15,306 matches
-
cine?, portofeluls-a uitat în dreapta, s-a uitat în stângacine mi-a furat mie portofelul?făcea unul cu ochiul dar cum să-l dovedeștică una e Alaska, și alta antigelul?noi nu merităm, lor nu li se cadesă audă-n somn triste cavalcadecade sau nu cadedomnița din balconcare mirosea a odicolon?uite cum plutesc lișițele baltacu ce voluptate cască unu-n postși nu zice nimeni să-l luăm la rostcă așa au dormit liderii la Yaltași ne-au oferit ca pe un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
drumuri, deși știi că și în fața lor tu ești doar un nimic , o proastă care ar trebui să sufere robotind, să ne săturăm noi, cu toții, iar tu să zaci împăcată de fericirea noastră, să fii măcar frumoasă și mai puțin tristă, să nu ne mai încurci cu părerile tale, cu inima ta sfâșiată de șacali nevăzuți, cu mâinile tale umflate și smochinite, așa cum stai acum, liniștită și palidă, tăcută și iertătoare, îmbrăcată în lumânări și în flori de salcâm, cu ultima
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
Acea fetiță nu și-a cunoscut niciodată părinții. De când a fost de câteva luni a fost încredințată unei familii spre creștere și educație. Poate ghiocelul din compunere era ea. Se simțea singură și își dorea lângă sine părinții. Cea mai tristă istorioară a fost a unui băiețel. Băiatul a rugat un ghiocel în compunerea sa să se sacrifice, să-și sacrifice viața pentru a-l dărui mamei sale și ghiocelul a acceptat să-i îndeplinească dorința. Băiatul a cules ghiocelul și
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
și FEMEIE. CEASUL Când mă opresc din drum la vreun popas Aud încet în mine acest glas: ,, Nu cu mult înainte de-a muri, Bunicul tău ți-a dăruit un ceas, O mică amintire din străbuni, Uitată-n vreun ungher trist și retras. Tu l-ai lăsat să meargă cum o ști, Dar eu nu pot acum să te mai las, Că ai plecat pe-o mare în furtuni Cu cel mai șubred și mai simplu vas, Iar ceasul vechi, de
GAZELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377203_a_378532]
-
măslin, De focul tău eu nu mai pot să fug Și chiar de-aș vrea, spre el întruna vin. Cu sărutări fierbinți aprinde focul, Din buze toarnă lavă și jăratic Și flăcările să-și înceapă jocul Pe rugul meu cel trist și singuratic. Îmbracă-mă întâi în evantaie Și-n jerbe de scântei multicolore Și arde-mă în dulcea ta văpaie, Iar focul tău încet să mă devore. Dar mistuie-ma-ncet și pe-ndelete, Să mă topesc în jarul tău fierbinte
RUG de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377217_a_378546]
-
găsim și nimeni nu veghează. "Alo, alo-ndrăznești să spui, luăm masa împreună! Vrei să vorbim și noi puțin, sau spunem noapte bună?" Ard lumânările timid, au adormit zefirii, Tu înc-aștepți un ton rebel să-nvie trandafirii. Privești în farfurie trist și-ncepi un monolog: "Crezut-am că-i un happy-end, dar e un necrolog!" Se pare c-ai greșit, privești la fața lui crispată Și îți dorești să fii trăit în epoca de piatră. Morala: Iubiți natura, dragii mei și
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului De la București, nevasta lui Ionel al lui Duran primea vești din ce în ce mai triste : Am făcut rău, femeie, că am venit aici, nici nu știi tu ce iad este în acest oraș, am sărit din lac în puț, venii din război să mor aici ! Vin ale dracului blestematele alea de avioane anglo-americane și ne
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
care au apus. Oare mai am încă o zi și mâine? Mai este timp să-ndrept ce am greșit? Arde mocnit regretul strâns în mine Și-nalț la fiecare pas suspine, Căci nu știu de-s salvat sau osândit. Același trist clișeu se desfășoară În cursul fiecărei vieți și-n van Se lamentează omul, ce povară A adunat! Păcatul îl doboară Și crește-n conținut, an după an. "Mai ai o șansa!" strigă astăzi cerul Și la hotarul dintre vechi și
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
-n casă! Așa vrea poate Dumnezeu. ................... Octombrie-a lăsat pe dealuri Sinoade de corbi... Plouă, plouă, plouă, Vreme de beție! Plouă ca-n Parisul lui Verlaine Floarea-soarelui, bătrână,- De ce nu vrei tu să cred Că toamna a și venit? Ploaia tristă și banală Încoronează codrii cu-naltă agonie. Se plimbă Toamna prin grădini Cu-nflăcărata mea aripă, Cu faldurii hlamidei plini de crizanteme. Lângă noi se sting și mor, Dragii noști, dragi părinți. Mă cuprinde o tristețe iremediabilă. Opriți Istoria - cobor
PARTEA A III-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382140_a_383469]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ȘI TOTUL E PACE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Și ninge și ninge în tristele-mi ore când gându-mi încinge fantastice hore. Și plouă și plouă în vreme ce-n mine răsare o nouă speranță-n mai bine. Și tună și tună din nori de durere când viața mai bună se naște-n tăcere. Și plânge
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382159_a_383488]
-
DE LACRIMI ÎNSETAT Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Beau lacrimi de zare senină, de nori și de păsări în zbor, beau lacrimi din cupa prea plină a unui prea trist călător. Beau lacrimi de doruri ucise, de văduve, șonți și orfani, de îngeri, de versuri nescrise, de prieteni vechi, noi și dușmani. Beau lacrimi aici, pe-o aripă de vultur bolnav și nătâng, cu stânci ce se scurg ev și
DE LACRIMI ÎNSETAT de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382240_a_383569]
-
senin, În cântece și doruri. O taină,-ascund, În zborul spre lumini, În susurul albastrului izvor. În ploile ce cad Peste pământ, În suflete curate, Ce nu mor. O taină port, Ascunsă printre flori, În cântecul de cuc Stingher și trist. În freamătul pădurilor de pin, În zori senini Cu ochi de ametist. Referință Bibliografica: O taină / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate
O TAINA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382237_a_383566]
-
să-i iubească, aprecieze, dar mai ales să-i încurajeze pe cei tineri în îndeplinirea aspirațiilor: „Părintele Profesor Arhidiacon Constantin Voicu a devenit pentru toți cei tineri prieten apropiat și coleg sprijinitor în împlinirea îndatoririlor academice... L-am văzut uneori trist și supărat cu atâta răspundere și cu „atâția pe cap”, dar niciodată nu l-am văzut răzbunător. Părintele Constantin Voicu este un răbdător, de aceea este și un învingător... Părintele Constantin Voicu a știut să-și folosească pozitiv autoritatea funcției
MATERIAL ANIVERSAR – OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI ARHID. PROF. UNIV. DR. DR. H.C. CONSTANTIN VOICU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382100_a_383429]
-
de de tainele mele nedescifrate. Viața vopsită pe dinafară în toate nuanțele suferinței, de zbârcite mâini davinciene, cu șapte pensule neomologate. Între galben autumnal și violet bacovian doar frunze-poveste, cimitire pe creste, lacrimi celeste... Cerul inimii mele înmuiat în acuarele triste asemeni unui vultur răpus în amurgul zeilor. Întreaga gamă cromatică îngenunchiată înaintea unui asfințit lipsit de păsări și de vânt, privat de flori și de senin. Între negru funerar și alb de Înviere tăcere... Și totuși viața mă face uneori
PICTURĂ ÎN CULORI DE CONTRABANDĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382264_a_383593]
-
suspine Ce gem fără odihnă Din suflete-nghițite De mare și n-au tihnă. Se-aud de prin adâncuri Reci șoapte ce cerșesc Luminii să le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
să nu strivească vreo frunză, amintiri rupte din pomul vieții scrise de mâna destinului. Când trecuseră anii? Parcă mai ieri cobora pe-o coajă de copac lunecând peste pârâul de frunze ce șerpuia din buza ogașului până jos lângă ochiul trist de apă, chiuind... Un zâmbet amar își făcu loc în colțul gurii amintindu-și merele Măriucai... Sărea gardul și-și umplea sânul cu ele apoi i se așeza la poartă mușcând zgomotos din măr privind-o adânc în ochi ca
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
dar mi-e dor de Huedinul natal, de Oradea copilăriei, adolescenței mele, de România, de voi, toți românii!”. Din vorbele domnului Roca am extras și acest înțeles, că da, e fericit să se găsească aici, printre români, în...Țara (acum tristă, a) Fericirii! Și a mai spus ceva esențial domnul Roca. A început glumind pe seama stării reale, de altfel, de compatibilitate afectivă, de confort spiritual, care s-a creat în sală: doamna Cristescu, prea îi iubiți pe toți cei prezenți, prea
Punţi de lumina SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU [Corola-blog/BlogPost/93095_a_94387]
-
dat exemplu, impasul polon de la Marienburg și apariția providențiala a trupelor moldovensti care au întors rezultatul luptei). La fel, nici ungurii nu au strălucit prea mult pe câmpul de luptă. Bulgarii, sârbii și bizantinii au căzut după o dârza dar tristă rezistență în fața forței Semilunei. Românul (valahul ) Iancu de Hunedoara lupta că un leu contra turcilor între anii anii 1444-1447, dar spre final este înfrânt de aceștia. Într-un episod puțin cunoscut al istoriei naționale, bravul războinic transilvan organizează în anul
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
ultimă mare campanie care viza cucerirea Salonicului. În acest proiect ambițios, îl avea partener pe însuși leul albanezilor, prințul Skanderbeg. Din motive încă neștiute, acțiunile celor doi conducători creștini nu sunt bine sincronizate. Rezultatul este dureros. În lupta de la același trist Kossovopolje, Iancu de Hunedoara este înfrânt după o încleștare catastrofală care durase trei zile și trei nopți... Singurii care s-au adaptat cu succes și au pus la punct tactici revoluționare alături de manevre eficiente au fost voievodatele românești ale Moldovei
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
au înecat în apă Șiretului, chiar și aceia care au scăpat și auajuns până la Dunăre, au fost uciși acolo de moldoveni care aveau căi mai iuți, sau au fost înecați”. Cronică lui Kemal-Pasa-Zade este încă mai sumbră, turcul scriind despre tristă soarta a turcilor după încheierea bătăliei. Aflăm așadar, ca otomanii au pierdut un numar de 40 de stindarde de luptă, un număr record în istoria Turciei. Ștefan cel Mare a tras în țeapă toți prizonierii turci, în afară de câteva pașale. Pentru
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
să fi săvîrșit un fals în acte, era dus imediat la „mititica”. Așadar, reperul „moral” al României, nu mai este așa de moral! I s-a confiscat a doua vilă, dar a cîștigat cu feisbucul un Palat. Hei, nu fiți triști! Bruxelles-ul ni l-a făcut cadou pe Cioloș! Comisarul lui Băsescu a ajuns premierul lui Iohannis! De acum înainte, de pe esplanada capitalei europene, ori de cîte ori, mai marii Europei vor simți nevoia să îndoape România cu pastile de
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
barocă, un caleidoscop umoristic pe teme actuale din viața publică a contemporanilor noștri, mai mult sau mai puțin vestiți. Suspendate în echilibru incredibil între cer și pământ, amintesc parcă de judecata de apoi, ne fac să râdem sau să fim triști, lasă să adie boarea efemerului peste fondul unei bănuieli mai adânci. Descumpănit, privitorul oscilează ades între lacrimi și veselie iar în final depune armele, abandonându-se firesc râsului irezistibil. Nu-ți ajunge o săptămână pentru a le vizita pe toate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
Sau dacă nu spunem nimic, suntem indiferenți. Va găsi o cale să se facă văzut”, spune Verdi. Copilul învață modalitatea în care părinții lui fac față emoțiilor pozitive și negative “Memorează ce face mama sau tata când este bucuroasă / bucuros, tristă / trist și va folosi aceste experiențe în situațiile în care se confruntă el cu emoții similare. Reacțiile emoționale ale părinților reprezintă contextul de învățare a modului de gestionare a emoțiilor de către copil”, declară psihoterapeutul. Specialistul este de părere că juniorii
Programarea pentru succes sau esec este facuta in copilarie de catre parinti (psiholog Maria Verdi) [Corola-blog/BlogPost/93160_a_94452]
-
îl văd mereu: fie în rolul lui Moș Bodrângă din revista ”Observatorul”, cu poveștile despre copilăria și adolescența petrecute pe plaiul natal din România Mică, fie în rolul de epigramist. Umorul îl însoțește pretutindeni, chiar și atunci când povestește despre adevăruri triste, dureroase, cum se întîmplă și în ultima sa carte ”Cu și fără securiști”... La rândul său, ”bunelul” Creangă mărturisește:”O bună perioadă, bunul și harnicul meu prieten a locuit în ”bojdeuca” mea din Toronto, fapt devenit legendar, așa cum a fost
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93222_a_94514]
-
cogito, ergo sum” („Mă îndoiesc, deci gândesc, gândesc, deci exist”), afirma René Descartes, în „Discurs despre metodă”, la 1637. Ori, și mai pe înțeles,... „To be, or not to be” („A fi, sau a nu fi”), cum monologhează de secole,tristul prinț al Danemarcei. - esențiala dilemă a omenirii. Ce, cum, de ce, despre ce, și despre cine... gândim - căci asta ne (pre)ocupă toată viața. Viața? Da... „Căci moarte nu există/ și ce numești tu moarte/ e-o viață altfel scrisă/ în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93230_a_94522]