2,637 matches
-
științele spiritului este dat acestora în prealabil, ca <<viața însăși>>, și devine accesibil în corelația teleologico-hermeneutică a trăirii, comprehensiunii și interpretării" (ibid.). 54 W. Dilthey, Einleitung..., p. 263. 55 Ibid., p. 386. 56 Ibid., p. 144. 57 L. Blaga, Censura transcendentă, p. 446. 58 Id., Ființa istorică, p. 210. 59 A. Metzger, op. cit., pp. 56-57. 60 T. Vianu, Opere, 8, p. 177. 61 L. Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii în Poezii, București, Editura pentru Literatură, 1966, p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că putem cunoaște cel mult "o totalitate, nu o universalitate, dar, faute de mieux, le facem să se amestece între ele". 89 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland, p. 67. 90 E. Spranger, Der Sinn..., p. 25. 91 L. Blaga, Censura transcendentă, p. 443. 92 Ibid., pp. 443-444. 93 Am văzut în primul capitol (nota 185) că din punctul de vedere al lui Noica, intelectul oferă doar "cunoștințe" și se blochează în fața "iraționalului"; în schimb, rațiunea, care "dă înțelesuri", "integrează iraționalul". 94
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lucrurilor, ilustrând modul în care fiecare dintre marile tipuri spirituale se raportează la impresia produsă de lume și de viață" (ibid., pp. 39-41). 101 Apud Anton Dumitriu, Alétheia..., p. 25. 102 W. Dilthey, Einleitung..., p. 150. 103 L. Blaga, Censura transcendentă, pp. 445-446. 104 M. Scheler, Philosophische Weltanschauung, p. 1. 105 Ibid., p. 13. 106 Al. Paleologu, Amicus Plato... sau "Despărțirea de Noica" în Ipoteze de lucru, București, Editura Cartea Românească, 1980, p. 57. 107 C. Noica, De caelo, București, 1937
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
1925), 1977. Idem, Cultură și cunoștință în Opere, vol. 7, București, Editura Minerva, (ed. I: 1922), 1980. Idem, Trilogia cunoașterii în Opere, vol. 8, București, Editura Minerva, (ed. I: Despre conștiința filozofică 1947; Eonul dogmatic 1931; Cunoașterea luciferică 1933; Censura transcendentă 1934; Experimentul și spiritul matematic -1969), 1983. Al. Boboc, Dilthey și filozofia istoriei în Prelegeri de istoria filozofiei contemporane, partea a II-a, București, Tipografia Universității, 1975. Idem, Confruntări de idei în filozofia contemporană. În jurul problematicii unor mari dispute din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este prezent în cugetarea Cezarului, nerecunoscând decât legea morală lăuntrică ce exclude furia egalitaristă, pragmatismul și contingentul. Deturnarea retorică a planului semantic, premeditată de Eminescu, a generat confuzia de apartenență a celor două conștiințe, cea empirică a proletarului, și cea transcendentă a Cezarului, prin care se face auzită sensibilitatea apriorică a poetului. Și în "Luceafărul", îndepărtându-se de frumusețe ca noua religie a romanticilor, Eminescu focalizează drama în planul conștiinței. Întâlnindu-se în planul modernității "omului de litere" și al surselor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
chiar dacă fără să-l conștientizeze. Referindu-se inevitabil la scenariile lui Platon, cel care inaugurează în cultura europeană dialogul între carne și spirit (vezi Socrate vs. frumusețea fără cusur a adolescentului Charmides), Gabriel Liiceanu realizează o performanță de stil descrierea transcendentului pe înțelesul tuturor: "Spre deosebire de "aproape"-le nostru, lumea "departe"-lui transcendent (pentru care pledează Socrate, cel neînstare de iubire omenească, G.V.), are trăsăturile opuse lumii de aici exact în măsura în care perfecțiunea se opune imperfecțiunii. Neschimbătoare și eternă fiind, ea este necorporală
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Platon, cel care inaugurează în cultura europeană dialogul între carne și spirit (vezi Socrate vs. frumusețea fără cusur a adolescentului Charmides), Gabriel Liiceanu realizează o performanță de stil descrierea transcendentului pe înțelesul tuturor: "Spre deosebire de "aproape"-le nostru, lumea "departe"-lui transcendent (pentru care pledează Socrate, cel neînstare de iubire omenească, G.V.), are trăsăturile opuse lumii de aici exact în măsura în care perfecțiunea se opune imperfecțiunii. Neschimbătoare și eternă fiind, ea este necorporală." Este chiar lumea spiritului pur, "pur în sensul de neamestecat nicicum
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cratofanică a Luminii. E limpede că metonimia își urmează cursul, transformînd însă termenii reprezentării. Vom accepta că, desprinse de conținutul simbolic imediat, lumina și reflectorul nu mai desemnează pe Celălalt, inamicul sfidător, ci ating semnificațiile mai înalte ale unei forțe transcendente. Ca o zguduire nevrotică, "ura" împotriva luminii, socotite pînă atunci rațional și pe cale metonimică semnul ochiului uriaș inamic, se preschimbă în adevărată fervoare. Fără un fond precis, ceea ce anunță deja natura de neînțeles a cratofaniei, atracția spre lumina nestăvilită copleșește
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
personajului, pietrificat într-o teroare acceptată, însă "limbajul" ei simbolic derivă din însăși această supunere. Încremenit de revelația dumnezeirii, iluminat, străbătut de lumina ochilor de sub ștreang, "învins" de orbitorul fascicul uriaș, "ca un neașteptat răsărit de soare", Apostol resimte forța transcendentă care-l supune. IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile observației
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
demonicului; 12. "Marele Tot", în cosmologia lui Blaga, presupune ca fiecare lucru să tindă către partea sa de increat; 13. Creatorul de mituri poetul este creatorul de mituri, de imagini trans-semnificative; 14. Dorința de pierdere în anonimat, regresiunea spre originar, transcendentul, apocalipticul, gustul stihialului, vizionarismul poetic opus structuralismului; 15. Aspirații supra-individuale ale eului: dionisiacul (în Poemele luminii), panismul (în Pașii profetului), exhatologia expresionistă (În marea trecere); 16. Cosmicismul intact (natura, oamenii, elementele, divinitatea); 17. Elanuri titanice, în stare să cucerească cerul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ea însăși, nu este decât o serie de "dezastre și de încercări eșuate", frustrări care nu fac decât să demonstreze că omul trebuie să caute sensul vieții nu în istorie, ci în afara ei, în eternitate, scopul istoriei nefiind imanent, ci transcendent. Astfel, pentru Berdiaev, dezastrele pe care le denunță Ivan Karamazov sunt, paradoxal, un motiv de optimism, pentru că sunt dovada imposibilității unei soluții terestre. E, astfel, ușor, continuă Sábato, să nu cazi în disperare dacă acestui existențialism îi anulam credință în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nici un "extaz" pe care memoria sau imaginația să-l poată reînvia!"75. În stările normale de sănătate, moartea este considerată ca venind din exteriorul ființei. Interiorizarea descoperă în subiectivitate o regiune unde viața se îmbină cu moartea, o regiune a transcendentului și iraționalității. Senzația de prezență a morții în structura vieții induce sentimentul de neant în ființare, lucru dovedit de frica de moarte; în timp ce pentru Cioran imanenta morții în viață este un semn al triumfului final al neantului asupra vieții, credința
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ia literatura în serios; că și Schelling, vede în arta calea cea mai bună de acces la înțelegerea absolutului, care este lumea. Pentru el scrisul nu este o joacă, nu are nimic superficial, consideră literatura un "obiect grav, salvator, utopic, transcendent"109. Această obsesie este un afront la adresa iresponsabilității, a frivolității. Abordând literatura în acest fel, Sábato deranjează, pentru că suferă și lasă să se vadă acest lucru, Sábato "se lasă în voia pasiunii, iar pesimismul sau este însuși cântecul idealistului decepționat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Toată viața se transformă într-o panda și o cursă întinsă tuturor, perfid și constant. De aici și senzația de a te simți privit din spate, de urmărire și conspirație universală pe care o încearcă și o proiectează asupra lumii transcendente și imanente protagonistul din Abaddon, Exterminatorul. Bănuiește sau, mai bine spus, este sigur că nocturnul se poate deghiza sub orice culoare, ființa sau act. "Poate chiar copiii doar se prefac că se joacă."82 Tunelul este însăși Argentina și argentinienii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
elementul primordial nu este singulară, nici în acest prim roman și nici în următoarele scrieri. Aflat în incapacitatea de a schimba universul în care tăiește, personajul lui Blecher recurge la o ultimă soluție: modificarea radicală a lumii. Demersul acestuia este transcendent. Astfel, asistăm la o selecție calculată a informațiilor din real, la integrarea lor în sensul explicării lumii/ lumilor în care eroul trăiește. Personajul inserează anumite fapte din cotidian, de o banalitate indiscutabilă, care-l ajută însă să dea o interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
acesta o posibilitate de a se cunoaște pe sine, transgresând la nesfârșit limita, având convingerea că ,,lucrurile splendide, până la nebunie"425 nu pot fi cunoscute decât în vis. Visele personajului traduc cel mai bine lupta care se dă între ,,subiectul transcendent" și ,,subiectul subordonat social", două fețe, în fapt, ale aceluiași eu. Reprezentativ este, în acest sens, visul despre ,,piațeta obișnuită, cu clădirea cu coloane a poștei și în față Casa de Depuneri, cu aceleași magazine și aceeași grădiniță, cu trecători
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o linie simplă a propriului meu contur 430 , sau cum "odaia închisă, fără ferestre, unde dormeam și unde lumina venea prin plafon" devine ,,o insulă proprie și secretă, un oraș al meu viu și animat 431. Fragmentele surprind imaginea ,,subiectului transcendent" care reușește instalarea într-un ,,nivel de realitate" în care nu mai există reminiscențe ale realității unidimensionale. Cu toate acestea, finalul textului întărește ideea că armonia între ,,ființa individuală" și ,,ființa socială" nu se poate realiza. Experimentând diferite ,,niveluri de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
psihic / 193 2)Esență și apariție / 198 3)Simbolul "sufletului nemuritor" și simbolul "morții sufletului" / 203 3.LIBERTATEA / 211 l )Libertate și determinare motivantă / 211 2)Deliberarea motivantă / 217 B)SIMBOLIZAREA ETICĂ / 223 l.SIMBOLUL "DUMNEZEULUI-JUDECĂTOR" / 224 1)Simbolul "Justiției transcendente" și realitatea justiției imanente / 224 2)Grație și merit / 230 3)Responsabilitatea esențială și responsabilitatea socială / 234 2.JUSTIȚIA IMANENTĂ ȘI INJUSTIȚIA IMANENTĂ / 238 1)Justiția imanentă și sanctificarea / 238 2)Mitul mîntuirii / 251 3)Falsa sfințenie / 265 4)Actualitatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din punct de vedere științific, spaima sacră se va transforma în mod necesar în pasiune față de insondabila profunzime misterioasă a vieții. Această spiritualizare a spaimei, transformarea ei în știință a vieții, va implica neîndoielnic înțelegerea faptului că misterul nu este transcendent, ci imanent vieții: că lumea și viața semnifică apariția manifestă a misterului, că această apariție nu este ceva aparent tocmai din cauză că ea se bazează pe mister, care, la rîndul lui, nu este absolut nimic altceva decît emoția provocată de spaimă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ale omului. Imaginea lor sugestivă îl confruntă pe om cu autentica lui responsabilitate față de misterul vieții și morții. Emoția încercată în fața misterului inspiră curajul etic: ignorarea eului inferior de dragul dragostei de sine, care este esențială. Din momentul în care misterul transcendent transcendent față de înțelegerea umană nu poate în nici un mod real să aibă o existență personală, raportul dintre mister și om (Dumnezeu-judecătorul) nu există nici el in realitate în afara veridicitații sale simbolice, reală din punct de vedere psihologic. Simbolismul ar avea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
omului. Imaginea lor sugestivă îl confruntă pe om cu autentica lui responsabilitate față de misterul vieții și morții. Emoția încercată în fața misterului inspiră curajul etic: ignorarea eului inferior de dragul dragostei de sine, care este esențială. Din momentul în care misterul transcendent transcendent față de înțelegerea umană nu poate în nici un mod real să aibă o existență personală, raportul dintre mister și om (Dumnezeu-judecătorul) nu există nici el in realitate în afara veridicitații sale simbolice, reală din punct de vedere psihologic. Simbolismul ar avea nici o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nici un mod real să aibă o existență personală, raportul dintre mister și om (Dumnezeu-judecătorul) nu există nici el in realitate în afara veridicitații sale simbolice, reală din punct de vedere psihologic. Simbolismul ar avea nici o semnificație ascunsă și veridică dacă imaginii transcendente divinității judecătoare nu i-ar corespunde imanența legii etice: responsabilitatea bazată pe posiblitatea alegerii între sublimare și pervertire. Transpusă pe plan mitic, opțiunea aceasta devine distincția dintre bine și rău pe care o face chiar omul. În ceea ce privește mitul, omul este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trezi ostilitatea spiritelor proiectate în obiecte). Este important aici să înțelegem perfect evoluția religiozității, care apare deja în era animistă,faptul că intenționalitatea nu este doar proiectată în natura înconjurătoare, ci și mai ales în strămoșul divinizat, care, în calitate de judecător transcendent și supranatural al fiilor conmunității tribale, este un prim semn al divinității judecătoare, simbol comun tuturor mitologiilor. Credințele indiferent de fondul lor imaginativ nu-și pot deocamdată asuma funcția directoare decît dacă prefigurează exigența etică: autoarmonizarea intenționalității secrete a fiecăruia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
teologiilor lor, punctul comun al tuturor bisericilor desprinse de biserica de la Roma este interpretarea greșită a mesajului salvării, considerat drept promisiunea unei învieri individuale după moarte, unde nedreptatea care domnește pe pămînt ("valea plîngerii") va fi înlocuită de o justiție transcendentă total diferită de cea umană, căci atît răsplata cît și pedeapsa sînt exaltate exagerat într-o viață veșnică în Cer sau în focul Infernului. Dispariția credințelor dogmatice se manifestă în prezent prin existența a nenumărate secte sau grupuri puțin numeroase
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deasupra norilor. Ba chiar despre o triplă greșeală, întrucît se pare că, potrivit promisiunii făcute de dogmă, nu numai sufletul, ci și individul real care a trăit ca atare, trupește, pe pămînt, va continua să trăiască veșnic într-un "Rai transcendent" sau în "Iad", imaginat ca aflîndu-se în adîncul pămîntului. Este inutil să adăugăm dovezi în sprijinul a ceea ce a fost deja dovedit. Datorită puterii extraordinare de condensare caracteristică exclusiv limbajului simbolic și complexității temelor, va fi însă util să le
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]