4,267 matches
-
dragă,/ Și să fim din nou copii,/ Ca norocul și iubirea/ Să ne pară jucării.” Motivul norocului, identificat cu fericirea pământeană, se regăsește în multe versuri erotice eminesciene, inclusiv în finalul poemului Luceafărul, cu funcție identificantă pentru condiția de ființă trecătoare a Cătălinei:” În cercul vostru strâmt de legi/ Norocul vă petrece”. Cu alte cuvinte, norocul este căldura sufletească, hărăzită dosr oamenilor și refuzată altora. Dintre arborii peisajului poetic eminescian, cel mai încărcat de sacralitate este “teiul sfânt”, care ocrotește în
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
pe jumătate vârstă lui Will, este o tânără de 22 de ani și este nerăbdătoare să trăiască emoțiile vieții adulte. Will este interesat de Charlotte, așteptându-se la o idila scurtă. Dar ceea ce vor trăi cei doi nu este deloc trecător; ceea ce îi va lega, dincolo de conflictul dintre generații creat și de filozofia de viață diferită, le lasă gustul dulce al senzualității și dorința de a trăi o legatura trainica. În momentul în care Will încearcă să evadeze din relație cu
Toamnă la New York – Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339336_a_340665]
-
german Richard Kunisch sub titlul „Das Machen im goldenen Garten” Lui Eminescu i-a plăcut soarta unei iubiri neîmplinite. Poemul însă, cumulând multiple și diverse izvoare rezumă două probleme fundamentale ale spiritului uman: creația și iubirea, antiteza dintre etern și trecător. Lucefărul poate fi și o simfonie cântată pe patru voci. Sunt convocate la un loc vocile lirice ale poetului. Prima invocație a lui Cătălin ( și de ce nu și a lui Eminescu) ne îndrumă către erotica de tinerețe, către jocurile dragostei
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
studii serioase mai ales în ultimele decenii (vezi Barlow, Biederman etc.), anxietatea poate fi generată de numeroasele tranziții la care sunt supuși, mai ales în viața școlară. Deși manifestările tipice anxietății sunt puse deobicei pe seama capriciilor vârstei și tulburărilor hormonale trecătoare, neglijarea lor poate duce la o agravare, fiind mai greu de combătut sau ameliorat. Stările de anxietate și fenomene corelate, precum atacurile de panică, pot fi cauzate de stresul provocat de exemplu de pregătirea pentru examene sau de nepromovarea unora
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
psihică care necesită intervenție în forță; să evite să administreze antidepresive fără a consulta specialiști în prealabil; părinții trebuie să-și trateze copiii anxioși și depresivi cu afecțiune, răbdare și înțelegere, pentru că aceștia trec de multe ori printr-o fază trecătoare a vieții de adolescent care nu lasă urme pe termen lung; părinții e bine să cultive la copiii lor sentimentul încrederii în sine, capacitatea de a depăși complexele și micile necazuri ale vieții și atitudinea că viața merită să fie
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
plâns de toată lumea. Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile care și le-a compus ca epitaf, la moartea lui : „Al gingașelor amoruri cântăreț, ce zace-aicea, sunt răpus, poetul Naso, de al meu sublim talent. Trecător, dacă vreodată ai iubit, cumva ferice, Zi lui Naso, n-ai sfială, odihnească-și osu-n pace !”. Bibliografie : Călinescu- Scriitori străini, editura pentru Literatura Universală, București,1967, pag.113-152 ; Mic dicționar-Scriitori greci și latini ; N. Lascu- Ovidiu, omul și poetul, Cluj
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! Unul caută-n oglindă de-și buclează al său păr, Altul caută în lume și în vreme adevăr, De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj; Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii, Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
problemă a prezentului o reprezintă absența „unui Proiect pe termen lung”: „Astăzi, țării îi lipsește, înainte de toate” (...) un „Proiect pe termen lung”; România nu are „nici o obsesie națională, nici un model, nici o istorie, ci doar niște mediocri care, de dragul unor posturi trecătoare, negociază, vând totul” (2 decembrie 2010). Absența unui „Proiect pe termen lung” este explicată în contextul mai larg al lipsei temeliilor (19 martie 2009), al faptului că „în acest spațiu geografic și spiritual, nimic nu poate fi dus la bun
AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339589_a_340918]
-
mie un loc la masă...” Admirabilă vibrație pentru meditația că atâta timp cât suntem pe drum să gândim ca niște călători. De altfel, însăși compoziția sub formă de scrisoare ce poate sau nu să ajungă la destinatar inscripționează nostalgia că suntem ființe trecătoare, fragile, ușor de lovit, perisabile și pieritoare. Dacă nu cumva implicarea noastră subiectivă ne deformează perspectiva, cea mai patetică și mai prietenoasă scrisoare se îndreaptă etern către Ion Zubașcu. Este și cea mai lungă și cea mai plină de trăire
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]
-
este tenacitatea de a merge până la capăt cu conștiința situării în limitele condiției umane și ale unui destin. Femeia lui Eliade își acceptă condiția, își asumă destinul și nu se crede mai mult decât un om, o ființă perisabilă și trecătoare. Al treilea item constă în primatul spiritului și supunerea față de sentiment, ca forme al înțelegerii feminității mitice și sacre (p. 37). Al treilea item îl constituie păstrarea eternului feminin și a misterului feminin (p. 17) în limitele aspirației de a
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
speranței regăsirii noastre așa cum am fost. O înfiorare spirituală ne duce către întoarcerea din basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”: constatăm că și amintirile au amintirile lor și că locurile împreună cu cei de acolo au o viață comună, trecătoare. b) A doua axă a întâlnirii spirituale consistă într-un ascendent de lectură care face ca lectura cărții de față să fie una la nivel de profunzime structurală. Între cele două lecturi se creează instantaneu o conexiune mai profundă decât
NORMAN MANEA: Elementele formulei existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339627_a_340956]
-
boli” (p. 240), „maladii” (p. 272) și „traume” (p. 23). Ea viețuiește în aerul „toxic al unei istorii nenorocite” și în cadrul unei „psihologii (...) ostile” (p. 8). Armătură a literaturii, textul este el însuși prins în metaforă: textul este o „ființă trecătoare” (p. 44). Literatura are temperatură și „semne clinice” (p. 23), prezintă „simptome” (p. 177) sau agonizează . Ei i se atribuie calitatea de „remediu, leac” (p. 28) și manifestă câte un „puseu de vitalitate” (p. 44). 12. Mit și iluzie. Întrucât
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
care deschide Partea I, intitulată sugestiv „Albastru glas”, curge lin spre sufletul cititorului. Rareori se întâlnește în poezie un omagiu mai sincer și mai ardent ca la Gheorghe Stroia. Poetul vede chipul mamei pretutindeni și-l identifică atât cu fenomenele trecătoare, dar mai ales cu cele durabile și nemuritoare. „În fiecare frunză și-n fiecare rug de floare/ În fiecare nor și-n cer un geamăt de culoare/ ... E chipul mamei mele izvorul dintre stânci/ ... E chipul mamei mele luceafărul de
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
cercuri săpate-n pietre Rămase la douăzeci De veacuri înscrise-n veci, Urmând să fie săpate Alte cercuri mai înalte. Timpul fuge și se miră C-a ajuns într-o grădină Doar o roată la o moară Pe-o alee trecătoare Unde ființe fragile Trec și nu i se închină, Nici nu strigă ajutor Strivite de-al lui mosor. Gândesc că-I o biată cale Pentru-o seară la plimbare Uitând că în piatra morii Se macină anii vâltorii Ce tot
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
ulterior de o legendă enunțiativă și explicativă a conținutului acestora. De semnalat și acuratețea datelor despre persoanele intervievate (date biografice, opera etc.) În final, cartea se încheie cu o cugetare având valoare de simbol, exprimată de marele prelat cu privire la ființa trecătoare a omului și relațiile sale cu semenii: „Existăm în lume prin prietenii pe care ni-i facem și pe care învățăm să ni-i păstrăm. Altfel ne înghite singurătatea.” Așadar, iată o scriere literară memorabilă, cu totul specială prin modul
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – NICHOLAS BUDA ŞI ANASTASIA (ANA) BUDA, MITROPOLITUL ANTONIE AL ARDEALULUI. RUGUL APRINS AL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 769 din 07 februari [Corola-blog/BlogPost/341392_a_342721]
-
apar peste tot. Mă simt în zilele aprinse-n cuvânt cu glasul viorii, dar nici ele nu se varsă-n cântec Neînțeles cu ochii triști de uitare un colind vechi îmi pare c-aud, sub piele aveam doar un fior trecător. În mine intra smerenia flux luminos în inima magicului pur. Mulți nu știu ce-i orgoliul și se lasă vânați de încredere pe ei, trebuie să-i atingem cu dâra subțire de pământ pe unde durerile trec. Un semn de lumină crește
NAŞTERE MAGICĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341495_a_342824]
-
a făcut târziu“, fiindcă „trece, Doamne, vremea peste noi ... “, „Timpul trece, merge spre pustiu“). Însă sentimentul aproprierii iminentei morți nu este resimțit cu durere, ci cu nostalgie și o doză semnificativă de seninătate. Își acceptă cu înțelepciune condiția de ființă trecătoare, chiar dacă, pe alocuri dă glas revoltei că a îmbătrânit, fiind, în sufletul său, încredințată de faptul că, în pofida aparențelor, are parte de imunitate absolută sub cupola timpului... Suferința la gândul aproprierii morții (se găsește la vârsta când „tinerețea/ ( ... ) nu se
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
împăcată cu Dumnezeu, care a condamnat-o la vremelnicie („Sunt atât de tristă, Doamne“, poeta vorbește de Pretinsa moarte, negându-i acesteia autenticitatea, din moment ce destinul omului echivalează cu căutarea divinității și găsirea ei, în clipa hotărâtă. Fiindcă „Viața asta ( ... ), totuși, trecătoare“ „e un tren cu lungi vagoane“, care „te duce către stația finală“, Titina Nica Țene ne îndeamnă să găsim în noi puterea de a primi Bucuria lucrurilor simple, de a lăsa fericirea să vină la noi, odată cu o nouă primăvară
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
glasul ei tremurat. -Să știi că acest cavaler te iubește mai mult decât arată el iar dacă vei ajunge vreodată să împarți și dragostea cu el, te va sluji întotdeauna. Alege! -Între ce și ce? -Între dragostea veșnică și iubirea trecătoare. -Eu nu cred și nu am crezut niciodată în dragostea veșnică! -De aceea trebuie acum să cântărești lucrurile mai bine! -Vrei să-mi spui că acest cavaler ar putea să mă iubească mereu cu același foc? -Exact! Este o ocazie
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
de căderea și numai căderea ființei de sorginte umano-divină: „Amor, te chem mereu să-mi fii aproape!/Madonei mele cere-i îndurare!/ Pe unde-mi ești? Absența ei mă doare!/ Strecoară-i-te-n sânge și în pleoape!/ Tu, sol al vieții mele trecătoare,/ Cu trupul minții foșnitor pe ape,/ Dă jos armura genelor, să scape/De trudnica ivire călătoare!/ Umil și fericit prăsesc cuvinte,/ Împerechez fiorul cu cinstirea,/ Ecoul gândului o ia 'nainte.../ Și tot așa, până ce istovirea/ Apleacă tuiul inimii, fierbinte,/ Ea
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
creștini aceeași dialectică a morții, care exprimă schimbarea reală a condiției umane, prin apariția și prin exemplul lui Hristos, care aduce creștinului o eliberare de moarte cu totul nouă. Spaima față de moarte tinde să se transforme în spaima față de viața trecătoare, față de viața fără Dumnezeu. Ceea ce îl interesează din acel moment pe creștin este doar „cum să mori”. În ciuda certitudinii morții, ea rămâne totuși nedeterminată: nu putem ști nici când și nici cum vom muri! În general, se spune că moartea
IN MEMORIAM IPS BARTOLOMEU – NU VĂ TEMEŢI DE MOARTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342122_a_343451]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > LIBERTATE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 411 din 15 februarie 2012 Toate Articolele Autorului LIBERTATE Gânduri libere, pe aripi de Zefir, trecătoare corăbii pe mări de vis. *** La mare Neliniște și soare, Nisip încins, Valuri vesele, Suntem, la mare. ZBORUL Alunecări, Prin munți De aer, Acesta este, Zborul. *** Portret Florile salcâmului, Înzăpezit de Balsamul vieții. Ard tunete Cu miros ingenuu. Punct fix
LIBERTATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342148_a_343477]
-
vers cu o sensibilitate care, cu greu, se poate defini. „Poezia nu se poate defini, ci numai descrie” spunea George Călinescu. Valentina Becart nu definește poezia, dar se definește pe sine în versuri tulburătoare: Eu știu că sunt/ o umbră trecătoare/ că viața mea/ e pură întâmplare/ neînțeles cuvânt.../ Eu cred că sunt/ sclipirea unei năluciri/ solare/ fiorul prins/ în iernile polare/ năucitor avânt.../ Eu știu că sunt.../ Eu cred că m-am născut/ spre a muri.../ ce surdă e strivirea
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
o stea căzătoare / prăbușită în marea cea neagră și mare - «Siglă» - AmNS, 121), „cu debarcare“ în «nisipuri de Dobrogi nemuritoare», despre copacul având roți în loc de rădăcini, „rod“ al unui «efort de miliarde și miliarde de ani / pentru o atât de trecătoare secundă» (Copacul cu roți), despre «munți necuvântători / și cutremurători» din centrul orbitei de „stea cu coadă“, prevestitoare (la români) de războaie (Steaua cu coadă), despre efectele nememorării secundei nașterii (Nimenea nu ține minte...), despre Maramureș, unde «acele uși domnești de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
sustrag chemării locului natal întipărită în veșnicia timpului. Mă fură gândurile și se țese un dialog cu oamenii peste timp, un dialog cu însuși timpul și din când în când, fac câte un popas la câte o clipă prea repede trecătoare peste care a alunecat un licăr de lumină. Și cuprinsă de farmecul unei existențe care pare când că am trăit-o, când că mi se pare, pun repede mâna pe creion s-o prind, s-o recreez, s-o torn
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]