11,040 matches
-
casa unui ginere și jubilând la modul masochist că aștepta ca un fraier pe un fel de Godot transatlantic, care nici el n-avea, vezi bine, să mai vină vreodată... Ajuns la oraș, Stelian luă fără să stea pe gânduri tramvaiul și se duse mai întâi să-l vadă pe Ticu. Fratele său mai mic, aflat în concediu, era acasă și se arătă cât se poate de bucuros de vizită, dar se posomorî imediat auzind de necazurile lui Stelian. Să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lucrurile?... Contează mai mult dacă o să pot pune și eu umărul la propășirea artei... Persoana mea are mai puțină importanță! Pentru mine persoana ta are mai multă importanță! declară cu convingere Bianca, strângându-l de mână și coborând prima din tramvaiul cu care veniseră. Din stație, clădirea veche a spitalului se ivea, cu acoperișul ei de țiglă maronie și cu zidurile cenușii, cazone, din mijlocul unor tei și castani cu frunze îngălbenite, pe partea cealaltă a străzii. Eu nu mă pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu o grădiniță de flori în față, pe undeva prin apropiere de gara Filaret și de Parcul Carol. De acea căsuță Mariana se arătase mai mult decât încântată: tot să trăiești acolo, în inima orașului, îngrijind florile din grădiniță, privind tramvaiele trecând prin fața casei și crescând copii!... Nu tu socri care să te țină din scurt, nu tu vecini iscoditori și clevetitori, ca cei de la țară. Trai plăcut de burghezi confortabili și pașnici! În buzunar, Virgil se întâmpla să aibă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Eu nu prea am timp să stau să citesc cărți... 10 Ceasul deșteptător nu sunase. Victor sări din așternut și începu să se îmbrace în viteză, apoi se strecură neauzit afară și o apucă cu pași grăbiți spre stația de tramvai cea mai apropiată. Aici, însă, ghinion: o mulțime de oameni așteptau de aproape o oră zadarnic, fiindcă, după cât se părea, pe traseu era o pană de curent și circulația se întrerupsese. Doi pensionari îmbrăcați în haine ponosite, croite după moda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu mijloacele de transport în comun din capitala țării: Dacă n-ar trebui să merg în fiecare zi la piață, m-aș lăsa păgubaș, tocmai zicea unul, vânturându-și prin aer plasa goală. E mai rău ca pe timpul războiului. Și tramvaiele cu cai mergeau mai bine! fu de părere celălalt. Mult mai bine! întări primul bătrân, cuprins de nostalgie. E-hei! Ți-aduci aminte ce plăcere era să călătorești vara pe imperială?... Da. Alte vremuri! conchise cel de-al doilea bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și, dându-și seama că nu făcea decât să piardă timpul, o porni pe jos. Dar îi trebui mai mult de o jumătate de oră până să ajungă în piață, unde reuși să se urce în ultimul moment într-un tramvai foarte aglomerat, care tocmai o pornise spre universitate. Câteva minute merse agățat pe scară, apoi reuși să urce și să-și facă loc printre călătorii înghesuiți între rândurile de scaune. Din nu se știe ce motive, tramvaiul avansa încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
moment într-un tramvai foarte aglomerat, care tocmai o pornise spre universitate. Câteva minute merse agățat pe scară, apoi reuși să urce și să-și facă loc printre călătorii înghesuiți între rândurile de scaune. Din nu se știe ce motive, tramvaiul avansa încet și cu poticneli, de parcă ar fi mers după mort, iar în aer plutea o apăsare ciudată sau poate așa i se părea doar lui, din cauză emoției care îl stăpânea. Deodată, prin înghesuială, cineva îl bătu cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se trezise târziu în acea dimineață și încă se simțea mahmur. Dar Victor nu-l urmări atent, silindu-se să își facă loc în față și pregătindu-se de coborâre. În mod ciudat, după ce până atunci de-abia se târâse, tramvaiul trecu în viteză pe lângă universitate și nu opri decât hăt-departe, aproape de Piața Romană, cu toate protestele și vociferările unor pasageri. Așa ceva nu se mai pomenise și Victor îl întrebă mirat pe studentul filolog dacă avea idee ce naiba se întâmpla. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și o judecată a tribunalului nostru interior, care ne obligă să dăm seamă hic et nunc; în regim de urgență. Decontăm totul, cu accente de calvar, și în timpul acestei supraviețuiri terestre... Andra plecase ca-n... viață. Așa cum pleacă din stație tramvaiul de pe traseul 67 bis. Îmi spusese însă ceva: îi plăcuse cel mai mult, din toată relația noastră, o rugăciune... Știu, Doamne, Dumnezeul meu, știu și cred că ești ființa perfectă. Mi-a argumentat asta, genial, Sfântul Augustin. Dar mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nici un argument, în afară de faptul că mă chema Z. Aha, zicea ea. Z și mai cum? Zahiu, îngânam eu. Doamna se uita în niște hârtii, privea și la mine și nu știa ce să creadă... Cine te-a adus la școală?... Tramvaiul, doamnă... Și pe tatăl tău cum îl cheamă?... Zahiu, doamnă... Cu Z de la?... Dădeam din umeri. Nu știam că sunt rudă și cu tot felul de obiecte și ființe ale căror nume începeau cu litera Z. Îmi venea să rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și pe Adam, a fost preamărită și în Biblie... Știi, "Lecția de anatomie..." a lui Rembrandt este la degetul mic pe lângă lecția de anatomie a lui A, însușită cu voluptate de ucenicul Z... Nebunule, izbucni Liz, că aproape acoperi huruitul tramvaielor, viermuiala străzii, cum crezi tu că o să fac sex cu tine?... Ei bine, chestia asta cu sexul mi se părea grozavă. Tocmai începusem să-l răsfoiesc pe Freud și puteam face acum și un pic de psihanaliză, luând ca material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lacrimile, când vedeam cerșetori. Visele mele cele mai urâte erau acelea în care jucam roluri de cerșetor. Mă trezeam plângând. Îmi plângeam de milă. Spaima aceasta m-a dus către parale. Aveam mereu "banii mei". Nu plăteam niciodată biletul de tramvai, autobuz sau troleibuz. Băi, țâcă, biletul!... Eu nimic... Te dau jos la prima și... La Miliție... Eu, tot nimic. Dacă se îngroșa gluma, scoteam porumbelul din joben: "Proful meu de istorie ne-a spus că autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
niciodată biletul de tramvai, autobuz sau troleibuz. Băi, țâcă, biletul!... Eu nimic... Te dau jos la prima și... La Miliție... Eu, tot nimic. Dacă se îngroșa gluma, scoteam porumbelul din joben: "Proful meu de istorie ne-a spus că autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și toate celelalte mijloace de transport în comun sunt ale poporului, adică ale noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la nea Onuț învățasem faza asta. Controlorii căscau ochii mari, rămâneau cu mirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gluma, scoteam porumbelul din joben: "Proful meu de istorie ne-a spus că autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și toate celelalte mijloace de transport în comun sunt ale poporului, adică ale noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la nea Onuț învățasem faza asta. Controlorii căscau ochii mari, rămâneau cu mirarea atârnată în aer și nu știau ce să creadă. Alții, când mă zăreau, ziceau plictisiți, arătând cu mâna a tralala către cap: "Lasă-l în mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bilețelele prinse de aripi și le duc la Marcel, pentru tăiere. E lung drumul, de cele mai multe ori, până la Marcel. Unii dintre prietenii săi n-au fost inspirați și nu locuiesc pe lângă Marcel. Pe mine mă cunosc aproape toți controlorii de pe tramvaie și alte autovehicule publice, dar strâmbă din nas atunci când mă văd cu găinile. Popor, popor, zic ei, dar de când tramvaiele aparțin și găinilor? Înțeleg situația și pun pingelele la treabă. Ajung sfârșit la Marcel. Chiar nu mai sunt sensibil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dintre prietenii săi n-au fost inspirați și nu locuiesc pe lângă Marcel. Pe mine mă cunosc aproape toți controlorii de pe tramvaie și alte autovehicule publice, dar strâmbă din nas atunci când mă văd cu găinile. Popor, popor, zic ei, dar de când tramvaiele aparțin și găinilor? Înțeleg situația și pun pingelele la treabă. Ajung sfârșit la Marcel. Chiar nu mai sunt sensibil la ritual. Dar Marcel e cinstit cu mine și mă plătește corect... Obosite, pingelele îmi pun mintea la muncă. Iau găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
culturii orale și nu numai: pești, târfe, domni costumați în dame și... vițăvercea. Execut un slalom abil și reușesc să răzbat până în sala de cinema. După încheierea proiecției, mulțumit ca după un desert greu, de ciocolată, mă hotărăsc să iau tramvaiul până la aceeași Hackescher Markt, doar-doar voi putea evita întâlnirile apropiate de gradul al III-lea. Zis și făcut. Cochetul vagon galben își deșartă pântecul de călători întârziați și înfulecă un nou lot. În burta chitului, mă aflu și eu, un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
preferă viermilor cenușa"41. În acest context, acuzele nefondate ale preotului Marin C. Ionescu împotriva celebrului doctor Mina Minovici, publicate în Glasul Monahilor, constituiseră motivul arestării celor doi. Arghezi arăta că această gazetă era inofensivă, fiind "vândută în tren și tramvaie", dar avea meritul că mai critica, fondat, neregulile din mânăstiri și din mediul preoțesc. Însă alt element îi părea de neînțeles lui Arghezi, și anume îndepărtarea Mitropoliei de mediul pe care îl reprezenta, situația care îi prilejuia un șir de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să nu observe, în vreun fel, situația incredibilă în care se afla. La slujbă, se străduia să treacă prin dreptul ferestrelor doar în mare grabă, iar pentru toaletă urca la etaj, unde nu exista nici o oglindă. Nu mai folosea nici tramvaiul cu cai; prefera să meargă pe jos, fiindcă în vagon, în mod sigur, din pricina geamurilor, lumea ar fi observat ceea ce el nu dorea cu nici un chip. Și-apoi, mai exista un pericol. Adică Rebelul să nu coboare odată cu el; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că e timpul să continuăm, după puterile noastre. Sunt obosit. Mi se închid ochii. Paginile așternute cu creionul devin ilizibile. Doar pe emailul negru, disting înscris cu galben: ERIKA A.G. vorm Seidel & Naumann. Dresden PAGINĂ NOUĂ SPLEEN Privești pe fereastra tramvaiului și încerci să reții tot. Nu e nimic interesant. Oameni și automobile alergând în toate direcțiile. În haosul acesta aparent tu cauți ordinea. Știi că nimic nu este alandala pe lumea asta. Cel puțin așa susții. Nici un fir de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu privirea în vagon și constați că nu cunoști pe nimeni. Tu te gândești la lucruri vitale pentru întregul Univers, iar cei din preajmă, lipiți de tine din pricina aglomerației, nu se preocupă decât de scopuri imediate. Călătoriți în direcții diferite, tramvaiul acesta este un paradox. Ai ajuns la slujbă. Deschizi dosarele și registrele. O lume care nu te interesează, dar în care trebuie să te implici. E vorba de chiar existența ta, ești plătit pentru ceea ce faci. Completezi rubrici, calculezi coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o să mai scoateți panglici din jobene și iepuri din sân? Teorii din mâneci și adevăruri pe nas? Bastoane? Zâmbete pe urechi?...” Și tot așa. Până vei răguși. Vei gesticula. Vei scrie cu vopsea. Pe ziduri, pe caldarâm, pe acoperișuri. Pe tramvaie și pe autocarele vilegiaturiștilor. Pe tomberoanele Salubrității. Pe smogul orașului. Ai înnebunit! Lumea vrea să fie înșelată, de ce te opui? Femeii urâte îi face o deosebită plăcere să-i spui că e frumoasă, prostului că e deștept, hoțului că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Se vor așeza singure. Povești. Lucrurile nu se așază niciodată. Mai rău se strică. Toată lumea vede, dar nimeni nu face nimic. Măcar să avertizezi, asta ai de gând. Dar, până atunci, mâine, în zori, vei porni iar. Vei privi pe ferestra tramvaiului și vei încerca să reții tot. Nu vei zări nimic interesant. Oameni și automobile alergând în toate direcțiile. În haosul acela aparent tu vei căuta ordinea... Vei retrăi ziua de azi. De ieri, de alaltăieri. Ți se va dezvălui cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
zări nimic interesant. Oameni și automobile alergând în toate direcțiile. În haosul acela aparent tu vei căuta ordinea... Vei retrăi ziua de azi. De ieri, de alaltăieri. Ți se va dezvălui cea de poimâine. Și tot așa. Cu vremea, fereastra tramvaiului va deveni tot mai aburită. Strada te va interesa tot mai puțin, iar ordinea deloc. Va fi perioada ta cea mai bună. O vei socoti cea mai rea! Pentru că nu știi să pierzi. Până la urmă, vei învăța. Acum încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tub, alb-negru, costa între 2000 și 4000 de lei. Un alt bărbat, pe care revoluția l-a prins la 11 ani, își amintește că biletul la cinema era 6 lei, iar dacă era serie dublă, costa 12 lei. Biletul de tramvai era 2 lei. La același preț era și "corăbioara", un produs de patiserie. Ora cu hidrobicicleta pe Neptun costa 25 de lei, își amintește un alt comentator. Un covrig costa 1,25 lei. "Eu îmi amintesc, din perioada anilor '84
Vezi ce prețuri erau pe vremea lui Ceaușescu. Amintiri din Epoca de Aur by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80480_a_81805]