21,550 matches
-
nicidecum imaginației celor de la The New York Review of Books. Dl Brezianu reproșează politologului american cîteva ,,accente exagerate". De pildă acela pus pe participarea României alături de Germania hitleristă la război ori pe ,,obsesia identitară" arătată de români după 1918 (dl Brezianu traduce expresia prin ,,șubrezenia identității naționale", ceea ce este altceva). Dar, indiferent de conjuncturi, nu sînt accentele cu pricina la locul lor? E iarăși surprinzător să-l vedem pe dl Brezianu invocînd ,,voința națională și populară" în momentul 1918-1920, amintindu-ne de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
inima Ardealului un război civil. încă vreo două-trei astfel de dovezi de iubire și n-o să mai avem pe cine celebra! Statutul special al Transilvaniei (mă mir că naționaliștii pur sânge preferă aceastei denumiri, de sorginte latinească, pe cea care traduce maghiarul "Erdely" - dar acesta nu e decât un paradox minor față de multiplele prostii care se spun în legătură cu această parte a României!) a provocat, de-al lungul istoriei, nenumărate feluri de raportare la statutul provinciei. Pe cea mai curioasă o datorăm
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
din The New York Review of Books. Tony Judt ne cunoaște bine. A fost, de altfel, în țară de cel puțin două ori. Articolul lui este impecabil informat. Titlul original: Romania: Bottom of the Heap conține o expresie pe care am tradus-o literal la fundul grămezii, ea sugerînd o poziție codașă în plutonul candidatelor la UE ori un fund al sacului în care se află, claie peste grămadă, candidatele. Departe de a fi o neutră constatare a acestui fapt, articolul reprezintă
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
și care și-a dat duhul în pribegie. Pe peretele sălii de așteptare, un afiș vechi, ros de timp și pe care scrie stângaci: Nu urcați în vagoane când convoiul e în mers prea repede! Ardelenii ăștia câteodată scriu parcă traducând din nemțește sau ungurește... Analizez propoziția în fel și chip. Exprimarea provinciala îmi reține atenția mai mult decât ar fi trebuit. Pe afiș, cateva vagoane de care un călător albastru se agață din mers. Alături, medalionul în care afli ce
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
ceia... Dau din cap în semn afirmativ și întorc în mână pe o parte și pe alta carnetul meu îmbrăcat în vinilin negru. Socoteli! S-ar putea. Fiindcă nu am la ce ma gândi, pun ochii iar în carnet și traduc frază franțuzeasca a lui Balzac, fac acest lucru ezitând și cu toată aproximația: "Sunt negustori care îi plac pe cei ce vin în contact cu ei, pe unii clienți, dar care clienți îi plătesc prost, fiind cu negustorii în raporturi
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
în raporturi obișnuite, normale... În vreme ce, negustorii, pe clienții care plătesc foarte bine, îi urăsc, deoarece acei clienți se află pe o linie prea ridicată pentru ei ca să le permită să se bată pe burtă cu ei, cuvânt vulgar, insă expresiv." Traduc expresia accointements care vrea să zică intimitate, iar românește asta nu sună vulgar. Mai nimerit e se bat pe burtă. Pentru că în limba franceză, există cuvinte care în limba română sună convenabil încă, social, din cauza nivelului de civilizație și de
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
compèrage ou a des âmes viles qui leș flattent, leș facilités, leș faveurs refusèes a la superiorité qui leș blesse, quelle que soit la manière dont elle se revele". Și aici frază este prea complicată, de aceea nici n-am tradus-o în carnet. Ceea ce încerc să fac acum, în vagonul demodat de clasa a treia. E una din observațiile geniale ale titanului prozei mondiale: "Așa sunt făcuți oamenii. În mai toate clasele, ei acorda bârfei sau cugetelor josnice care îi
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
este perfect valabilă pentru ce s-a întîmplat și la noi, după 1945 și, mai ales, după 1948, și cam peste tot în țările fostului lagăr răsăritean. În fine, din celebrul teatrolog polonez Jan Kott, autorul cărții Shakespeare, contemporanul nostru, tradusă în românește în 1969, cea mai radicală interpretare politică a operei marelui Will, revista publică un studiu despre raporturile (ce idee!) teatrului japonez Nô cu teatrul modernist european al lui Beckett și cu viziunile scenice ale lui Jerzy Grotowski. Un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
descrisă prima vizită a lui Marin Sorescu în septembrie 1965, plimbat, seara, cu mașina unui prieten, să ia contact cu �misterele Parisului�. I-au recomandat poezia editurilor pariziene și, mai tîrziu, piesele de teatru Iona și Există nervi. Le-a tradus chiar d-sa (asemenea, pe vremuri, împreună cu Eugen Ionescu înainte de a se impune ca mare dramaturg, pe Caragiale) și le citea unor directori de teatru și actrițe. N-a ieșit, atunci, nimic, cum și dramaturgia lui Caragiale nu trezise ecou
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
de referință a culturii occidentale. Cunoscută. deopotrivă, specialiștilor în romanistică și studenților din cîmpul umanioarelor care au avut de susținut vreodată examene la literatură franceză sau comparată, Iubirea și Occidentul este nelipsită din bibliografiile de specialitate, a fost reeditată periodic, tradusă în numeroase limbi, contestată sau doar criticată pentru ambiguitatea influențelor, și mai ales mereu revizuită de autorul ei, conștient de gravitatea temei și de naivitatea pretențiilor de a o putea epuiza într-o singură viață. Pe de altă parte, pentru
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
Richard Rorty - Pragmatism și filozofie post-nietzscheană (Eseuri filozofice II), traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, 317 pag., f.p. Spațiul libertății Literatura și răul (La littérature et le mal), lucrarea lui Georges Bataille publicată pentru prima oară în 1957, tradusă anul ascesta la Editura Univers, nu este, hotărît, o carte pe care să o citești doar o singură dată. Și asta nu numai pentru că multe formulări pot părea sibilinice chiar și unui cunoscător, iar logica paradoxurilor poate să deruteze chiar
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
posibilele limbi de operare, în care sînt deci date indicațiile de lucru: "Caută" - "Căutare avansată" - "Preferințe" - " Cred că am noroc" - etc. Enunțurile apar din păcate într-o grafie fără diacritice, dar într-o română corectă, ceea ce ar sugera că sînt traduse de vorbitori nativi. Mai mult: stilul tinde spre registrul colocvial, una din indicații fiind "Ponturi pentru căutare" (în engleză "Search Tips", în franceză "Astuces pour la recherche", italiană "Suggerimenti per la ricerca" etc.). Ca și limbajul jurnalistic, jargonul informatic actual
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
actual manifestă o deschidere spre familiar care, dacă va continua să se manifeste cu aceeași intensitate, va schimba probabil într-o anume măsură profilul standard al românei scrise. E interesant de văzut și ce sintagmă a fost aleasă pentru a traduce engl. search engine: mi se pare că, după o anumită ezitare între mașină și motor, s-a impus sintagma motor de căutare, care apare frecvent, fiind clar preferată în paginile din Internet care stabilesc liste, legături, ierarhii ("21 de motoare
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
greu de răspuns... Însă, foarte cinstit vorbind, într-un moment în care mă străduiesc, mai ales prin revista internațională MEET, publicată de Casa Scriitorilor Străini și a Traducătorilor de la Saint-Nazaire, care oferă premiul Laure Bataillon pentru cea mai bună carte tradusă în cursul unui an în limba franceză, să citesc foarte multă literatură tradusă sau netradusă, pot spune că literatura franceză n-o duce deloc rău. Citesc, în același timp ceea ce se publică aici și acum și, așa cum vă spuneam în
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
pentru fiecare număr anual sunt alese două locuri, care permit prezentarea unor literaturi în mișcare, în momentul în care tocmai se fac. În acest an, am prezentat puțin New York-ul și Napoli. Pentru New York, am ales câțiva poeți, unii încă netraduși în Franța, iar pentru Napoli un număr de prozatori... E un lucru foarte important și foarte necesar, mi se pare, și e o muncă foarte diferită de cea a editorilor clasici... Casa noastră poate, așadar, să joace acest rol de
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
a uita totul și a o lua de la capăt, femeia începe, poate paradoxal, să-și amintească, oferind astfel o cronică răscolitoare a nenorocirilor petrecute în primii anii ai deceniului 90 în Bosnia. Scena din spital deschide cel mai recent roman tradus în engleză al Slavenkăi Drakulic, o autoare deja notorie peste ocean. S. A Novel About the Balkans (S. Un roman despre Balcani) este o carte cutremurătoare prin forța subiectului, dar și ca performanță artistică. Stilul lapidar, un fel de ton
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
voinic, nestrujit chiar, cu un cap prea mare pentru trup, nebărbierit de cîteva zile. Simțise o deziluzie, nu-și închipuise așa pe poetul Melancoliei pe care imaginația sa îl ridicase deasupra tuturor". Cînd, mai tîrziu, îl cunoscuse îndeaproape și îl tradusese în nemțește, simțise încolțindu-i otrava dulce a iubirii. Pe Carp poetul nu-l agrea, pentru boieria lui țîfnoasă care, deși cultivat, nu înțelegea arta și, mai ales, poezia. Și, evident, nu-i împărtășea, într-o convorbire din salonul Kremnitzilor
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
rînd de un regizor care să știe să o citească și să-i revele miza. Dar tot atît de bine un director de scenă inabil poate să o îngroape. Așa s-a întîmplat cu Larry Thompson, tragedia unei tinereți (1996), tradusă și pusă în scenă la "Nottara" de Mara Pașici-Manolescu. Necitind-o și văzînd doar "ce se petrece pe scenă ți se poate părea, în mare parte, o aiureală. Un spectacol-kitch nu pentru că aceasta ar fi cheia în care s-a
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
România are o singură șansă de supraviețuire: să se lepede de mentalitatea de victime resemnate. Fondurile sosite din străinătate pentru protecția câinilor trebuie folosite pentru ușurarea suferinței acestora, exact așa cum banii câștigați de românii ce lucrează în Ungaria se vor traduce în marfă mai multă vândută în magazinele românești, în mașini mai numeroase și nepoluante și în case mai frumoase construite în România. Adică exact lucrurile pe care gura mare a vadimilor de toate sexele și de toate profesiile nu le
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
ale unei posterități mereu ingrate sau, la rigoare, chiar propria sa victimă, din pricina incapacității de a delega și viitorului cîte ceva din măreția antumă a gestului său artistic. În fapt, lucrurile sînt mult mai complicate și ele nu pot fi traduse în termenii comozi ai identificării unui vinovat. Nici contemporaneitatea lui Stoenescu nu este vinovată de participarea aproape necondiționată la triumful artistic al pictorului, după cum nici posteritatea nu este în culpă din pricina galopantei erodări a unei opere atît de bogate cantitativ
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
pe piață un volum din opera lui Istrati. Ba, ca meritul să fie deplin (aș spune îndoit) s-au adresat unei competențe reale, dl Mircea Iorgulescu, autorul unei remarcabile cărți despre Istrati, care și-a asumat și misiunea de a traduce una din prozele din volum. Și o face strălucit. Nu numai față de o mai veche traducere a lui Al. Talex (nefericită și bogată în contrasensuri), ci în absolut. De altfel, trebuie observat că opera lui Istrati a avut parte numai
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
adevărat critică din opera nefericitului scriitor. Dar cine să o facă și la care editură? Pînă atunci, să fim bucuroși că, în sfîrșit, avem reeditată, în excelente condiții, o ediție adunînd, cum spuneam, două dintre scrierile sale, dintre care una tradusă în românește chiar de autor. Panait Istrati a fost un vagabond cu mare har, practicînd cele mai neașteptate meserii. Și, mai tîrziu, cînd și-a descoperit vocația de scriitor, cu ajutorul decisiv al lui Romain Rolland, a început să-și povestească
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
în fapte ieșite din comun încît e suficient să o recreeze prin narațiune. Iar acele narațiuni, au cucerit instantaneu o recunoaștere internațională unanimă (l-a ajutat întru aceasta și faptul că le-a scris și publicat în franțuzește), fiind, apoi, tradus în multe limbi, printre care și în limba sa natală, unele chiar de el tălmăcite. Și ediția pe care o comentez, conținînd două scrieri evocînd aplecarea spre vagabondajul aventuros prin meleagurile mediteraneene africane e, desigur, autobiografică. Degeaba stăruia mama sa
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
a modelului: Similitudinea biografică devine cu atît mai expresivă cu cît se stabilește pe temeiul afinității temperamentale și nu al spiritului imitativ. Atitudinea de izolare romantică orgolioasă este deopotrivă "byroniană" și "macedonskiană". Cu anume deliberare, romanticul român din acea etapă traduce din Pelerinajul lui Childe Harold fragmentul Adio, țara mea natală. Plecarea orgolios-demonstrativă, expatrierea voluntară stă în firea ambilor poeți. Byron părăsește ostentativ Anglia la 28 de ani, în 1816, Macedonski procedează identic în 1884, la 30 de ani". Nu mai
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
Simptomatică este (...) predilecția lui Macedonski pentru un personaj mussetian Rolla, înrudit cu eroii demonici byronieni. El reprezintă prototipul "libertinului senzual", teatral și sumbru, apăsat de fatalitate. Este invocat ca atare în Noaptea de aprilie. Din Rolla și din poemul Octave (tradus în 1880) este preluată, de asemenea, tema femeii decăzute, victimă a societății, din care Macedonski scoate accente zguduitoare în Noaptea de februarie". Dacă Noaptea de mai, al cărei corespondent este La nuit de mai, devansează cadrul mussetian, Nopțile de aprilie
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]