12,312 matches
-
filosofie etc. este un lucru cu totul regretabil. Iată de ce nu prețuim mare parte din critica de azi, profesată de oameni fără cultură sau cu o informație superficială de gazete" (ibidem) sau de Internet, cum am putea adăuga, cu aceeași tristețe, pentru situația actuală. Poate că tinerii critici de astăzi n-ar merita această ingratitudine (cu care am început acest articol) de a fi raportați la G. Călinescu, dar trebuie semnalată o inaptitudine a lor, cu valoare de simptom: indiferența față de
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
prima variantă au mai rămas circa 10 capitole (din cele 46 capitole ale cărții). Iar propozițiile rămase de atunci sunt parcă atavisme ... Cartea a apărut în aprilie 2006, la editura "Paralela 45", chiar în săptămâna patimilor. Ziceam, având o oarecare tristețe că l-am terminat. Aș fi vrut să mai scriu la el, încă un an măcar ... Cred că scrisul la o carte nu are sfârșit. După cum omul nu este terminat, ci se află încă în lucru, în atelierul Creatorului. Dar
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
mică poveste pariziană. Gheorghe Mocuța este un talentat poet optzecist din Arad, pe care am avut privilegiul să îl cunosc la ediția din anul 2006 a celebrului Salon du Livre de la Paris. Mai degrabă timid, avea întipărită pe față o tristețe resemnată. Oarecum aerian, era și nu era cu noi acolo, ne vorbea dar în permanență părea preocupat de altceva, aveai uneori sentimentul că în mijlocul conversației gândul îi zbura în altă parte. Ulterior, i-am aflat drama. Gheorghe Mocuța nu venise
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
vulpi... la iepuri. Dar mi-e frică să n-o împuște vreunul din... ăia... - Din dobitoci! - îhî! Am făcut cutremurat de idee... - Trebuie, am spus, trebuie s-o duci o dată și pe ea... Altfel, se întristează și mai rău, și tristețea prea lungă se vindecă greu. Intră și rămâne în ochi ca la oameni. - Și-n glas, domnule... Știi că în ultima vreme, câteodată, începe să latre așa... a jale. Nu mult. Dar destul, ca să-mi bată inima, nu? parol! - Rezon
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
rămâne în ochi ca la oameni. - Și-n glas, domnule... Știi că în ultima vreme, câteodată, începe să latre așa... a jale. Nu mult. Dar destul, ca să-mi bată inima, nu? parol! - Rezon! am făcut, sperând că-ntr-o zi tristețea să i se ducă din ochi...
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
bărbat/ un ideal/ o urnă de pământ/ un ficus/ din care cad frunze și ea le adună/ și căruia-i leagănă crengile cu mâna/ în zilele fără vânt" (fiecare femeie). Mersul poeziei urmează un protocol suav, bemolilor emoționali adăugîndu-li-se o tristețe biologică sub semnul osmozei, atît de cutremurător naturale, între trup și spirit: "nici nu vreau să știu/ la ce se gândește străinul/ care mă ține de braț/ nici unde mă duce îngerul bătrân/ de care mă sprijin// iată răscrucea/ mai
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
neconvingător pentru că Rik Îi spunea numai cea mai frumoasă femeie din câte sunt. Plecă mulțumit, cu acea mulțumire a absolvirii unui examen important. Zilele și nopțile treceau după aceleași coordonate binecuvântate, doar că Rică surprindea de la un timp clipe de tristețe nedisimulată pe care G reușea să le ascundă cu repeziciune. În una din serile Începutului de toamnă, fu invitat pentru prima oară În casa Gertrudei și a soțului său Grigore, Grig Moldoveanu, o casă așa cum nu și putea imagina nici
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Grig Moldoveanu, o casă așa cum nu și putea imagina nici În visările sale poetice, lux și bun-gust. Au gustat ceva și au băut câte puțin iar Rică Olaru a surprins În ochii neasemuitei frumuseți feminine o luminiță de bucurie și tristețe simultană, atunci când Ger a făcut gestul de a arăta către dormitor. O luă În brațe și cu multă tandrețe o culcă și Începură să se iubească așa cum parcă nu o mai făcuseră, G era extrem de posesivă și dispusă a dărui
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu se vedeau decât în fotografii: mama lui în ziua nunții în portretul din dormitorul mare, tatăl lui în ziua când își luase diploma în drept, bunica lui ținând în brațe primul ei copil. Mergând după Thérèse își spuse cu tristețe că era ca și cum și-ar fi adus mireasa în această casă veche. Fata îi dădu pâine cu brânză și un pahar de vin și se așeză de partea cealaltă a mesei din bucătărie. El rămase tăcut din cauză că-i era foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
decât Adrian Păunescu“. Raportul comisiei prezidențiale a fost adoptat în decembrie 2006 în Parlamentul României, într-o atmosferă de circ, cu Adrian Păunescu și Vadim Tudor dezlănțuiți. Despre morți însă, numai de bine. Traian Băsescu, noiembrie 2010: „Am primit cu tristețe vestea plecării dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Prin întreaga sa activitate literară, poetul Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creației sale, pentru pledoaria sa constantă pentru valorile naționale și pentru generozitatea cu care
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat până umbra covăliei îl învăluia ca o aripă de pasăre. Atunci, cu pecetea tristeții adânc săpată pe chip, se ridica anevoie și intra în casă. Acolo se întindea pe laiță, punea mâinile cruciș pe piept și închidea ochii. Slab cum era, și dacă nu ai fi știut că așa obișnuia să șadă, ai fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sloi de gheață...Peste trei zile, tot satul îl petrecea la groapă, plângând amarnic... In acea clipă, și lui Pâcu i-a înflorit un bob de lacrimă între gene... Cei din jurul mesei, cu privirile în pământ, au oftat cu adâncă tristețe...Primul care și-a revenit din starea în care i-a adus povestea lui Pâcu a fost moș Dumitru Carpen. Măi gospodarilor! Capul sus! Ce faceți? Adăpați șoarecii? Când oamenii și-au ridicat capetele, Pâcu nu se mai vedea din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nevoie mare. Incet încet, lupchii s-au mai potolit puțin, dar se uitau cu poftă la noi și parcă își lingeau boturile. Noi tot întețeam focul, ca să ne și încălzim. Nu după multă vreme, însă, bucuria s-o prefăcut în tristețe. Parcă fiarele și-ar fi zis: „De ce fugim noi de un amărât de foc? Suntem mai mulți doar. Ia hai! Hai pe ei, băieți!” Focul ardea vioi, dar lupchii veneau spre noi cu ochii ca niște lumânări. Au început să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cea cu dracii din podul matale. Eu cred însă că acele găuri erau ale unor dihori, care se oploșesc prin locuri ca cele din curtea neisprăvitului acela - a lămurit Hliboceanu. Ce au mâncat de Crăciun copchiii amărâtului? a întrebat, cu tristețe în glas, Ion Cotman. Ce să mănânce? Ce le-o dat oamenii din sat...Că oamenii sunt săritori și darnici, mai ales la sărbători... Vreți să aflați una? a întrebat moș Dumitru. Ce să aflăm? au întrebat câțiva. Că mâine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poate să iasă liniștit la pensie: le-a văzut pe toate. Încă în stare de șoc, îl întreabă pe Lionel: — Cum să vi-l decupăm? — În formă de creastă de cocoș. Să fie de sufletul lui Kiril, spune Lionel cu tristețe în glas și varsă niște Château Pétrus pe mocheta restaurantului, după care își șterge o lacrimă și își linge dosul palmei. — Kiril bulgarul? întreabă Robert. Am auzit că s-a retras din afaceri. — S-a retras de tot, confirmă Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
alene din pat și se îndreaptă spre debara, ca să ia extensorul. Debaraua e - pardon de expresie - goală pușcă. La fel și restul garsonierei: parcă prin casă au trecut portăreii sau, și mai rău, țiganii - pardon de expresie. Se uită cu tristețe la lămâi: e clar c-o să-și dea duhul odată cu el. Face o ultimă tentativă: varsă în ghiveci toată cenușa care i a mai rămas și-l inundă cu Evian de la frigider. Reintră în cameră. Se dezmeticește cu greu: șampania
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
său Acele lucruri aiuritoare care se petrec În spatele scenei (532 de pagini, format A4) Îl recomandă ca unul dintre cei mai interesanți deținători de jurnale din teatrul românesc al ultimelor decenii. E o carte care are tot ce trebuie : umor, tristețe, alonjă culturală, Întîmplări cu oameni de teatru, sarcasm social-politic, sinceritate. E o carte serioasă care se-ntinde pe trei decenii deloc plicticoase : sunt portretizați mari actori, e demascată o epocă a tiraniei și a penuriei (19711989), se fac referiri la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
longeviva Silvia Dumitrescu-Timică; ori chinuitoarea sarcină de a-i da viață, pe ecran, savantului Nicolae Iorga, la numai 35 de ani... Pagina cea mai bună a cărții Însă, pentru mine, rămîne autoanaliza ca soț și descrierea soției sale nenorocoase & neliniștite: tristețea mascată a secvenței („Fă-i Doamne, bine! Dă-i un dram de liniște! Asta poți să faci pentru un suflet mare. Și cu al meu, două!”), te face să treci cu vederea ghidușiile de gust Îndoielnic ale cărții. Cu ironie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dinile suspendate ale dragostei tale pentru dulcea sosire a ființei iubite, pentru contopirea ta cu prințul tău, multîncercat de călătoria sa lungă către tine. șase în al treilea loc: vine și timpul în care ești tristă, trebuie să îți accepți tristețea, multe necazuri s-au abătut asupra ta până să te apropii prima oară de cavalerul tău, cel priceput în strategie și navigație, multe nefericiri ai avut înainte și te-ai simțit mereu irosită, nefericirile acelea revin în visurile tale și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
flori de notholirionlila, cu apă din lacul kanas, supranumit paleta lui dumnezeu, trebuie să iei chiar acum puțină apă din lac, e încă soarele pe cer, culoarea apei este portocalie, bând acest ceai stomăcelul tău bun se va întrema și tristețea ta se va topi ca zăpada în colțul de miazăzi al grădinii tale suspendate. întotdeauna trebuie să continui să speri, și în timpuri dificile, cum este timpul zgâriat al zilei de azi. nouă în al patrulea loc: maimuțele lumii noi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din grădinile mame ghete cu pielea cojită, în care încap cu bine picioarele umede ale iernii din acest an care începe cu un imperceptibil miros pe care nu îl detectează decât iepurii gândurilor mele. tu ești frumoasă dar năruită de tristeți și gravitație ca un castel de nisip, de aer, de meduze eu te hrănesc cu veștile sudului, cu viteza veverițelor cu miezul degetelor mele calde, puse la cuptor o vreme îți pun perfuzii cu pigmentul cămășilor mele roșii de suflet
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ca un coșmar pus iar și iar de la început, ca un disc zgâriat, ca un ecou al unui ecou ca o oglindă în fața altei oglinzi, cu mine la mijloc. din bucăți de copilărie, zidesc un perete între pieptul meu și tristețile groase cu fărâmiturile de pâine rămase, mă înconjur cu o sferă protectoare de porumbei. îmbrăcată într-un costum de baie nou-nouț, sar dintre oglinzi într-o piscină cu apă roz, încălzită de răsăritul unei noi orânduiri în societatea sufletului meu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
penița pe hârtie, în poziție de tragere. ochiul pe cartea de căpătâi a dra gostei tale, în atitudine de descifrare. șase în al doilea loc: mai înaintezi puțin, te mai trezești în întuneric. deși porți costumul de scafandru, te apucă tristețea. tristețea apei pline de alge, părăsită de păsări, care găzduiește ouă de broască. melancolia stufului uscat, șfichiuit de vântul iute și rece al dobrogei minții tale marine. mai înaintezi puțin, te trezești în întuneric, cântă broaște rârâite pe la picioare, pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe hârtie, în poziție de tragere. ochiul pe cartea de căpătâi a dra gostei tale, în atitudine de descifrare. șase în al doilea loc: mai înaintezi puțin, te mai trezești în întuneric. deși porți costumul de scafandru, te apucă tristețea. tristețea apei pline de alge, părăsită de păsări, care găzduiește ouă de broască. melancolia stufului uscat, șfichiuit de vântul iute și rece al dobrogei minții tale marine. mai înaintezi puțin, te trezești în întuneric, cântă broaște rârâite pe la picioare, pe unele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oxigenul lua forme de dansatori pe străzi ultimele stive de toamnă, ruginii și cu miros proaspăt de apă ne întâmpinau magaziile de vată de zahăr își rupeau ușile prin zâmbetul tău. am trăit tot cu tine și nu pot adulmeca tristețea ta liniștit în ciuda oamenilor de zăpadă deghizați în pinguini a cerșetorilor deghizați în nuferi a dorințelor deghizate în cuvinte. de fapt, tristețea ta, dacă există cu adevărat este o manieră de tortură a posibilității de a fi un cireș înflorind
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]