sensibilă și extrem de devotată.“ Reținerea afectivă a mamei îi dă copilului un sentiment dramatic de nesiguranță, care va persista apoi, în mod obscur, și în psihicul său deplin conturat, tânărul Negoițescu fiind torturat de „teribile îndoieli“ de sine. Or, știm din eseul lui Freud despre Poezie și adevăr că preferința maternă deschis arătată pentru micul Johann Wolfgang îi va insufla, de la început, lui Goethe „acel sentiment de învingător, acea încredere în succes, care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a trebuit ... conform tradiției ... să țin o pietricică în gură; apoi au fost Galațiul și Ismailul ... când am văzut prima oară trenul și vaporul, ce mergeau ... singure ... fără a fi trase de cai sau de boi; a urmat Vasluiul ... orașul tortură cu ale sale examene de diferență ... și Iașul ... de care mă leagă împlinirea universitară ... și prin ea, deschiderea spre întreaga țară și alte țări. Prima ieșire dincolo de fruntariile României a fost în Bulgaria ... în vara anului 1955 ... cu un autobuz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
acest roman pentru a-și ironiza eroii: Carrie e flancată de Ralph și Nicholas, Ralph de Carrie și Helen (și un șir lung de alte aspirante ori mature universitare), Helen de soțul ei decedat, de Martin (a cărui amintire o torturează cu aventurile pe care i leștie, dar pe care le iartă în cele din urmă, după ce are și ea o aventură cu Ralph) și de Ralph. Trebuie remarcat că lăcomia (sexuală) e atribuită în Thinks... bărbaților. Martin se culcă cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
complicitate pe care puțini o văd. Cred că structurile puterii disprețuiesc omul, fiindcă doar așa pot supraviețui. Dar nu recunosc aceasta niciodată. Ele ne spun, "Vă iubim". E ca în Orwell. "Noi o să avem grijă de voi". Chiar când îi torturează le spun, "Vă iubim. Credeți în noi, bizuiți-vă pe noi". Și mai spun ceva ce mă îngrozește: "Noi vă apărăm interesele când vă torturăm". Întrebat la un interviu (1966) dacă se simte în competiție cu alți scriitori, Pinter a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Vă iubim". E ca în Orwell. "Noi o să avem grijă de voi". Chiar când îi torturează le spun, "Vă iubim. Credeți în noi, bizuiți-vă pe noi". Și mai spun ceva ce mă îngrozește: "Noi vă apărăm interesele când vă torturăm". Întrebat la un interviu (1966) dacă se simte în competiție cu alți scriitori, Pinter a dat răspunsul generos al unui întemeietor de curent: Scrisul bun mă incită, face ca viața să merite să fie trăită. Nu mă gândesc niciodată la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de tineri care făceau parte dintr-o mișcare de rezistență care fusese lichidată în primii ani ai regimului. Un băiat care mă cunoștea, Ionică Varlaam, mă zărise la ferestruica celulei mele. Fără îndoială că era unul dintre cei care erau torturați în noaptea aceea. A doua zi, am avut prima întrevedere cu maiorul Ionescu, anchetatorul, care mi-a cerut să scriu o lungă declarație detaliată în care a trebuit să descriu excursia noastră pe malurile Dunării; căci așa am prezentat-o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mai văzut, în ultima vreme? Despre ce ați vorbit?“ Sau, mai rău: se întâmpla ca oamenii să fie rugați să-și împrumute apartamentul pentru o anumită zi, fără să știe cui sau pentru ce întâlnire secretă: urmărire? întâlnire amoroasă? interogatoriu? tortură? Mulți au acceptat îngrozitoarea propunere, de frica represaliilor (amenințări, șantaje sau alte mijloace de presiune) și s-au îmbolnăvit psihic. Alții s-au acomodat. Am cunoscut la Paris o femeie care se felicita pentru faptul că „al ei“ fusese un
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
necalificat. Doi soldați care se aflau în fața lui au început să facă inventarul lucrurilor pe care le aveam la mine. Unul dintre ei s-a apropiat de mine cu un clește uriaș. Mă întrebam dacă aveau de gând să mă tortureze, ceea ce era, desigur, efectul scontat. Dar s-a mulțumit să mă descalțe și să smulgă tălpile pantofilor, ca să vadă dacă nu ascund ceva. Toate astea au durat vreme îndelungată, după care mi-au lăsat foarte puține lucruri: cămașa de pe mine
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
sinucis lângă celula mea Mihai Rădulescu,diplomatul. Așa se face că s-a introdus o altă regulă: nu aveam voie să dormim decât cu fața la vizor, purtarea gardienilor a devenit mai brutală și supravegherea permanentă. Printre subofițerii de Securitate care ne torturau, precum și printre gardieni și paznici, erau mulți țigani, iar dintre cei care nu erau, unii păreau străini. Cam o treime dintre plutonieri dădeau impresia de a fi țărani români. Anchetatorul meu principal era un căpitan, dar fusesem anchetat de vreo
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
că își prelungește antenele spre vârsta de aur de la începutul istoriei omenești, fie că le îndreaptă spre finalul ei transfigurat în veșnicie, nostalgia paradisului e dorul de-a înfrânge distanța blestemată de la imperfecțiune la perfecțiune și de la moarte la nemurire. Torturat de această antinomie a existenței, geniul omenesc n-a descoperit alt mijloc de ieșire decât creațiile de civilizație și de cultură. Opere care aparțin numai omului, fiindcă sunt inexistente în restul ierarhic al făpturilor, civilizația și cultura își au resortul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru a incendia din nou inima cu focul ceresc al iubirii. Ca un „nebun mistic”, cum zice singur, el se substituie personajelor, pe care le plăsmuiește pentru a prooroci prin cuvintele de aur ale gurii lor chinul sublim ce-l torturează. Nu există paradisul pe pământ? Atunci să-i căutăm măcar urmele, fărâmele de candoare, care au mai rămas în valea plângerii. „Multe lucruri ne sunt ascunse în această lume zice starețul Zosima, care personifică doctrina ortodoxă, în schimb avem senzația
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de cultură, care le împrumută totdeodată o finalitate religioasă, se vădește cu deosebire în acea categorie de plăsmuiri ale geniului artistic, pe care o vom numi, în lipsa altui termen, categoria androginului. Androginul e o idee de limită extremă, care a torturat nu o dată mintea filosofică și nu mai puțin fantezia artiștilor. Categoria lui nu face parte din lumea noastră. El vrea să reprezinte tipul veșnic al omului desăvârșit, care e mai presus de principiul masculin și de principiul feminin, fiindcă le
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la scena celor doi îndrăgostiți, înlănțuiți în pasiunea muritoare. Ce mici trebuie să apară din zenitul spiritual marile noastre pasiuni, în uraganele cărora gustul cald al vieții se amestecă atât de fatal cu gustul înghețat al morții! Chipuri de lut, torturate în durata timpului și în carceră spațiului! Trăind în cercul vostru strimt, Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Nu ni se spune aici de un zâmbet îngăduitor sau ironic, dar îl simțim în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numim nostalgia paradisului, comun omenirii întregi. în era creștină sentimentul acesta capătă o satisfacție fără pereche. Aproape nu există capodoperă literară, picturală, muzicală și arhitecturală, care să nu-și moaie creștetul în lumina paradisului. Dincolo de expresia formală perfectă, geniul e torturat de imaginea perfecțiunii substanțiale, pe care, negăsind-o în lumea concretă, o caută în ordinea transcendentă, lucru pe care l-am văzut studiind simbolul androgin. Pentru artă, paradisul creștin reprezintă icoana perfectă spiritualmente, transpusă în veșnicie, a lumii noastre devastate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]