1,565 matches
-
cinstit. N-ai să mai vezi vreodată un ucigaș ca el, măi Runa. Puseseră totul la cale Încă din noaptea aceea. Ea Își luase sulița cea grea, sulița cea mică și pietrele de mână lungi, șlefuite până la luciu. Făcuseră o traistă În care vârâseră blănuri pentru orice fel de vreme, mai ales că iernile erau din ce În ce mai grele de la un timp Încoace. Apoi, Runa luase ierburile de leac pe care orice femeie din sat le cunoștea, și plecaseră În crucea nopții. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul ăla, ne spuse, Enkim, arătând un bulumac uscat ce atârna deasupra unui mal scund. - Copacul ăla, am zis și noi și ne-am târât cu tot cu Enkim pe țărmul nisipos. Înainte de toate, Runa scoase din traista ei toate blănurile și le Îngrămădi peste Enkim, ca să nu mai aibă grija lor. Apoi, ne strecurarăm de-a lungul malurilor, smulgând cât mai multe ierburi proaspete. Puțin mai sus, am dat peste o salcie pitică. I-am tăiat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mei. Moru le spunea brazi, cu vorbe ce veneau Încă de la Începuturi și, când spuneai brad, nici că puteai vedea altceva decât copacul acela drept, ascuțit, mereu verde. Brad. Împunge aerul. Stă. Mare. Brad. - Foame, zise Runa și scoase din traista ei ierburile de leac. Ne apucarăm să le mestecăm Îndelung. Sărate și amare deopotrivă, ne Încălziră și ne dădură puteri. Ca și dimineață, ne făcură să ne simțim cu burțile pline, gata-gata să dăm pe afară parcă. Capul prinse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cuvinte. Pășitorul are trei părți. Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim se zgribulise și, când și când, frigul Îl scutura, gata-gata să-l azvârle În apă. Runa! Of, of, ce ne-am fi făcut fără ea! Scotoci prin traista ei și scoase un săculeț plin cu un fel de nisip ușor. - Praf din coajă de salcie, ne spuse. Am ridicat din umeri, dar ea: - Țânțarii trăiesc În bălți și aduc fierbințeala. Sălciile cresc tot În bălți și ne dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În apa furioasă, dar am izbutit, până la urmă, să ne agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul. Blănurile, armele și traista Runei erau Încă În culcușul lui Enkim, dar nu aveam decât câteva clipe ca să ne urcăm pe stâncă. Grăbiți, am Început să azvârlim din culcuș tot ce adusesem cu noi, dar apa prinse să ne răsucească, așa că am lăsat blănurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Enkim și la Runa. Le-am spus că urmăritorii erau la numai trei zile În urmă așa că trebuia să pornesc din nou la drum. - Știi bine că venim cu tine, Îmi ziseră cu același gând parcă. Am pus Într-o traistă blănuri, pietre de mână și ierburi de leac. Minos ne-a dat câte o pereche de sulițe fiecăruia, iar Runei i-a dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A văzut un trunchi de copac rătăcit În peșteră și a tras În el trei săgeți care s-au Înfipt una lângă alta, alcătuind ceea ce Selat numea un triunghi perfect. - Oh, făcură vânătorii strânși În jurul focului. Triunghi, spuseră și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din operă, Porumboiu, marele moșier modern de la Vaslui, pune la ferma sa de vaci de lapte de la Târzii muzică de operă și spune că producția este mai mare în condițiile astea. Dar de acum asta este altă gâscă în altă traistă, așa că lăsați-mă vă rog să mai rămân, măcar cu gândul, pe meleagurile acelea de basm ale Curseștilor... Proprietara soarelui Ce puțină distracție era pe timpul lui Ceaușescu la citirea reclamelor! Reclamele nu se prea foloseau, (mai mult reclamațiile), promoții ioc
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
articulate, reglabile, sau mai știu eu de care... Ptiu, mai degrabă nici nu mai aduceam vorba despre chei reglabile, că tocmai la acestea reglabile, mi s-a înfundat. Nu cu folosirea lor, care pare mai lesnicioasă, decât să aleg din traista cu scule cheia fixă potrivită, ci cu terminologia, sau mai precis cu numele lor, de aceea lansez acum, pe această cale, un SOS, un strigăt de ajutor, ca să fiu și eu consiliat în materie de chei reglabile, chei pe care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
doar dacă erai student la arte. Ei îi arătau plasatoarei legitimațiile de la Filologie și forțau intrarea. Alo, alo, unde dați buzna? Numai cei de la Arte pot intra cu legitimația! Păi ce, doamnă, Filologia nu-i artă? No! Văzându-i cu traiste maramureșene și clopuri, simțind damful de usturoi, funcționara bătea în retragere. La epoca studenției, când făceau transhumanța din Maramureș, Ionicii garau în camera lui Șerban, pe a cărei ușă era aplicată plăcuța Lift de patru pesoane, maximum 320 kg . Proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau pe cărți: măi, omule, măi, noi tre să ne facem bibliotecă pe când ne întoarcem. Că acolo nu-s cărțile care ne trebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acum cu atenție peretele dinspre curte al șurii. O mulțime de obiecte de forme și culori diferite sunt agățate În cuie bătute În lemn. O pălărie veche, maro. O găleată de plastic verde. O undiță. O răzătoare. O strecurătoare. O traistă murdară. O lingură de spumuit. Un bătător de covoare (sau preșuri). O coasă. Un aparat de radio cu tranzistori. Un lighean (pe jos, proptit de zid). Grințu caută cu privirea locul În care, din punct de vedere plastic, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
știu eu să orânduiesc, așa de unul singur, scurgerea vremii? a întrebat Anul cel Nou. Tare mi-e teamă că am să încurc ploile cu omăturile, zilele de arșiță și de zăduf cu înghețurile și cu vântoasele. Că aici în traista asta plină văd că am de toate. Am să le scot și eu cum mi-or veni la îndemână... Nu se cade să facem una ca asta, fiindcă în lume totul se cuvine să se depene așa după cum trebuie! Dar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
le dăruiesc nuci, gutui, mere, pere, prune, struguri și le deschid porțile școlilor. Numele meu este Toamna! Așa-i că acuma nu mai ți-e frică? Așa-i ca n-ai să mai încurci zilele pe care le porți în traistă? a întrebat, cu glasul său cel gros, Anul cel Vechi. Nu, uncheșule, anotimpurile au să mă ajute să țin rânduiala cuvenită, a răspuns cu voie bună Anul cel Nou. ” Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și subliniați expresiile frumoase. Împărțiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
radioului sau de existența luminii electrice, în schimb, înțeleg, poate, mai bine decât alții că mitul "bunului sălbatic" nu e un moft născut din plictiseala de civilizație. 24. Plecam de-acasă, cu vacile, cam la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în schimb, înțeleg, poate, mai bine decât alții că mitul "bunului sălbatic" nu e un moft născut din plictiseala de civilizație. 24. Plecam de-acasă, cu vacile, cam la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Petrache să-și facă casă, pe care a acoperit-o cu paie. M.... a rămas grea și l-a născut pe Mihai. A venit și seceta la 1946 și a urmat foametea lui ′47. Mulți au cedat pământul pentru o traistă de făină sau de grăunțe. Mulți au ajuns în arestul miliției doar pentru că au furat câte ceva de-ale gurii. Și Petrache a ajuns în arestul de la Țibănești, dar cum dovezi nu erau, a fost trimis acasă după trei zile, că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fiindcă nu-l mai trage în gară. Bătrânul l-a ajutat pe Toaibă să ajungă și să urce în vagon... Mergi sănătos, sergentule, și să-ți dea Dumnezeu sănătate, zile bune și belșug în gospodărie!... Apoi Dumnezeu dă, dar în traistă nu-ți pune. Cât despre sănătate... Vezi și matale cu ce bucurie m-am procopsit. Îți mulțămesc și să ai parte de toate cele bune, că de rele îi fi sătul... Vagonul în care a urcat Toaibă era hârbuit de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cimotia lor sau câte un vecin... Apoi dacă îți intră omul în casă trebuie să-l omenești cu un rachiu? Trebuie! Că așa se cuvine la casă de oameni gospodari. Uneori mai veneau și musafirii cu câte o sticlă în traistă și atunci treaba se încingea... Așa zilele treceau pe nesimțite... De multă vreme se știa că după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au să treacă Prutul și atunci să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ponoarelor, Toaibă intra pe portiță. Ai ajuns, Toadere? Am ajuns, Marandă. După ce te-i spăla, ți-oi pune ceva de mâncare, că îi fi flămând. Nu prea, fiindcă pe drum am mai ronțăit o coajă de pâine. Uite colo în traistă îi pâinea. Am cumpărat, să fie și acasă. Maranda s-a grăbit să scoată la iveală cumpărăturile făcute de Toaibă. 138 Ai luat și cofeturi? N-am mai gustat de când eram mică și mă lua mama la târg... A doua
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce ai de făcut. 144 Am înțeles. În săptămâna aceea i-a fost parcă mai ușor și vineri a avut ce pune în chimir. Și-a făcut socotelile, a trecut pe la brutărie, pe la drogherie și pe la alte dugheni, umplându-și traista cu de toate... Drumul spre casă i s-a părut mai greu de astă dată. Când a intrat în sat, lămpile erau aprinse de multă vreme. Ajuns acasă, s-a așezat pe laiță, să răsufle. Apoi a început să deșarte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu de toate... Drumul spre casă i s-a părut mai greu de astă dată. Când a intrat în sat, lămpile erau aprinse de multă vreme. Ajuns acasă, s-a așezat pe laiță, să răsufle. Apoi a început să deșarte traista: Uite aici am luat pâine, să ai pentru toată săptămâna. Apoi ți-am luat ce îți place ție... Aha! Cofeturi! Și ți-am mai adus ceva, că doar mâine-poimâine vine Crăciunul. Ce mi-ai cumpărat? a sărit Maranda curioasă. O
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-o întâmplat niciodată și bine ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te superi. Când m-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui, abia dacă a mai gustat o gură de rachiu. Maranda nu a prea băgat de seamă că Toader al ei nu a băut ca de obicei în cele două zile cât a stat acasă. La plecare, i-a umplut traista cu de toate, neuitând să-i pună, ca de obicei, și un rest de rachiu rămas mai de multă vreme... „Să aibă când s-a mai hodini”. Toaibă însă a avut grijă să ia restul de fiertură. Parcă vedea privirea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fiorii! N-ai încotro și trebuie să te uiți într-ai ei și... și gata, nu mai ești tu... Singurul stăpân atunci îi Dochița! Și numai ea!...” Furat de aceste gânduri, nici nu și-a dat seama când a lăsat traista din spate, când s-a spălat pe mâini și când s-a așezat în fața blidului cu mâncare. A mâncat cu poftă, uitându-se din când în când la ulcica în care Maranda îi pusese rachiu. „Să beau sau să nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]