5,174 matches
-
lasou subțire Un bici aveai în gând și pinteni în privire Te prefaceai lupoaica, în stana lui săreai Și neprihane sacre la piept îi încălzeai Și îl orbeai cu fildeș de alb nebănuit Era mustang rebel de zări împătimit Buimaca tresăreai că dintr-un vis urât Când mirosea a rană de lat sculptat pe gât Și cald îngenuncheai cu umbre grele-n ochi Și-i descântai de spaime, de plâns și de deochi Și-l îndemnai la tropot, iar liber și
ŞI L-AI SUPUS, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366419_a_367748]
-
Publicat în: Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ascultă-mi astăzi sufletul cum plânge! Ascultă-mi cântul, iubirea plânsă-n strune! Lacrima-n rugă poate și chiar frânge tăcerea-ți, care, Doamne, prea multe-mi spune? Tresar cu vântul și cu ploaia-n noapte. Umbrele noastre-alături le tot văd trecând și-mi pare că-mi așezi pe buze șoapte, dar mă trezesc, plânsul viorii ascultând. Cu fruntea ridicată către Soare, te-aș declara stăpânul meu! Și-n
LACRIMA-N RUGĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366521_a_367850]
-
între superbitatea costumației de scenă de atunci și dezbrăcata îmbrăcăminte, ori dezmățata purtare de haine de scenă de acum, nu e numai mult, e și otrăvitor! Tineretul de azi are din ce în ce mai puține modele, pe lângă exemplele care fac pe oamenii să tresare prin somn. O melodie cu sau de Constantin Drăghici e doctorie contra spasmelor! Ea este fulgerare de căldură sufletească și frumusețe! Oricât avansarea vremilor duce la acceptarea necritică a noii muzici, muzica lui Constantin Drăghici arată fără să vrea cum
CONSTANTIN DRĂGHICI. ...A CĂZUT O FRUNZĂ-N CALEA TA...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366518_a_367847]
-
noi arzând destine...Cuvinte se sfiesc Și nu știu cum să-ți spună c-atât de mult îmi placi, Că mor printre dorințe și-n tine mă trezesc... Fii-mi cântecul duios din zilele topite Și bucuria vieții ce-n ființă îmi tresare Cu lacrimi înflorind pe pleoape adormite, Când mă mângâi ușor: "Bună dimineața, Soare!" Miroase-a tine somnul în pat cald, răvășit Din lan arzând în mine îți strigă macii dorul... Fii-mi deșteptarea tandră din veri fără sfârșit, Când îngeri
CÂNTEC DE-O VARĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366562_a_367891]
-
până noaptea târziu” poetul - „nufărul gânditor” - cuprinde în versuri remarcabile, frumusețea colinelor „albastre” ce „se-oglindesc în sălbaticul cerului”. „Acolo unde cântecele curg doar seara / printre aripile lebedelor fericite / Pe șapte viori orașul freamătă a istorie,/ Pe șapte coline Aegyssus tresare dintre veacuri,/...” Acolo) Poetul Ioan Gheorghiță este un căutător al esențelor, recurgând la simboluri pentru a-și materializa gândurile viguroase care se întind arborescent în spații nevăzute. „aveam cuvinte/ dar cuvintele au făcut aripi / și-au zburat în sintagme, și
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
am trecut la sâni, am coborât ușor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că și pe acolo se poate să pătrundă razele soarelui, când se va bronza în barcă. Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind ușor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, și la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam să-mi controlez pornirea de a da drumul fluidului. Se ridică și își schimbă poziția, cu fața spre prova și continuă dansul șoldurilor. Tăria fundului bărcii a început să-mi producă dureri în fese și
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
că tot calmul său obișnuit ( pentru care îl invidiam ) i se retrăsese în palmă. Mirosea a spray fin și a tutun, mirosul ăsta, plăcut, mă asalta prin toți porii înfiorându-mă.( Mai târziu îl voi identifica prin EL și voi tresări emoționată ori de câte ori va pluti în jurul meu...) Înfloriseră salcâmii, totul în jur era albastru, verde și alb dar SUFLETUL MEU PĂREA FĂRĂ CULOARE!” Sună telefonul. Abia a venit de la școală și sună telefonul. “Nu poate avea și omul o clipă de
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
doare fiecare oră! Clepsidra lacomă îmi soarbe Trecut și mâine prinse-n horă, Halucinante iele oarbe. Șuvoi cerșind eliberarea E răul care vrei să-l scuturi, Zăgazul este neuitarea Ca stropi răzleți picând din ciuturi. Dinspre nadiruri năruire Vaginul clepsidrian tresare, Siliciul, aspră dăruire, La insolita penetrare. *** Referință Bibliografică: Mă doare fiecare oră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MĂ DOARE FIECARE ORĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365604_a_366933]
-
viteaz. Din dragostea lor m-am născut eu! - Ai imaginație, nu glumă! Îmi plac fanteziile tale! Parcă am fi Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana!... Te-ascult cu plăcere, poetul inimii mele! - Te rog, nu mai râde!... Pe jumătate sunt vampir! - Poftim? - tresări ea înspăimântată. - Te-am rugat să fii pregătită pentru marele adevăr. Fata nu știa ce să mai zică. Își frecă obrajii cu palmele și se ciupi de lobul urechilor ca să-și dea seama dacă visează sau este cumva pradă vreunui
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
o destăinuire, dar și o introspecție în sinele său, încât nu și-a auzit numele strigat. Da. Cineva îi rostise numele. Este adevărat, stins, de undeva de foarte departe..., dar..., „să fi fost o părere...?” - Atunci când vei... - ...Dra... goș... Dragoș tresări. Pentru o clipă, ascultă. Nu putea să-și ridice privirea de pe mâna Mariei. Aștepta, parcă, un semn, o încuviințare... Nu, nu i se părea, asta era vocea ei, a iubitei sale. Sări drept în picioare. Dintr-un pas ajunse la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
în suflet, cu dorul meu ce doare Inima ta caldă, în gând... eu o ating. Pe vârf de munte ce-n inimă-mi răsare Mi-arunc ecoul vieții, la tine-n prag să vină. Te-aștept Iubite, în clipa ce tresare, Cu focul vieții mele, în seara cea divină. Neiertătoarea nea... s-a furișat în plete. Unda tristeții se zbate-n sufletul nomad... Te aștept Iubite în serile inerte, Să-mi apari în visu-mi de om întristat. Iubirea ne-mplinită plânge în
IUBIRE NE-MPLINITĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365714_a_367043]
-
se așezase prima dată în banca ce o aștepta cu o floare pe ea deasupra, anii de școală , prietenele, primul bal , prima întâlnire. Toate treceau din ce în ce mai repede pierzându-se în uitare, aducând în fața ochilor ei imaginea primei iubiri. Ah! sufletul tresări amintindu-și. Ultimul an de liceu, balul de început, muzică, râs, voie bună și, el! Cât de ușor îi furase inima cu un surâs, așa din colțul gurii, când o prinsese de mijloc și o luase la dans mai mult
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
pe ea și nu scrisorile ei. Dacă scrisorile ei nu sosesc la o dată precisă acum situația este cu totul alta, este vorba doar de câteva minute. Zărește lomotiva trenului a cărui sosire a fost, în cele din urmă, anunțată și tresare. Are senzația că suferința și fericirea au aceeași plămadă că în cazul uneia sau alteia diferă doar starea concretizată în pesimism sau optimism. Acum nu poate fi decât fericit. Mai întâi ... Citește mai mult Trenul așteptat a fost anunțat că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
pe ea și nu scrisorile ei. Dacă scrisorile ei nu sosesc la o dată precisă acum situația este cu totul alta, este vorba doar de câteva minute. Zărește lomotiva trenului a cărui sosire a fost, în cele din urmă, anunțată și tresare. Are senzația că suferința și fericirea au aceeași plămadă că în cazul uneia sau alteia diferă doar starea concretizată în pesimism sau optimism. Acum nu poate fi decât fericit. Mai întâi ... XIV. XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
acea transmisie sufletească, încât devine aplicabilă senzația care mi i-a-ntipărit în dosul frunții, trecând pe Aleea clasicilor din Chișinău: «Atîta dor de vatră și de limba mamei/ Întipărit în minte din trecut/ E moștenirea din tată în genunche/ Din inimă tresare-n fapte și cuvânt...”. Interlocutorii Mariei Mocanu au o asemenea sorginte și meritau să fie portretizați cu toate împlinirile și performanțele lor pe care le dorim prelungite, să se manifeste cu dibăcie în dorința lor de efervescență, iar spiritul să
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
în picioare. Încotro s-o apuce?! Unde să mai fugă?! Iepurici și Iepurilă înlemnesc de spaimă. Deodată, se aud trosnituri de vreascuri... Cineva, pufnește mânios, bodogănind cu voce tare, apropiindu-se, din ce în ce, mai mult de ei... Iepurici tresare de bucurie. El știe bine cine pufnește astfel la supărare. Îi venea să strige și să țopăie de bucurie! Din ceață se ivește Iepurica, pufnind ca o locomotivă... Dând cu ochii de cei doi îi întrebă: - Pe unde umblați, neastâmpăraților
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
ai muncit s-a făcut scrum Și ai rămas doar cu durere! E trist când toți te cred nebun, Iar lumea-n jur e numai fiere! Anii s-au dus ca un taifun... Socoată tu nu ai cui cere! Pietre tresar pe caldarâm Și pașii tăi trec în tăcere Ducându-te spre alt tărâm, Pribeag în alte emisfere. Pe timp aș vrea să mă răzbun Când mă pândește din unghere. De m-ar lăsa aș fi mai bun Cu cei ce
BĂTRÂN PRIN VIAȚĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366097_a_367426]
-
ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor. Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă. Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de el. Firele de sârmă ghimpată parcă îi înțepau ochii. Avu sentimentul că nu trebuia să pătrundă dincolo de gardul sinistru. Picioarele îi deveniseră pietre de moară. Frica de ceva ce nu
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor.Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă.Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de el. Firele de sârmă ghimpată parcă îi înțepau ochii. Avu sentimentul că nu trebuia să pătrundă dincolo de gardul sinistru. Picioarele îi deveniseră pietre de moară. Frica de ceva ce nu
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
le etala pe suportul cauciucat al mouse-ului dat la o parte. Se spălă pe mâini, insistând asupra fiecărui deget, ca un chirurg pe care îl aștepta o operație delicată. - Să nu-mi spui că încă n-a trecut o oră! Tresărind la izbucnirea necontrolată a colegului său, George își aruncă privirea spre ceasul din colțul monitorului. - Acum e exact o oră de când am sunat. - N-a venit! - Ei, uneori mai întârzie, oftă împăciuitor George. - Sună-i din nou! - Ei, haide... - Sună
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
degrabă izbucniri în proză, mizând pe emoțiile provocate de moment. Suita de amenințări și catastrofe cere un limbaj aspru. Singura îmblânzire adusă de poetă e așezarea în formă dialogală. După ce am ajuns și eu la Ierusalim, după ce am văzut cum tresare timpul când atingi un zid, cum cenușa învie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) dispărând în cerul albastru, mâna albită de lumina arhetipală, pot depune la rândul meu mărturie că acesta este locul. Bianca Marcovici reușește să transmită acest sentiment
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
marea ce-o zidește între noi...” („Regrete”). Și, nu în ultimul rând, după atâta căutare și visare, dorințe, regăsirea nu este decât o iluzie, iar de atâta durere, în suflet a început să-i plouă: „Mă duce gândul peste ape/Tresar sub picături de rouă,/ Și lacrime încep să-ți sape/ În suflet a-nceput să plouă”. („Plouă în suflet”). Frumusețea acestei strofe din poem este și pentru că autoarea folosește o licență poetică „și lacrime”, chiar dacă este împrumutată de la alți poeți-înaintași
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
cu cele mai frumoase flori ale autorilor, care și ei au o mare diversitate tipologică. (...)” „Ce frumos le zice maestru’ Aureliu Goci”! spun în gând, satisfăcută de frumusețea frazei, când, o bufnitură care venea de la bucătărie m-a făcut să tresar ca arsă de pe scaunul de la birou, ca și cum se întâmplase ceva grav. „O, Doamne, ce să fie”? îmi spun în gând. Uitasem de cartofii din cuptor. Mi-era pur și simplu teamă să mă apropii de bucătărie: îmi imaginam că vreo
FILOZOFIA CARTOFULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366141_a_367470]
-
Iubire naivă în suflete pure Și cântec de înger trecând peste ea, Credeau ca vor fi mereu împreună Și simte cum viața se scurge și ea. Și stând pe pat cu mâna pe creștet Iubitul își mangâie,durere alungând, Copila tresare când în odaie Un heruvim apare cântând. E cântecul vieții și el îl aduce Să vindece tânarul de boala cea grea, Miracolul iubiri se întâmplă numai În inimile pure ce cred în ea. De acolo de sus, din cer îi
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]