3,565 matches
-
soția sa, profesoara Rodica Procopiu, martoră, la 96 de ani, a unor vremi intrate deja în istorie. Am găsit-o pe venerabila doamnă într-o casă interbelică din Iași, în Copou. O placă pusă după 1990 pe fațada casei amintește trecătorului că aici, cu multe decenii în urmă, și-a „urzit“ descoperirile, în nopți de nesomn și căutare, fizicianul Ștefan Procopiu. În ianuarie, pe 19, își sărbătorea ziua de naștere. Nu alături de prietenii săi din tinerețe, frații Păstorel și Ionel Teodoreanu
Rădăcini uitate () [Corola-blog/BlogPost/339956_a_341285]
-
Și o rog să mă lase să-i scriu pe rochia fără sfârșit. Și mă lasă. Și-i scriu. Uite-așa-i scriu: „Cu precizie de balerină alunecă prin cotidian. Cu libertatea săgeții trase de-un arcaș profesionist, pot spune. Trecătorii se uită la ea și vor s-o învețe pe de rost, ca pe o minune. Iar eu, numai eu, îi cânt din frunză, îi cânt din pian. Iar ea se ceartă cu zei, se ceartă cu poeți, se ceartă
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
să urmeze facultatea de medicină, unde o va cunoaste pe Tonia. Cei 2 se căsătoresc și au împreună un băiețel, Sasha. Meseria de doctor îl duce pe Jivago pe front, unde o reîntâlnește pe Lara, pe care o mai văzuse trecător în copilărie. Aceasta este și ea căsătorită cu Pasha Antipov, un soldat dispărut la acea vreme, cu care are o fetita, Katya. Deși atras de Lara, doctorul se întoarce la familia rămasă în Moscova. Vremurile tulburi, lipsa banilor și sărăcia
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de Liviu Florian Jianu A fost odată o floare urâtă. Nu avea culoare, nu avea petale, nu avea miros, era spălăcită și diformă, și toate florile, și toți trecătorii care o priveau , își ziceau: uite ce floare urâtă! Floarea ar fi vrut să aibă și ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o zi, în care a început să
Editorial: POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT () [Corola-blog/BlogPost/339554_a_340883]
-
fost mai luminoasă: până și cei malefici s-ar fi transformat în agreabili. Și aceasta numai prin credință vertiginoasă poate s-ar fi reușit. O formă de bunătate organizată e voluntariatul, iar cultivată, atitudinea civică. Sunt mulți care declară că trecătorii nu prea intervin într-un conflict pe stradă. Cel mai potrivit ajutor astăzi, când în buzunar ai telefonul mobil, este să suni la 112. Nu are sens să intervii în mijlocul unei lupte, când atât de ușor, poți ajunge victimă. Acolo
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339586_a_340915]
-
ale volumelor vizate. Moara de nisip de Viorel Știrbu e o „stranie întâlnire între imaginarul povestirii și evenimentele reale înfățișate”, „cel de-al treilea roman al lui Florin Logreșteanu, Labirinturi, este un roman polifonic, psihologic și de idei”, iar în Trecătorul, roman semnat de Ion Floricel, regăsim „o lume a sensului moral și a tâlcului adânc”. Evidențiem noblețea comentariului asupra cărții lui Zaharia Gărău-Borloveanu, Zborul frânt al păsării de pradă. Modalitățile lirice actuale la care se referă Petre Ciobanu: neotradiționalism -aici
Petre Ciobanu: Minotaurul şi floarea de crin / Minotaur and lily flower, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339579_a_340908]
-
având înțeles și morală clare. O astfel de poezie este “Muntele”:“De o vreme, am sădit un munte, / Și bătându-i drumurile, toate, / I le-am argintat cu flori mărunte, / Și împodobit cu vieți curate - // Și-au venit la mine trecătorii, / Și mi-au spus: “ce munte ai durat? / Noi vom semăna cu piscuri, norii, / Și-i vom pietrui cu diamant -“ // Vino să ne urci, în spate, munții, / Vino și-mplinește la poveri, / Dincolo de cer, lumina frunții, / Să-ncovoaie culmile de ieri
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
urmează e calificat drept umor absurd. Polițistul îl invită pe pasagerul Sile să se dea jos, să se uite la mașină și să zică ce culoare are. „Albă”, vine răspunsul, și mai senin decât primul. Pompiliu apare din dreapta ca un trecător oarecare. Polițistul îl întreabă și pe el și primește tot un „albă”, ușor contrariat de evidența aflată sub ochii tuturor. Copleșit, omul legii renunță și le dă drumul să circule. Râsete. Pe subsemnatul, absurdul, ca să mă facă să râd, trebuie
Două lozuri și trei luzări iluzări () [Corola-blog/BlogPost/339145_a_340474]
-
ale administratorului resurselor acvatice vii; ... b) deținerea, transportul sau comercializarea resurselor acvatice vii sub dimensiunile minime legale admise provenite din pescuitul comercial; ... c) comercializarea capturilor provenite din pescuitul recreativ sau în scop științific; ... d) distrugerea sau degradarea din culpă a trecătoarelor pentru pești, a toplițelor și a cascadelor podite, dacă fapta nu constituie infracțiune potrivit legii penale; ... e) neinstalarea sau distrugerea dispozitivelor care împiedică intrarea peștilor în sistemele de alimentare cu apă, irigații, precum și în instalațiile hidroenergetice, dacă fapta nu
LEGEA nr. 176 din 3 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283479]
-
peluza se umpluse de apă așa că fiecare din noi a luat-o în partea din care venise. A doua zi treceam la fel de îngândurat și când mi-am amintit de apă, m-am uitat în urmă și i-am văzut pe trecători cu pantalonii suflecați, pășind cu mare grijă prin apa care le trecuse de genunchi. Și la fel ca de obicei, cei timorați pășeau ca niște servitoare afectate, numai în vârful picioarelor, ajungând pe celălalt trotuar uzi până la piele. Se așezau
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
am văzut că păreau bolnăvicioase și pline de sânge. Acestea nu erau mâinile mele. Nu erau nici ude, nici uscate. Un aer jilav părea că se desprinde în permanență din ele subțiindu-le. Din ce în ce mai deconcertat, l-am oprit pe primul trecător și m-am uitat atent în ochii lui. Era la fel de uscat ca și mine și mergea pe stradă gesticulând vorbind singur despre metempsihoză și Nostradamus. - Nu te supăra domnule, am început eu timid, mi-am șters cât am putut de
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
era la fel de uscat ca și înainte. De-abia acum nu mai înțelegeam nimic. Am plecat mulțumindu-i cu jumătate de gură. Ceva totuși nu era în regulă. Așa că m-am întors până la stația de metrou unde i-am văzut pe trecători traversând absenți puntea improvizată peste șanțul proaspăt săpat și, de jur împrejur, nici pic de apă. Referință Bibliografică: Puntea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
l-am cunoscut în copilărie, este pentru omul de astăzi greu de definit, așa cum greu de înțeles sunt noțiunile de om cumsecade, noblețe, cinste, curaj, grijă, ascultare, rânduială, cuvânt dat. Sunt cuvinte pentru care merită să te bați. Gustul pentru trecător, pentru lucrul care nu durează... În același timp tot ce făceau era definitivul însuși. Civilizația țărănească nu cunoaște lupta pentru autodepășire. Este o calmă și bună exprimare a bucuriei de a exista. Omul „european” a existat cu adevărat prin țăran
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
se mai vede, dispare în nori. - Lucirea-acelui ochi cernit/ E plină de-un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n sunet de bronz. Din umbră unui zid al cetății s-a
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Dumnezeu cu copii. Așa că-și duceau traiul în tristețe, că acum la bătrânețe nu avea cine să le mângâie sufletul. De multe ori se întrebau cu ce au greșit de au fost pedepsiți să nu se bucure de urmași. Când trecătorii le povesteau despre năzbâtiile copiilor sau nepoților îi treceau lacrimile și oftau cu tristețe că nu se puteau bucura și ei de asemenea vlăstare. Ca să-și înece amarul, bătrînul aduna din pădure tot felul de rădăcini sau crenguțe cu forme
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
scuzați. A fost o remarcă involuntară Nu am avut intenția să vă jignesc. - Cam obrăznicuță remarca. Dar pare-ți un om simpatic. După colț este o cafenea. Vă permite-ți o șuetă? - O șuetă cu Dumneavoastră? Oare ce vor zice trecătorii? - Acum mă jigniți. Sunt mamă din prima căsătorie. Recent am divorțat a doua oară. Nu am dreptul să-mi refac viața? - Dar de ce tocmai eu? - Fiindcă sunteți primul om care mi-a spus în față părerea sa asupra mea. - Dar
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RUGĂMINTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 765 din 03 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Privește-mă de dincolo de nori Când supărat eu calea nu-mi găsesc! Îndrumă-mă prin bune trecători, De drumul drept să nu mă rătăcesc! Ajută-mă în zori să mă trezesc, Să mă ridic sub ochii-ți protectori! Privește-mă de dincolo de nori Când supărat eu calea nu-mi găsesc! Iubește-mă atâta cât trăiesc, Arată-te
RUGĂMINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341373_a_342702]
-
mea! Hotărât lucru: cred că nu mi-a crescut doar mustață, ci și barbă. Mă uit în oglinda din stânga, dar n-am văzut nimic, că și aia e poleită toată. Mă decid să nu-mi mai încerc farmecele pe niciun trecător și să mă descurc singură cum oi putea, așa cum, de altfel, m-am descurcat toată viața. Știam eu că, în afară de Dumnezeu, nu mă pot baza decât pe mine. Dar nu știu ce mi-a venit. Uite-așa! Am avut și eu chef
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
sentimentele să i se disipeze și să caute un alt teren fertil, un alt adăpost, unde să se revitalizeze și să se reinventeze. - Nu trebuie să fii tristă. Să sperăm că totul va reveni la normal, că este doar ceva trecător. Nimic nu poate fi pierdut definitiv. - Și dacă în această perioadă de nesiguranță sentimentală și de frustrare, descoperi că apare lângă tine o altă persoană care poate să-ți tulbure liniștea sufletească? - Atunci încerci să-ți definitivezi prioritățile. Ce vrei
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
ființei umane! Haideți să devenim iar... Noi, cei care eram înainte de a participa la acest ”maraton nebun” în care ne-a atras propria îngâmfare și propria foame de... mai mult, mai bine, mai repede! Să ne amintim că suntem niște trecători pe această lume cărora le bate o inimă în piept. O inimă care știe să-și crească ritmul bătăilor atunci când întâlnește persoana iubită; o inimă care iubește și care suferă atunci când nu i se dă iubire. Să nu fim egoiști
O NOUĂ ZI, UN NOU ÎNCEPUT, O NOUĂ ŞANSĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342089_a_343418]
-
și culoare. Ți-am spus să mai numeri o dată Zilele și să îți amintești Ce vise te-au cucerit... Căror nopți le-ai stat alături Păzindu-le liniștea!? Ai continuat să crezi Că mai trebuie să aștepți În mijlocul drumului Îmbrățișările trecătorilor. Îmi pare rău că îți spun... De două săptămâni Tot ninge iar tu, nu vezi Decât că plânge cerul Cu lacrimi de gheață. Cine ți-a spus ție Că pentru a ne pătrunde Soarele în priviri Trebuie să încătușezi norii
STAI LINIŞTIT, DON QUIJOTE! de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342116_a_343445]
-
întâlnește în cale, se transformă în vultur și țâșnește afară printr-o fereastră. EXT. / BUCUREȘTI / NOAPTE Imperatorul urcă în grabă la volanul mașinii blindate, iese din incinta palatului și demarează în trombă pe străzile luminate ale Bucureștiului. Lovește mortal câțiva trecători pe trecerea de pietoni, la semaforul roșu creează ambuscadă și câteva autoturisme se tamponează. Imperatorul face slalom printre autovehicule și își continuă cursa pe o stradă ce iese din capitală. Între timp Contele sub formă de vultur planează pe deasupra capitalei
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
de Înviere, se va urca în mașină și vor transversa Oltul pe la Piscul Turnului, turn construit de romani prin secolul al II - lea, urcând la mânăstirea monahală TURNU. A vizitat de fiecare dată această mânăstire de călugări când a fost trecător prin Valea Oltului. Îi plăcea istoria sa și mai ales peisajul din jurul locașului de cult, cu stânca amenajată de călugării pionieri, care au părăsit mânăstirea Cozia și s-au stabilit aici în coastă de munte, undeva prin secolul al XV
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
în alta a poetului, acolo se exprimă divinul și meditează în singurătata lui deplină: „Stam singur în cavou... și era vânt... / Și scârțâiau coroanele de plumb.” (Plumb, 1965:37). Imperfectul verbului onomatopeic „scârțâiau” creează o atmosferă de teamă pentru viul trecător prin noaptea neînțelesului și dă un sens continuității vieții după moarte. La prezent, verbul „scârțâie” arcuiește și tensionează starea poetului în anotimpul rece, când încă „ ...crengi ostenite / Pe garduri bătrâne, pe streșini de lemn” (În grădină, 1965:46) încetează viața
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]