1,558 matches
-
este secondată de un obiect cu puteri magice. Dumnezeu dă eroului (ipostaza lui de inițiat se traduce prin împlinirea perioadei de cătănie și vârsta senectuții) o straiță ce capturează diavolii doar prin poruncă, la fel ca în cazul botei bătăușe. Traista trebuie pusă în aceeași categorie cu mreaja fetei prădate de peștele mitic, pentru că folosește aceeași magie a legării, o strunire vremelnică a răului. Atât bota, cât și straița trec împreună cu inițiatul în lumea morților, cu ajutorul sicriului - barcă a lui Charon
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe care o chema Fevronia Constantinescu, fiica preotului Constantinescu din comuna Răchiți, județul Botoșani. Cât am stat la Zarian, mă duceam în fiecare duminecă și sărbătoare la biserica Adormirea și țineam isonu dascălului. Și la amiază veneam de la biserică, cu traista plină de mere, pere, colăcei și brânză. Și mi-am zis eu în mintea mea: nu-i rău să fii popă ! Și într-o z i-am spus protopopului: Părinte, eu vreau să mă fac popă. Și el mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mare de fân, căpiță; 21 corect, Philadelphia; 22 corect, George Topârceanu; 23 putinică cu capac, pentru păstrarea brânzei; 24 trăsură ușoară cu două sau patru roți; 25 a ghivosî, a presa cu picioarele un obiect, ființă etc cu picioarele; 26 traistă, săculeț; 27 a pune șițe de brad (scânduri subțiri, dranițe); 28 La un sanatoriu; 29 loc unde se depozitează porumbul; șopron, șură; 30 Evenimentele din România anului 1907 nu au avut un caracter revoluționar; 31 autografia-procedeu prin care se reproduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
libertății. Cât de liberă ești tu? Sunt cam obosită în ultima vreme, așa că îmi imaginez că libertatea este o vacanță. Nu sunt în vacanță acuma. Spunea Napoleon că fiecare soldat poartă cu sine un baston de mareșal. În a cui traistă (românească) se află bastonul de laureat Nobel? De ce crezi că scriitorul "majoritar" român se simte frustrat că nu a primit premiul Nobel? Nu crezi că dacă vreunul, mai răsărit, l-ar fi primit, ar fi fost linșat de confrați? Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
declare "cetățean de onoare" al stânei pe care domnia sa și-a propus să cultive orhidee... Dacă vii în Maramureș doar pentru a-ți exhiba frustrările regale, vii de... futu-i pomana. Maramureșul îți dă, dar nu îți pune și în traistă! Văd că te-ai enervat, Maramureșul tău nu poate fi atacat nici din aer, nici de pe uscat, nici din presă...! Dar hai să facem un exercițiu de imaginație care să ducă în deriziune crispările vieții...! Dacă ar fi să prinzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mama de bătaie e soră cu moartea. * Dă, Doamne, omului mintea cea dintâi. * Mai bine la timp decât mai târziu. * Nu aduce anul ce aduce banul. * E bun ca pâinea altuia. * Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n traista mea. * Unii oameni se trag din vipere; alții din năpârci. * Balenele eșuează ca să nu fie luate drept submarine. * Cum nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce se mănâncă zboară. * Nu tot ce are aripi zboară. * Nu toate vasele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și mai puneam țara la cale, discutam politică, și ne plângeam de una alta. După o pauză binemeritată, mai pictam ceva și pe la ora 13.30 ne adunam la prânz. Îmi aduc aminte că d-l Vintilă venea cu o traistă agățată de umăr, în care avea o sticlă de țuică și niște vin, din care ne servea pe toți, foarte amabil. Avea o plăcere formidabilă ca să se facă remarcat la modul acesta, să vadă toată lumea cum știe el să organizeze
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
prima seară de tabără, balcoanele și holurile noastre erau pline pe jos de pânze, de nici nu aveai pe unde să calci. Îmi aduc aminte că uneori, mai ales la cină, d-l Vintilă, nu venea cu nici un recipient în traistă, și noi ne cam supăram, mai mult în glumă decât în serios, iar Emil Pavelescu, un pictor deosebit de valoros, îi și spunea mai răstit: Lecitina, Bibicule !!! Bineînțeles că d-l Vintilă se cam supăra, dar oricum ne descurcam noi și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
care era de pe-atunci o piesă de bibliofilie. Cu mare indignare nepu tincioasă - și rușine -, am aflat mai târziu că omul acela fusese ofensat în chip netrebnic în chiar incinta facultății noastre, unde, împins de nevoie, venise cu o traistă de cărți vechi pentru a le vinde cui s-ar fi arătat interesat de ele. Unul dintre res ponsabilii U.T.M., vigilent, îl scosese cu brutalitate în stradă, îmbrâncindu-l, pe motiv că practica în facultate un comerț ilicit cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Copacul ale cărui fructe constituiau, În vremea când vechea Dacie era Întreagă, obiectul unui export menționat În condicile Egiptului. Nucul, prezent atât de des În datinele noastre de acum și de peste an. Nuca din cozonac și turte, de pe mucenici, din traista colindătorilor, alături de mere și colăcei, sau poleită În bradul nostru de Crăciun, chiar dacă atât de greu de căpătat; În sfârșit, nuca din coliva celor ce sunt undeva, alături, dar atât de greu de atins... strămoșii noștri. Așadar nucul sau pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
al restului gușterului. Tocmai de asta, mai precis condiționat de această identitate, putem imagina chiar reconstituirea Întregului. La fel, poporul român a fost obligat, În 1940, să abandoneze o parte a sa, cea răsăriteană, iar cineva a băgat-o În traista, scuze, turbinca sa. Teama de reconstituire a Întregului, care se mai Întâmplase o dată, În 1918, l’a făcut pe acel cineva să Încerce să inducă incompatibilitatea Între cele două bucăți ale poporului român. Accesibilă Îi era doar, ca În exemplul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
38 92. Vacanța noastră nu-i și a naturii Vara este Îndeobște sezonul concediilor. Sau, pentru a evita o nedorită coincidență, al vacanțelor, când omul lasă deoparte, cu bucurie ori regret, activitatea cotidiană, iar dacă are cu ce, Își ia traista ’n băț, pornind spre alte meleaguri. Oare natura nu e implicată, mai mult interesată, În această nouă activitate - căci vacanța e tot o activitate umană și, În principiu, omul nu stă nici o clipă, chiar dacă ceea ce face e bun sau rău
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
asemenea unor „arabescuri” migăloase și extrem de rafinate. La noi totul era „accesat” de mână, fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-o dantelă vaporoasă, traista de la atelier era atent personalizată, până și pănglicuța de pe cap avea ceva din rafinamentul și dibăcia mamei. Oricât de mult s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de comunicare” cu noi, era evident că „vectorul” constant în stabilirea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
profit ale spiritului omenesc, Încântările verbului și prozei, ale muzicii și plasticii. Lucruri care, spune Platon, corup și moleșesc carac terul, deschizând calea tutu ror poftelor și voluptăților. Pentru asta pornisem de la tata de acasă cu o singură zestre În traista sufletului meu: zelul naiv și entuziasmul in tempestiv al părintelui meu, socialist militant și ateu, abonat la Lumea Nouă, În care am aflat primele mele cunoștinți enciclopedice; părintele, gelos nevoie-mare să și deie odrasla la Kleinkin dergarten și la școala
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
totuși, de bine, de rău, această sărmană omenire pe care altfel o flămânzesc „sistemele“ economiștilor. O gravă criză economică, prăbușirea francului francez În [anii] 1920, a fost rezolvată peste noapte de apariția nu a unui economist cu sistemele lui În traistă, ci de apariția lui Raymond Poincaré la conducerea Franței. (Insist În acest exemplu, fiindcă am trăit criza zi de zi, având pe acea vreme relații de plăți externe importante cu editorii francezi.) Care a fost sistemul lui Poincaré? Nici unul! Afară de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care vom merge, dar treaba asta cu nemâncatul peste noapte, depășește puterile omenești și vom fi nevoiți să păcătuim. Odată luată această decizie, ne-am simțit mai ușurați și ne-am repezit la mâncare. Fiecare a scos ce avea în traistă, am întins totul pe o masă și am început să înfulecăm cu poftă. Când începusem a ne sătura, nu știu care dintre noi a făcut o glumă pe tema postitului de noapte, care a declanșat hohote de râs. De fapt, pe măsură ce ne-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
acestei comunități rurale? Simplificând lucrurile, putem spune că individul îndeplinea două funcții complementare: aceea de călău și de cioclu. Înarmat cu un instrument de suflat fie un corn primitiv, fie o trompetă ruginită gata să-și dea duhul plus o traistă încăpătoare făcută dintr-un sac mare, găurit și ponosit, având culoarea tenului specifică locuitorilor din continentul african, ființa aceasta producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte muzicale, care, în ciuda eforturilor disperate ale interpretului, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
corpul slăbit la starea de funcționalitate optimă. În definitiv, ce făcea declasatul ăsta în mod concret? Mai întâi facem precizarea că această fantomă în carne și oase care bântuia satul înarmat cu cele două elemente specifice ale profesiunii sale macabre traista și cornul respecta întru totul două reguli imuabile impuse de beneficiari: ora vizitelor sale șocante, precum și itinerarul parcurs. Cu alte cuvinte, își începea activitatea dimineața la aceeași oră și pornea întotdeauna de pe aceeași uliță. Era un fel de fus orar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
veni să-i ia și să-i ducă? El, șintărul. Dacă vreo găină nu mai răspundea la apelul matinal al cocoșului pentru a ciuguli rația de boabe și era găsită țeapănă în coteț, cine avea obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie, cine avea menirea să-l scape de o asemenea belea pe bietul gospodar? Doar el, șintărul. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
marginea satului, acestea erau permanent alimentate și susținute de două zvonuri, două surse de otrăvire, două povești halucinante, neavând nicio bază reală și nefiind niciodată dovedite, probate cu martori. Se afirma, spre exemplu, că mare parte din leșurile cărate cu traista aia mare ce îndeplinea funcția de car mortuar sau dric erau o sursă permanentă de alimentație pentru această colcăială de suflete pervertite, viețuind la limita și în exteriorul comunității omenești. Cadavre de porci, purcei, vaci, viței, orătănii de tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gură, totul se transformase într-o materie vâscoasă, lipicioasă, amorfă și înfiorătoare. Gata. Se terminase. Stropi de sânge, de carne sfârtecată și de oase zdrobite îi săriseră pe mâini și pe față, pe tot pieptul. A introdus cadavrul mutilat în traista aia mare și jegoasă îndeplinind funcția de car mortuar și, ștergându-și mâinile de iarba verde și deasă, a plecat mai departe, făcându-și cunoscută prezența înfiorătoare prin intermediul sunetului pe o singură notă emis de o trompetă răgușită. Imaginile terifiante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca o cocoașă, istoria a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat mai clar prin câteva întâmplări din istoria măruntă, înghesuite în sute de plase, genți, saci, traiste, sacoșe, rucsacuri, coșuri, geamantane ori cine mai știe ce catrafuse pe care o femeie le-a târâit după ea vreme de o jumătate de veac și mai bine. Pentru că, de când mă știu, n-a fost aproape nici o zi lăsată de la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pirpirie, fără să zică pâs, ba cu zeci de găleți de apă coborâte în pivniță când se fierbeau rufele în cazan, ba cu un coș mare, în care aducea din piață gâște pentru îndopat, găini, pui, rațe, ba cu o traistă de tărâțe sau porumb; mama, pe care o strigam mămica, venea de la birou încărcată cu plase de sfoară și sacoșe din doc; verișoara Lucri trambala mereu, nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu poate fi așteptată decât în a doua jumătate a lunii aprilie, încolo către sărbătorile sfintelor Paști.. În ce privește regimul vânturilor, cele despre care ne povesteau bătrânii ce s-au dus ai satului, este Vântul cel mare, numit și Sărăcilă sau Traistă-n băț, care vine din sud. Forța lui este mult diminuată de zidul gros al munților care ne protejează. Apariția lui ne-o anunță norii goniți cu putere, precum și vuetul sinistru al codrilor de deasupra satului. Prin temperatura lui ridicată
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
agricola Hoffm. și lumbricus terestris) care afânează pământul, dând posibilitate multor alte ființe să se dezvolte. Mai cunoaștem Lipitorile (Aulastomum gulo Moq Tand. și Hirudo medicinalis L). În pădure, școlarii au adunat fragi, șapte-n gură pentru ei, unu-n traistă, pentru frățiorii lor mai mici de acasă, școlărițele au adunat însă mai ales flori, multe flori. Și nu numai din pădure, ci și de pe luncă la întoarcere. Domnu’ le-a povestit multe și despre bogăția florilor satului nostru. I-a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]