9,583 matches
-
-Da, mamă, pot să-ți spun, numai că, repet, nu vroiam să-ți umplu și eu capul cu ale mele. -Vrei să repet? Uite, eu te ascult. -Este vorba ... și n-a continuat, a izbucnit într-un plâns de-i tremura cămașa pe el. Mama si-a cântărit copilul din ochi în speranța că va găsi motivul din cauza căruia acesta plânge așa, dar nereușind s-a gândit că este bine să încerce altfel: -Norocel, dacă ai să plângi, dacă nu-mi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și pentru a-mi scoate Imunitatea la plimbare am tras pe gât un pahar cu oțet din mere, apă, o linguriță cu miere de albine și iată-mă dispus și bun de plimbare. Toxina, auzindu-mi explicația a început să tremure și pentru că s-a iritat rău, a început a-mi cânta o sonată: -De ce n-ai spus de la început că nu mă pot lipi de tine? De ce ai ținut neapărat să-mi fac atâtea planuri în zadar? Nenorocitule!.. -Nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de plantă, în zadar nu miroase de loc, de aceea se întreba de ce. Într-un târziu își aduce aminte că el nu mai are mustăți. Copilul acela l-a nenorocit pe viață, și a început sărăcuțul să plângă de-i tremura tot corpul. Și se tot întreba ce va face el de acum, pentru că neavând mustăți nu mai are cu ce se orienta. Și a plâns sărăcuțul de el până într-un târziu când au venit ai lui și l-au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îi era locul lângă peretele în care era încastrată fereastra și a ieșit în tindă. Acolo, ființa de pe umăr îi glăsui din nou: -Nu te speria, sunt atât de mică încât nu pot să-ți fac niciun rău. Văd că tremuri tot, hai să ieșim afară, unde, după ce îți vei arunca ochii cei albaștri și frumoși cu care te-a împodobit Dumnezeu, ai să te convingi de realitate. Căiță a pășit pragul din tindă și s-a pomenit afară tocmai în fața
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este cazul să-mi fac probleme, îți promit că o să mă liniștesc. -Uite, acum te simți deja mai bine. Ritmul bătăilor inimii a revenit la normal, pielea corpului tău nu mai frige ca mai înainte, glasul nu-ți mai este tremurat și capul nu mai emite atâta căldură. Nu înțeleg de ce ești așa, hai să nu zic fricos, sensibil. Dacă trebuia să te lupți cu un balaur cu mai multe capete în spatele căruia se găsește sechestrată domnița ta? Ce te făceai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu toții. Acum așteptăm tratamentul tău, a mi adăugat Zvârluga. Toată trupa lui Căiță, în afară de Stup, era întinsă la pământ, dormind profund. Când i-a văzut în această situație câinele s-a speriat și a început să mângâie fața lui Căiță, tremurând. La un moment dat au dispărut toți și a simțit o mână pe spinare auzind șoapte. -Stup, nu mai tremura atâta, pentru că suntem cu tine. Pregătește-te să ataci namila. -Cum să procedez? -Începi să latri și te îndrepți către
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
profund. Când i-a văzut în această situație câinele s-a speriat și a început să mângâie fața lui Căiță, tremurând. La un moment dat au dispărut toți și a simțit o mână pe spinare auzind șoapte. -Stup, nu mai tremura atâta, pentru că suntem cu tine. Pregătește-te să ataci namila. -Cum să procedez? -Începi să latri și te îndrepți către locul unde este el. Stup a ieșit de după tufarii în care se ascunsese și în mersul grăbit a început să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru capetele mele. După ce-i prind pe prietenii tăi care stau ascunși prin tufișuri mă joc cu ei. Care sunt buni de mâncat bag în depozitul meu, zise șarpele uitându-se către burtă. -Nu sunt cu nimeni, a răspuns Stup, tremurând de frică, deși Căiță îl încuraja de zor. -Ce crezi că nu am mirosit? Dacă nu ești cu nimeni, cum ai ajuns pe tărâmul meu? Eu sunt Regele șerpilor și cât vezi cu ochii tot este teritoriul meu. -A! Înseamnă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și a început să scurme pământul cu picioarele aruncând înspre Dardailă a amenințare. Căiță a început seria de lovituri cu buzduganul în capul șarpelui, iar Trotinel lovea cât putea de tare cu ale lui copite în corpul șarpelui de-i tremurau până și dinții, în care nu mai avea venin. Mulțimea de șerpi chemată de Dardailă, a rupt-o la fugă din locul cu pricina, simțind mirosul de usturoi aruncat pe jos de Căiță. Dardailă a rămas din nou singur să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-i întina sufletul. Fie-i calea luminoasă în viața de apoi! Locuia în Cristinești la șosea într-o căsuță extrem de modestă. Fereastra împărțită în patru ochiuri mici fixate în niște șipci care abia țineau sticla în niște cercevele subțiri care, tremura de ziceai că o să zboare, când vântul își plimba aripile transformate în pale vijelioase, fie o noapte, o zi sau poate mai mult. Perdelele de la fereastră, nu erau murdare ci închise la culoare din cauza timpului care a trecut nemilos și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mângâia sufletul, precum primăvara când razele soarelui trezesc la viață toate spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată luminoși, scăldându-se într-o bucurie bogată de lacrimi, mâinile noduroase îi tremurau, mă primea și mă privea ca pe o solie a divinității. Copil fiind, nu știam ce să vorbesc, cum să vorbesc ca să nu-l supăr și să-l eliberez nevinovat din acea clipă aparte pentru el, am dat ochii în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toată această sumă pe roșu - și deodată m‑am dezmeticit ! Și numai o singură dată În toată seara aceea, de‑a lungul Întregului joc, spaima a trecut prin mine cu fiori reci și mi‑a făcut mîinile și picioarele să tremure. Am perceput cu groază și mi‑am dat seama fulgerător : ce Înseamnă pentru mine acum să pierd ! În miza aceea era toată viața mea !“ Numai miracolul, deci ceva ce ține de haos, poate salva această viață. Și miracolul Își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
pretutindeni, că sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu însă este Lumina neapusă, foc mistuitor, eterna nemurire; este Însuși Adevărul pe Care-L caută toți aceia cari fac voia Lui și către care năzuiesc toți cei iubesc lumina. Tremurați, deci, în noaptea sfântă a Învierii Adevărului divin, toți fariseii amăgitori, cari țineți Lumina ascunsă sub obroc, cinstind pe Dumnezeu cu gura, iar cu inima stând departe de El; tremurați voi, cari puneți pe umerii oamenilor sarcini grele și cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
voia Lui și către care năzuiesc toți cei iubesc lumina. Tremurați, deci, în noaptea sfântă a Învierii Adevărului divin, toți fariseii amăgitori, cari țineți Lumina ascunsă sub obroc, cinstind pe Dumnezeu cu gura, iar cu inima stând departe de El; tremurați voi, cari puneți pe umerii oamenilor sarcini grele și cu anevoie de purtat, pe care voi nu voiți să le mișcați nici cu degetul. Tremurați voi Cărturari fățarnici și povățuitori orbi, care prin meșteșugul scrisului gâdilați simțurile și urechile oamenilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ascunsă sub obroc, cinstind pe Dumnezeu cu gura, iar cu inima stând departe de El; tremurați voi, cari puneți pe umerii oamenilor sarcini grele și cu anevoie de purtat, pe care voi nu voiți să le mișcați nici cu degetul. Tremurați voi Cărturari fățarnici și povățuitori orbi, care prin meșteșugul scrisului gâdilați simțurile și urechile oamenilor, închizându-le prin învățături nesănătoase, împărăția neprihănită a spiritului divin, în care nici voi nu intrați în ea și nici pe cei ce vor să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
povățuitori orbi, care prin meșteșugul scrisului gâdilați simțurile și urechile oamenilor, închizându-le prin învățături nesănătoase, împărăția neprihănită a spiritului divin, în care nici voi nu intrați în ea și nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsați; tremurați voi, răsturnători de credințe și drepte așezări sociale, cari vânturați marea și pământul, ca // să vă faceți un tovarăș de credință și, după ce l-ați convertit, faceți din el un fiul al pierzării, de două ori mai rău decât sunteți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de credințe și drepte așezări sociale, cari vânturați marea și pământul, ca // să vă faceți un tovarăș de credință și, după ce l-ați convertit, faceți din el un fiul al pierzării, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă; tremurați voi, jefuitori și mâncători ai casei văduvelor și orfanilor, cari sub ochii lumii faceți rugăciuni lungi și aduceți prinoase la biserică, uitând cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; zguduiți-vă mormintele văruite, frumoase pe dinafară, dar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
într-un element mult mai subtil chiar decât electricitatea? "Să știți dar spune Scriptura în Deuter. Cap. 32 vers. 30 că eu sunt Dumnezeu... Eu dau viață și Eu omor". "Toate viețuitoarele Te așteaptă Domne!... Îți ascunzi Tu fața, ele tremură; le dai Tu suflarea, ele mor; Îți trimiți Tu suflarea; ele sunt zidite" (Psalm 104 V. 29-30). "El (Dumnezeu) mi-a zis: Prorocește și vorbește duhului! Prorocește, fiul omului și zi duhului: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
refrenul pe buze, ceea ce spune totul. În Spania de atunci, a te pune rău cu puternica Inchiziție Însemna a Înfrunta o serie de orori care cel mai adesea includeau temniță, tortură, rug și moarte. Până și oamenii cei mai cruzi tremurau numai auzind de Sfântul Oficiu; În ce-l privește pe Diego Alatriste, și el, ca Întreg Madridul, cunoștea bine faima implacabilă a lui fray Emilio Bocanegra, președintele Consiliului celor Șase Judecători, a cărui influență ajungea până la Marele Inchizitor și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
operației, pe care englezul o făcuse cu spatele la căpitanul Alatriste ca și când nu se mai temea de nimica rău din partea lui, acesta avu ocazia să constate și alte detalii interesante. De pildă că, dezmințind aparenta seninătate a tânărului În gri, mâinile Îi tremurau la Început, când descheiase hainele camaradului său ca să-și dea seama de gravitatea rănii. De asemenea, deși nu știa boabă englezește cu excepția câtorva cuvinte sugestive schimbate Îndeobște de la puntea unui vas la cealaltă sau de la un parapet la altul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acelea nu-l privea. Totuși, mult mai târziu, În fața unui ulcior de vin și cu mine ca unic martor, căpitanul avea să recunoască abia zâmbind că În momentul acela trebuise să-și vâre degetele mari În centură ca să nu-i tremure mâinile. Și că Îi vâjâia capul ca În scrâncioburile alea mari de prin iarmaroace. Marchizul de Buckingham, asta o știa toată lumea În Spania, era tânărul favorit al regelui Iacob I al Angliei: crema nobilimii engleze, cavaler faimos și curtean elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se ascunse din nou după un nor. Am lăsat să cadă pistolul descărcat, l-am scos din pieptar pe celălalt și, Întors spre cele două umbre care se repezeau la căpitan, am țintit, strângând arma cu amândouă mâinile. Dar Îmi tremurau așa de tare Încât al doilea foc l-am descărcat orbește, În gol, În timp ce reculul mă dărâma pe spate la pământ. Căzând orbit de Împușcătură, am văzut preț de-o clipă doi oameni cu spade și pumnale lungi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încântat de discuția aceea. Dar ar fi bine ca, În ce ne privește, să nu facem nimic care să grăbească un deznodământ atât de sumbru. Nu ești de părerea mea, domnule secretar regal? — Cum de nu, Excelență! Glasul lui Alquézar tremura de necaz. — Ar fi foarte neplăcut pentru mine. — Vă Înțeleg. — Extrem de neplăcut. Aproape un afront personal. Descompus la față, Alquézar dădea impresia că Înghițea fiere cu toptanul. Strâmbătura Îngrozitoare care Îi crispa gura pretindea a fi un zâmbet. — De bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
needucabili? spuse tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le ofer căldura și dragostea mea, răspunse ea. De la locul meu de sub masă puteam să-i văd doar picioarele, căci mă vârâsem acolo cât puteam de adânc. Erau îngrozitor de subțiri și tremurau un pic. Dar în primul rând, a spus tata, faceți tot ce puteți cu cititul și scrisul? De bună seamă, răspunse învățătoarea. De bună seamă. Atunci domnișoara poate pleca, a spus tata. Bunicul închise cu grijă ușa de la odaia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
momentele decisive ale existenței mele. Dar la urmă am spus: Există o mică piedică. Piedica, mi-a spus el, nu trebuie băgată în seamă. Piedicile sunt de obicei doar superstiție și nimic altceva. Piedica este, am continuat, în vreme ce vocea îmi tremura un pic, iar conținutul fără speranță al înspăimântătoarei mărturisiri îmi usca și îmi înțepenea limba, piedica este, am repetat cu durere reținută, că eu nu pot să scriu. Piedica este faptul că nu am învățat niciodată alfabetul. Dar el mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]