9,252 matches
-
caută exemple de cruzime. Machiavelli mai citează cîteva versuri, pe care Dante le pune în gura Didonei; dar acest citat este cu totul deplasat. Vergiliu o face să vorbească pe Didona, așa cum cineva o face să vorbească pe locasta în tragedia lui Oedip. Poetul atribuie acestor personaje un limbaj care corespunde caracterului lor. Nici autoritatea Didonei și nici a locastei nu trebuie împrumutate într-un tratat de politică; aici trebuie exemplul oamenilor mari și al celor virtuoși. Politicianul recomandă în special
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
abstracte, „a greși”, „a comite o eroare”, „a se înșela” etc., apar cu precădere în Odiseea și devin preponderente la tragici. • Hamartia/hamartema: greșeală scuzabilă, datorată orbirii provocate de o forță exterioară voinței umane. Cu acest sens termenul apare în tragedia greacă. Sensul evoluează spre intenție responsabilă, dar cu circumstanțe atenuante. Comentând un pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
femeia nici nu vrea să audă de întoarcerea acasă, lângă bărbatul ei, Ezdra își reia discursul, adâncind și mai mult prăpastia între nenorocirea unei singure persoane și aceea a unui întreg popor. Nimic nu poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale cu deportarea evreilor în Babilon! Brusc, pe ecoul ultimei fraze, chipul femeii se transfigurează, devenind „asemeni fulgerului”. Ezdra amuțește („Tare mă temeam să mă apropii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
loc”). Autorul real, istoric al lui 4Ezdra trăiește în secolul I d.H., în vreme ce autorul fictiv, Ezdra însuși, trăise în secolul al V-lea î.H. Prin urmare, autorul real știe foarte bine ce s-a întâmplat cu șase secole înainte: tragedia exodului babilonian, urmată de euforia întoarcerii la Ierusalim și a construirii celui de-al doilea Templu. Numai că, din perspectiva autorului fictiv, evenimentele respective sunt situate în viitor, formând, prin urmare, conținutul unei profeții. Autorul real se află deci la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot atât de real pe cât de reală este urâciunea istoriei prezente - au menirea de a echilibra viziunea pesimistă despre care vorbeam adineaori și de a conferi literaturii apocaliptice o „tensiune purgatorială” cu efect curativ la nivel psihologic (asemănător efectului catharctic produs de tragedia antică). În studiul său, Vielhauer insistă și asupra caracterului universalist: „Orizontul temporal al apocalipticii este incomparabil mai larg decât orizontul eshatologiei naționale șiudaice - n.n.ț, deoarece el se întinde la creație până la distrugerea lumii, iar sfera în care se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
i se arătă că pricina era faptul de a fi dorit, în chip necugetat, să aducă înaintea oamenilor simpli șcuvintele dumnezeieștiț, el se astâmpără și astfel își redobândi sănătatea șmințiiț. 316 „Am aflat”, mai zicea el, „de la Theodotes, autor de tragedii, că și acesta, vrând să pună odată un pasaj tradus din Biblie într-o piesă de-a lui, s-a ales cu glaucom la amândoi ochii. Când și-a dat seama de unde i se trăgea nenorocirea, s-a rugat la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spirituale”. Regimul comunist instaurase o atmosferă irespirabilă și sângeroasă. Stăniloae, rector al Academiei de Teologie din Sibiu și redactor-șef al ziarului ortodox Telegraful român, a fost obligat de guvernul Groza să părăsească aceste două funcții. Înainte însă, o teribilă tragedie se abătuse asupra familiei sale: fiica cea mare, Mioara, în vârstă de paisprezece ani, a murit în 1945, după o boală îndelungată. Era cel de-a doilea doliu în familie, pentru că un alt copil, Dumitru, geamănul Mioarei, murise la naștere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mine ecouri și vibrații, ci mai curând am senzația că sunt pătrunsă încet, încet de o benefică liniște interioară. Nu știu pentru ce mă pregătesc dar simt că lectura asta îmi face bine. Sunt pregătită și nerăbdătoare să ascult continuarea tragediei voastre, a ta și a Minodorei. Nu îmi este ușor să comprim șapte ani, șapte ani de supraviețuire într-o colonie de muncă din Siberia, din regiunea Sverdlovskului. Când am plecat cu trenul, înghesuite în vagoane vopsite în roșu, Minodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aproape o jumătate de secol în urmă, când o pregătea pe Minodora să devină femeie, o femeie care să accepte să dea continuitate vieții numai dacă iubește. Înțelege suferința Teodorei și greutatea ei de a scormoni în dureroasele amintiri despre tragedia care a făcut din copilul ei un copil-mamă care a dat viață fără să fi iubit. Noaptea s-a lăsat demult și Teodora nu s-a întors încă de la căpătâiul suferindului unde a fost chemată. A mai rămas o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trebuia să scap de acest prenume, să-l ucid, dar moartea cuiva era pentru mine o adevărată dramă. Prima oară când am avut un cadavru în familie atunci când mi-a murit mușcata aceea fermecată de pe balcon am trăit o asemenea tragedie. Se pare că nu voi putea gestiona niciodată criza cadavrelor. Aveam șase ani și am solicitat imperativ să fie înmormântat cadavrul mușcatei cu ritualul respectat și în cazul vecinului nostru, Nae: cu preoți, lume plângând de mama-focului și praznic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ciudățenii picate din lună, va mima că încearcă lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că nu sunt infirm, că mai pot mima zâmbetul și amorul înflăcărat, că... Doamne, ciudații de tipul ăsta sunt de pe o altă planetă a inimii. Chiar vor să fie bolnavi de romantism înflăcărat toată viața?..." Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Eram o naivă. Cred că aceasta este invenția cuplului celebru: Adam și Eva. Este cea mai tiranică formă de singurătate. Am ajuns la concluzia că singurătatea în... unu, dacă mă pot exprima astfel, este mai umană. Știi care este marea tragedie a singurătății? Faptul că omul este unica ființă care conștientizează că este singur. Singurătatea este primul lucru despre care Dumnezeu a spus că nu este bun: "Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur; am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a prin furtuna. Noroc că cei cu care veniseră le-au anunțat dispariția și i-au putut căuta, căci altfel, spuse Charles. În orice caz, i-au găsit în ultimul hal. Am înțeles că au ajuns la spital. Astfel de tragedii se pot întâmpla oricui nu se echipează corespunzător. Iar la asta ești expert, spuse Emilian. Ai încărcat toată mașina numai cu lucruri de ale tale. Noi nu ne-am luat mare lucru, spusei. Numai haine, nu-i așa, Angi? Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
șoferul este un romantic incurabil i se admite. Știi ceva, Matei. Ție ți-ar fi priit să trăiești pe undeva prin Verona, prin secolul al-XVI-lea, pe timpul capuleților, precum Romeo, să iubești o frumoasă Julietă cu prețul vieții tale. Farmecul acestei tragedii constă în valoarea și forța iubirii. Sacrificiul celor doi tineri este un adevărat imn închinat iubirii. Sau să fi trăit într-o curte medievală, ca a regelui celt, precum cavalerul Tristan, având posibilitatea să te îndrăgostești de frumoasa lui soție
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o piesă de teatru proastă prea din cale-afară, lipsită de valoare și neînsemnată, dar de la care nu putea nicidecum pleca, căci ușile sălii erau încuiate, iar cheile nu mai existau demult. Și, cititorule, dacă stai să te gândești bine, adevărata tragedie seacă și amară aici nu era atât faptul că ea petrecuse în irosire atâția ani din viață în locul acela neschimbat și înăcrit - adică la ghișeul ei de la Poștă -, pe cât era faptul că, în tot timpul acesta, nu găsise nici măcar un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un bărbat între două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă, servieta în brațe. Urmăresc progresia trunchiului lui moleșit progresie lentă, dar imperturbabilă, cu implacabilitatea deznodământului dintr-o tragedie grecească spre dreapta, acolo unde fata își așteaptă, în tăcere, soarta. Acum, este lăsat pe ea cu toată greutatea trupului său viguros. Nici o mișcare de retragere vizibilă din partea ei. Nu a întors o secundă capul să-i arunce o privire
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu mai vorbim de America, toată lumea m-ar considera zvelt, ba chiar puțin prea slab pentru înălțimea mea. Aici însă, devin aproape voinic dacă aleg să mă compar cu trupurile de hârtie, aplatizate de secolele de vegetarianism, ale insularilor. În Tragedia lui Iuliu Cezar, Shakespeare imaginează unul dintre cele mai savuroase dialoguri posibile atunci când îl pune pe cel ce avea să fie asasinat de Idele lui Marte să-i mărturisească devotatului său prieten, Marc Antoniu, că vrea să fie înconjurat de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
situației. Dar cum protologia biblică nu poate fi rezumatul a ceea ce se întâmplă la început, eshatologia nu poate fi văzută ca prognoză a ceea ce se va întâmpla la sfârșit. În zadar se caută revelația unui scenariu al ultimului act al tragediei omenirii. Nici Biblia nu vorbește limba științifică a datelor, ci folosește limba metaforelor, care nu trebuie luate ad litteram, ci interpretate în contextul timpului. Așadar, aceste imagini și relatări, poetice, ale începutului și sfârșitului mai au astăzi sens? Ele reprezintă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
despre fericire și totuși ce iureș, ce năvală nu se dă spre a căpăta iluzia de o clipă și adânc zguduitoare a beției simțurilor, care deformează sensul vieții și face din om neom!... Antitezele de cugetare sunt singurul izvor al tragediei omenești. Omul, în loc să meargă pe linia dreaptă a iubirii de adevăr, face compromisuri de conștiință cu sine însuși, mergând cel puțin pe două drumuri și pe linii frânte. Este neapărată nevoie să intercalez aici, încă odată, povestea "țații Ioana de la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de mânie pe care am văzut-o apărând În ei când fata a pronunțat numele căpitanului Alatriste. Promenada de la Prado A doua zi era duminică. Începu cu o mare sărbătoare și fu cât pe ce să se termine cu o tragedie pentru Diego Alatriste și pentru mine. Dar să nu anticipăm. Partea festivă a zilei consta În așa-numita rúa pe care, În așteptarea prezentării oficiale În fața Curții și a infantei, regele, don Filip al IV-lea, a poruncit-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sale. Baletul înainte de toate. Consacrarea, gloria, nemurirea, dar și dreptul unei femei din mileniul al treilea de a decide când și dacă dorește să fie mamă. Dacă, peste ani, n-avea să mai poată avea copii, nu era o mare tragedie, oricând exista șansa unei adopții. La toate argumentele acestea, Bart nu prea avusese ce să obiecteze, dar în sufletul său rămăsese profund marcat. Admisese, în vorbe, că ea avea dreptate, desigur. Ea însă începuse să-l bănuiască pe el de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
m-ai iubit cu adevărat, ci doar te-ai prefăcut că mă iubești, mi-ai dăruit mila, și nu dragostea ta, ca să mă aduci înapoi pe linia de plutire? Ah, Dumnezeule, ce revelație bună de plasat într un final de tragedie shakespeariană!... În fine, continuă pe un ton ceva mai stăpânit, iată că a sosit și pentru noi momentul adevărului. Dar nu mi cere să-ți fiu prea recunoscător pentru asta. Nu mi cere să mă prefac că totul este în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu m-ai iubit cu adevărat, ci doar te-ai prefăcut că mă iubești, mi-ai dăruit mila, și nu dragostea ta, ca să mă aduci înapoi pe linia de plutire? Ah, Dumnezeule, ce revelație bună de plasat întrun final de tragedie antică!... Karma, Bart, karma. Suntem prizonierii karmei, nu înțelegi? Fetele mele au nevoie de mine, nu pot să le părăsesc. Fetele mele au nevoie de Liviu. Nu pot să le fac asta. Nu pot să dărâm două vieți pentru fericirea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Prima explozie s-a soldat cu opt morți, iar în cea de-a doua și-au pierdut viața alți cinci, care au intrat să recupereze victimele primei explozii, potrivit Jurnalul Național. Procurorii au descoperit că cinci persoane sunt vinovate de tragedia produsă, însă două dintre ele și-au pierdut viața în accidentul de muncă.
Vinovații accidentului minier de la Petrila, condamnați la închisoare cu executare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80531_a_81856]
-
Anca Murgoci Într-un cartier din Capitală se petrec adevărate tragedii, iar nicio autoritate se pare că nu vede ce se întâmplă. Este vorba despre o cale ferată peste care nu există pasaje amenjate, în paralel cu o șosea pe care nu sunt amenajate refugii pentru pietoni. Anual, aici se produc
Trenul care UCIDE. Situație DRAMATICĂ în București by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/80593_a_81918]